Hipnoterapia si disfunctiile sexuale

foto-7

Disfunctiile sexuale afecteaza ambele sexe in proportie relativ egala. In unele cazuri disfunctia are o cauza fiziologica. Oricum, in multe cazuri, cauza disfunctiei este psihologica. In cea de-a doua situatie hipnoterapia poate fi un tratament foarte eficace. Urmatorul caz este un exemplu din cea de-a doua categorie si felul in care hipnoterapia a reusit sa treaca de blocajul inconstient pentru a vindeca un caz foarte serios de disfunctie sexuala. Pentru a proteja identitatea clientei, care mi-a dat permisiunea de a scrie acest articol despre afectiunea sa, i-am schimbat numele in Janet.

Janet a venit in terapie pentru ceea ce ea numea frigiditate. Timp de mai multi ani a avut o viata sexuala activa alaturi de partenerul ei. Dar la scurt timp inainte de a veni sa ma vada a pierdut orice interes sexual fata de partener. De fapt, a inceput sa aiba resentimente fata de el. Atunci cand a apelat la mine, povestea despre dragostea ei pentru partener, desi ajunsese in faza in care nici nu mai suporta ca el sa o atinga. Medicul ei de familie i-a sugerat ca este posibil sa fie in perioada de premenopauza, dar ea era prea tanara pentru ca menopauza sa se instaleze. Janet credea ca motivul schimbarii ei de atitudine fata de partener s-ar putea afla undeva profund la nivel subconstient, si credea ca hipnoterapia ar putea-o ajuta sa acceseze motivul si sa-l rezolve.

Am inceput prima sedinta de terapie cu anamneza. Din informatiile furnizate de ea, parea ca a avut o viata sexuala plina si variata in perioada adulta. Nu avea inhibitii sa vorbeasca despre sex si lucrurile pe care le gasea sexual atractive la partener. In cursul primei sedinte Janet a continuat sa spuna ca doreste sa faca dragoste cu partenerul ei, dar ca este fizic incapabila sa o faca, si ca in anumite situatii il gaseste pe partener ca fiind respingator din punct de vedere fizic. Spre sfarsitul acestei sedinte si-a exprimat dorinta de a fi tratata prin hipnoza, fiindca nu fusese niciodata hipnotizata inainte. Am aplicat cu ea ceea ce este cunoscut sub numele de program de relaxare progresiva.

Acest tip de inductie se adreseaza pe rand fiecarei parti a corpului si da sugestii de relaxare completa. Desi nu mai fusese hipnotizata inainte, a intrat intr-o transa profunda. Prima parte a terapiei a durat aproximativ 45 de minute. S-a simtit foarte bine in cursul hipnozei, asa ca am programat o noua intalnire in cursul saptamanii.

A fost foarte entuziasmata in legatura cu hipnoza in urmatoarea saptamana. Janet dorea sa inceapa imediat. A spus ca nu existau schimbari in ce priveste atitudinea ei fata de partener, dar ii era mai usor sa adoarma decat inainte. Am intrebat-o de ce nu a mentionat inainte ca nu poate dormi bine. Janet mi-a raspuns ca nu i se paruse un lucru important. Am inceput sedinta de hipnoterapie cu o regresie ( inapoi in amintirile clientei). In mod normal nu as fi facut asta, dar eram convins ca disfunctia ei sexuala isi are originile in trecut, si nu in prezent. I-am dat sugestia ca, in timp ce numar inapoi, de la varsta ei actuala, spre acel an din viata ei in care a aparut trauma, sa ridice degetul aratator de la mana dreapta.

Am inceput sa numar inapoi de la varsta de 35 de ani. Am trecut de primii 10 ani fara sa apara un semnal ideomotor. Cand am ajuns cu numaratoarea la 21 de ani, a ridicat degetul si a inceput sa planga in hohote. I-am spus ca se afla in siguranta si ca orice si-ar aminti nu ii va face rau. A reusit sa se linisteasca si in timp ce era inca in transa, am rugat-o sa-mi descrie acea experienta. Janet a inceput prin a spune ca se afla in dormitorul unei prietene. Holul nu era foarte bine luminat. Pe masura ce mergea, a simtit ca cineva o urmareste. Si foarte curand a fost inhatata pe la spate si fortata sa intre intr-o camera in care a fost agresata sexual.

A inceput sa tipe si sa planga din nou cand si-a amintit acest moment, si am finalizat transa, consoland-o apoi. Dupa cateva momente am rugat-o sa descrie agresiunea. A spus ca de – abia si-o poate aminti. Am cazut de acord sa ne intalnim in ziua urmatoare pentru a obtine mai multe informatii despre ceea ce s-a intamplat. Cand a sosit in urmatoarea zi, era vizibil speriata. Janet mi-a spus ca nu este sigura ca vrea sa retraiasca iar acea experienta. Intelegand acest lucru, am incercat o abordare hipnotica diferita. De aceasta data i-am cerut sa se vada ca fiind intr-o sala de cinematograf. Nu erau alti oameni acolo, era o vizionare privata. Filmul care rula era scenariul a ceea ce traise cu o zi inainte. Am subliniat faptul ca poate controla filmul, facandu-l sa se deruleze mai repede sau mai incet, si ca il poate opri oricand.

In timp ce rula filmul, i-am cerut sa-mi descrie ceea ce vede. Janet a spus aproape acelasi lucru ca si cu o zi inainte. Am rugat-o sa vizualizeze locatia filmului si sa ignore personajele. Descrierea locatiei a fost atat de clara incat mi-am putut-o imagina eu insumi. Am intrebat-o despre locatie pentru ca aveam o banuiala ca joaca un rol in disfunctia ei. Tot ceea ce a descris a prins viata cand a inceput sa descrie camera in care a avut loc agresiunea sexuala si ea a spus “Camera mea!!!”. Eram ingrijorat in legatura cu aceasta pentru ca, cu o zi inainte, imi spusese ca vizita o prietena in acea cladire si camera ei se afla in alta cladire. Am rugat-o sa descrie camera in care se afla. A povestit despre dezordinea de acolo, despre culoarea peretilor si posterele de pe pereti.

Dupa toate acestea, a iesit din transa si am vorbit despre cele descrise de ea. I-am spus lui Janet ca in timpul transei hipnotice a spus ca era vorba despre camera ei. Dar ea mi-a spus ca nu se afla in camera ei. Asa ca am rugat-o sa descrie camera in care locuia la universitate. Spre surprinderea mea, nu s-a potrivit cu descrierea pe care a facut-o in transa. Atunci am rugat-o sa-mi descrie dormitorul ei de acum. In timp ce il descria, a spus “Este albastru deschis…Nu, partenerul meu tocmai l-a redecorat in verde deschis”. Culoarea camerei pe care a descris-o ca cea in care a fost agresata fusese de asemenea verde deschis. Dupa mai multe intrebari am descoperit ca disfunctia sexuala a aparut la scurt timp dupa redecorarea dormitorului. Am rugat-o sa faca dragoste cu partenerul in alta incapere a casei pentru a vedea daca o poate face.

Doua zile mai tarziu m-a sunat si mi-a spus ca a incercat ceea ce i-am sugerat si ca totul a fost ca inainte de aparitia problemei. Amandoi am stabilit ca motivul disfunctiei sale a fost schimbarea culorii dormitorului. In acel moment partenerul lui Janet il redecora deja in alta culoare.

Cum puteti vedea din acest caz, Janet a avut o disfunctie sexuala adevarata. Oricum, ea a fost provocata de o cauza psihologica, si anume culoarea camerei. Nu toate cazurile de disfunctie sexuala psihologica sunt usor de rezolvat. De asemenea, nu toate disfunctiile sexuale sunt psihologice. Daca suferiti de o disfunctie sexuala intrebati medicul de familie care ar putea fi cauzele probabile. Daca cauza este psihologica, asigurati-va ca mergeti la consult la un psihoterapeut calificat. Atunci cand cautati un terapeut care sa va ajute pentru o disfunctie sexuala, asigurati-va ca terapeutul trateaza problema cu intelegere si compasiune. Amintiti-va, terapeutii sunt si ei oameni, si asa cum unii oameni nu se simt in largul lor sa discute asemenea probleme, unii terapeuti s-ar putea afla in aceeasi situatie.

Autor: Shaun Brookhouse, Ph.D, D.C.H, F.H.R.S.

Articol publicat pe site-ul: http://www.hypnogenesis.com

_________________________________________________________________________

Dr. Shaun Brookhouse este director la Brookhouse Hypnotherapy, un cabinet privat de psihoterapie din Manchester, Anglia, si co-fondator si director al Scolii Clinice de Formare si Cercetare Washington pentru Hipnoza Clinica si Avansata. Shaun este formator certificat in hipnoterapie si NLP.
Este de asemenea autorul cartii “Formarea Hipnoterapeutica in Marea Britanie: Investigarea Formarii in Hipnoza Clinica” (ISBN 1899836179). Cartea este in prezent editata pentru a include schimbarile survenite in aceasta profesie dupa 1998, precum si pentru adaugarea unui capitol despre profesiunea hipnoterapeutica americana . Pentru mai multe detalii legate de dr. Brookhouse puteti accesa pagina web: http://www.hypno-nlp.com/ e:mail DrB@hypno-nlp.com

Anunțuri

Schizofrenia

Caracteristicile schizofreniei:

Schizofrenia este o tulburare caracterizata prin idei delirante, halucinatii, dezorganizarea gândirii si retragere sociala.

 Indivizii cu schizofrenie pot auzi voci pe care alti oameni nu le aud sau pot crede ca altii le citesc gândurile, le controleaza mintea sau comploteaza sa le faca rau. Aceste experiente sunt inspaimântatoare si pot genera teama, retragere sau agitatie extrema.

Persoanele care sufera de schizofrenie pot sa umble fara tinta, sa stea ore intregi fara sa se miste sau sa vorbeasca. Sarcinile zilnice cum ar fi igiena personala pot deveni foarte greu de realizat sau pot fi neglijate. Adesea schizofrenia interfereaza cu abilitatea de a gândi clar, de a distinge realitatea de fantezie, de a-si organiza emotiile, de a lua decizii si de a relationa cu altii. Tulburarea poate avea impact asupra unor aspecte legate de munca, familie si viata sociala ale persoanei afectate.

Schizofrenia este perceputa tot mai mult ca un grup de boli mai degraba decât o singura tulburare, asa cum de exemplu “cancerul” se refera la mai multe boli inrudite. Aceasta tulburare  poate sa afecteze pe absolut oricine. Se manifesta in general la sfârsitul adolescentei sau la inceputul vietii adulte.

Care sunt simptomele?

Exista un numar de semne si simptome caracteristice schizofreniei, dar manifestarea lor variaza foarte mult de la persoana la persoana Niciunul dintre simptome nu este caracteristic tuturor oamenilor. Prin urmare si tratamentul trebuie adaptat la experienta fiecarui individ. Simptomele schizofreniei sunt de doua tipuri: simptome pozitive si  simptome negative.

Simptomele pozitive se mai numesc si psihotice sau active. Ele arata un exces al functionarii normale si includ urmatoarele:

  • Ideile delirante. Ideile delirante sunt credinte personale false, care nu sunt bazate pe fapte reale, dar sunt sustinute de catre individ cu o convingere extraordinara in ciuda a ceea ce cred altii si a evidentei dovezilor contrare. Continutul lor poate sa includa o varietate de teme: persecutia, religia, grandoarea personala, preocupari somatice, etc. De exemplu, o persoana care are idei delirante poate crede ca este spionata, chinuita, urmarita sau inselata (tematica de persecutie) sau poate sa creada ca anumite gesturi, comentarii, fragmente din carti, pasaje de la televizor ii sunt direct adresate (tematica de referinta). Ideile delirante pot fi bizare (credinta ca gândurile ti-au fost furate de catre o forta exterioara) sau realiste (credinta ca esti urmarit de politie). Ideile delirante apar intr-una din fazele schizofreniei la 90% din oamenii care sufera de aceasta tulburare.
  • Halucinatiile. Halucinatiile pot sa apara in oricare dintre cele cinci simturi, dar de cele mai multe ori sunt auditive. Acestea sunt de obicei percepute ca voci distincte de gândurile persoanei. De exemplu, persoana poate auzi voci care ii repeta sau imita gândurile, se cearta sau ii comenteaza actiunile (adesea intr-o maniera critica) sau ii spun ce sa faca (halucinatii de comanda). Halucinatiile de orice fel apar la peste 70% din oamenii care au schizofrenie. Halucinatiile auditive apar la aproximativ 50% din oamenii cu schizofrenie, pe când cele vizuale apar in 15% din cazuri.
  • Gândirea dezorganizata. Aceasta se manifesta de obicei prin vorbire anormala. De exemplu, in conversatie persoana sare de la un subiect la altul, inventeaza cuvinte noi, nu respecta structurile gramaticale si vorbeste foarte repede sau foarte lent.
  • Comportamentul dezorganizat. Comportamentul dezorganizat se poate manifesta intr-o varietate de moduri. O persoana cu schizofrenie poate sa umble fara tinta, sa se comporte prostesc si sa devina imprevizibil de agitata.  Poate de asemenea sa aiba un comportament neadecvat normelor sociale, cum ar fi sa poarte haine groase intr-o zi foarte calda, sa spuna cuvinte fara sens, sa vorbeasca tare sau sa injure in public. Comportamentul dezorganizat poate ingreuna desfasurarea activitatilor zilnice, organizarea meselor sau mentinerea igienei.
  • Comportamentul catatonic. Acesta se refera la starea de rigiditate si imobilitate musculara, sau din contra la starile de agitatie motorie extrema. O persoana cu comportamente catatonice poate sa reactioneze foarte putin la mediu, iar uneori sa fie  complet inconstienta ( stuporul catatonic), sa aiba o postura rigida si rezistenta la eforturile de a fi mobilizata (negativism catatonic), poate lua posturi inadecvate sau bizare (postura catatonica) sau sa aiba activitate motorie excesiva, fara scop si fara stimul declansator (excitatie catatonica).

Simptomele negative se mai numesc si simptome de deficit si reflecta o pierdere sau un deficit in functionarea normala.

  • Izolarea, pierderea motivatiei. Acestea pot implica lipsa de energie, apatie si absenta interesului in ceea ce inainte erau activitati de rutina. Persoanele pot sa nu mai dea atentie ingrijirii si igienei personale, sa aiba dificultati de luare a deciziilor si sa le fie greu sa faca fata scolii, slujbei sau sarcinilor gospodariei.
  • Pierderea sentimentelor sau inabilitatea de a simti placere. Aceasta se poate manifesta prin lipsa interesului in activitatile sociale si de recreere sau prin esecul de a dezvolta relatii de durata. Poate sa insemne ca lucruri simple, precum aprecierea unui apus, nu mai reprezinta o bucurie.
  • Saracia limbajului. Persoana vorbeste extrem de putin iar vorbirea tinde sa fie vaga sau repetitiva. Persoanele care prezinta aceste simptome au nevoie de mult timp sa raspunda la intrebari sau nu raspund deloc.
  • Aplatizarea afectiva. Aceasta este indicata de expresii faciale imobile, lipsa contactului vizual, limbaj corporal redus si putine miscari spontane. Persoana poate sa priveasca in gol si sa vorbeasca pe un ton inexpresiv. Afectul plat se refera la expresia exterioara a emotiilor si nu la experienta interioara.

Unii indivizi cu schizofrenie manifesta simptome negative inainte si dupa un episod acut al tulburarii. Simptomele negative sunt greu de evaluat pentru ca pot fi cauzate de o varietate de alti factori, cum ar fi medicamentele sau demoralizarea produsa de o tulburare psihica. Este de asemenea posibil ca o persoana sa aiba schizofrenie si nu aiba nici un simptom in cea mai mare parte a timpului. În acest caz simptomele apar doar in episoadele acute.

Subtipurile schizofreniei

În functie de simptomele predominante exista cinci tipuri de shizofrenie.

1. Tipul Paranoid

În cazul schizofreniei paranoide sunt dominante ideile delirante si halucinatiile. Ideile delirante sunt de regula de persecutie sau de grandoare, dar pot aparea si alte teme: gelozie, religiozitate sau legate de frica de a avea o boala fizica. Ideile pot fi multiple, dar au un nucleu care le leaga intre ele, iar halucinatiile sunt in raport cu continutul temei delirante. Toate acestea ii fac pe indivizii cu schizofrenie paranoida sa fie anxiosi, furiosi, sa se comporte cu raceala sau sa raspunda cu cearta.  Individul poate sa se comporte ca si cum ar fi superior si protector si sa fie formal in interactiunile interpersonale.

2. Tipul Dezorganizat

Dominante in tipul dezorganizat sunt limbajul dezorganizat, comportamentul dezorganizat si afectul plat sau inadecvat. Limbajul dezorganizat poate fi acompaniat de râs, care nu este in stransa legatura cu continutul limbajului. Dezorganizarea comportamentului (adica lipsa de orientare spre un scop) poate duce la o ruptura severa in capacitatea de a efectua activitatile vietii cotidiene (de ex: dusul, imbracatul sau prepararea mâncarii). Este posibil sa apara si idei delirante si halucinatii insa sunt fragmentare si neorganizate intr-o tema coerenta. Indivizii cu schizofrenie dezorganizata prezinta manierisme si bizarerii de comportament.

3. Tipul Catatonic

În tipul catatonic domina o tulburare psihomotorie marcata si care implica imobilitate motorie, activitate motorie excesiva, negativism extrem, mutism, bizarerii ale miscarilor voluntare, repetarea automata a gesturilor sau a cuvintelor altora. Activitatea motorie excesiva este lipsita de scop si nu este influentata de stimuli externi. Poate exista un negativism extrem care se manifesta prin mentinerea unei posturi rigide in ciuda tuturor incercarilor de a fi miscat  sau prin rezistenta la toate instructiunile.

4. Tipul Nediferentiat

În acest caz pot aparea simptome de la mai multe tipuri de schizofrenie.

5. Tipul Rezidual

La indivizii care sunt diagnosticati cu acest tip al tulburarii a existat cel putin un episod de schizofrenie, dar in prezent nu se manifesta simptomele psihotice, pozitive. Ei continua sa prezinte simptome negative ori doua sau mai multe simptome pozitive atenuate. Daca sunt prezente idei delirante sau halucinatii, acestea nu sunt proeminente.

Care sunt cauzele posibile?

Nu se cunosc deocamdata cauzele exacte ale schizofreniei. Simptomele par sa fie cauzate de un dezechilibru biochimic in creier, anumite schimbari biologice in functiile cheie ale creierului, cum sunt cele care guverneaza perceptiile, emotiile si comportamentele. Cercetatorii cred ca neurotransmitatorii acestora (dopamina, serotonina si altii) sunt in exces sau in deficit fata de nivelul normal si au un rol in declansarea si mentinerea acestei boli. Sistemul limbic (sediul emotiilor), talamusul (centrul de transmitere a mesajelor) si alte regiuni ale creierului ar putea de asemenea sa fie afectate. Activitatea acestor substante chimice care se numesc neurotransmitatori este in mare parte reglata de gene si se pare ca anumiti factori genetici joaca un rol in aparitia schizofreniei. Si factorii de mediu ar putea avea o influenta. Cu toate ca nu exista un acord intre cercetatori, s-ar parea ca traumatismele dinaintea sau din timpul nasterii, locul nasterii si infectiile virale pot contribui la dezvoltarea tulburarii.

Ce poti face?

Chiar daca este vorba de o maladie grava a creierului, schizofrenia se poate trata si vindeca intr-o oarecare masura. Iata câteva idei de tratament:

  • Sprijin pentru recuperare/preventia revenirii bolii. Exista un acord tot mai mare asupra efectului benefic al discutiilor cu persoane care au trecut prin aceeasi experienta cu boala. Este recomandat sa intrati in contact cu persoane aflate intr-o situatie similara, fie ca este vorba de indivizi sau de grupuri, si sa impartasiti experientele legate de boala. Se pare ca acest lucru ajuta la recuperare.
  • Sprijinul familiei. Este bine ca familia sa ceara informatii si sfaturi de la persoane avizate sau sa urmeze programe educationale pentru a dezvolta si forma abilitati de a face fata tulburarii unei persoane apropiate.
  • Spitalizarea. Persoanele care manifesta simptome acute de schizofrenie pot necesita tratament intensiv, inclusiv spitalizare. Internarea este necesara pentru a trata halucinatiile sau ideile delirante severe, gândurile suicidale grave, pentru a suplini incapacitatea de a se ingriji sau pentru a trata problemele serioase cu drogurile sau alcoolul. Spitalizarea poate sa fie esentiala pentru a-i proteja pe oameni sa se raneasca sau sa-i raneasca pe ceilalti.
  • Medicatia. Medicamentele principale pentru schizofrenie se numesc antipsihotice. Antipsihoticele ajuta la ameliorarea simptomelor pozitive prin corectarea dezechilibrului substanltelor chimice care  fac posibila comunicarea dintre celulele creierului. La fel ca in cazul tratamentelor medicamentoase pentru alte boli fizice, e posibil ca multi pacienti cu tulburari mentale severe sa trebuiasca sa incerce mai multe antipsihotice diferite inainte de a gasi acel medicament sau acea combinatie de medicamente care are cele mai bune efecte. Toate medicamentele au efecte secundare. Medicamente diferite produc efecte secundare diferite si oamenii difera in functie de numarul si severitatea efectelor secundare pe care le experimenteaza. Efectele secundare pot fi tratate prin schimbarea dozei sau a medicamentului, sau tratarea directa  a efectului secundar cu un alt medicament. Persoanele care se gândesc sa schimbe tratamentul cu medicamente trebuie sa aiba informatii corecte, sa ia in considerare riscurile si beneficiile si sa se consulte cu doctorul si familia pentru a lua un tratament sigur si eficient.
  • Reabilitarea psihosociala. Cercetarile arata ca indivizii cu schizofrenie care frecventeaza programe structurate de reabilitare psihosociala si in acelasi timp isi continua tratamentul medical, fac cel mai bine fata la boala. Astfel de programe pot sa ajute pe cei afectati sa se descurce in afara spitalului si sa traiasca independent.

Tratamentele disponibile pot ameliora simptomele tulburarii dar majoritatea persoanelor cu schizofrenie trebuie sa faca fata la simptome reziduale pe toata durata vietii.

Tulburarea afectiva bipolara

Caracteristicile tulburarii afective bipolare:

Tulburarea afectiva bipolara este o afectiune psihica severa care se manifesta prin fluctuatii extreme ale energiei, vitalitatii, dispozitiei si capacitatii de munca a celor afectati.

Aceste schimbari extreme afecteaza semnificativ functionalitatea in viata de zi cu zi, duc la relatii dificil de mentinut, performante scazute la locul de munca /scoala si pot ajunge chiar la spitalizari fortate si sinucideri in cazuri grave.

A fost caracterizata prima data ca boala maniaco-depresiva dupa modul episodic in care se manifesta extremele afective, trecand de la depresie clinica la manii. Dupa cercetari mai amanuntite imaginea bolii a fost largita si termenul de tulburarea afectiva bipolara a fost introdus pentru a caracteriza mai multele tipuri distincte in care se prezinta, in functie de severitatea si felul in care apar episoadele afective.

Mod de manifestare:

Fiind o boala cu natura ciclica se manifesta prin episoade afective, fie depresii, fie manii cu perioade de remisie intre episoade.

Episoadele maniacale – apare o alterare marcata si observabila a comportamentului si dispozitiei persoanei, diferita fata de personalitatea obisnuita a acesteia. Persoanele intr-un episod maniacal sunt semnificativ si observabil diferite fata de felul lor obisnuit de a fi. Sunt energice, prezinta logoree greu de intrerupt si sunt usor de distras de stimuli insignifianti din mediul inconjurator. Necesarul de somn scade si functioneaza adesea la nivele ridicate cu 4-5 ore de somn pe noapte. Apare o grandiozitate deseori deliranta, devin extrem de motivati in a-si indeplini telurile si au tendinta sa se implice intens in activitatii orientate spre satisfactii si realizari importante. Prezinta des sociabilitate extrema, iar comportamentul devine sfidator fata de orice risc, pentru ca nu mai poate fi apreciat corect si deseori intr-un episod maniacal persoana cauta sa se implice in activitatii care sa-i ofere placere ridicata ignorand consecintele (sex neprotejat, cheltuieli in afara posibilitatilor financiare, abuz de alcool si droguri). Apare si o agitatie observabila si subiectiv persoanele resimt fuga de idei: ganduri si idei cu debit intens care pot deveni foarte greu de urmarit. Mania netratata progreseaza des spre psihoza, apar halucinatii si deliruri cu comportament bizar si dezorganizat.

Pentru ca mania sa fie clinic semnificativa trebuie sa se prezinte cu simptomele caracterisice cel putin o saptamana si sa reduca marcat capacitatea de a functiona in societate si in viata de zi cu zi.

Hipomania este forma blanda a maniei , care nu reduce semnificativ capacitatea de functionare. Se prezinta cu aceleasi simptome ca mania clasica, principala diferenta fiind ca nu apar sub nici o forma delirul sau psihozele. Persoanele care trec printr-un episod hipomaniacal nu prezinta semnele unei tulburari mintale, apare o diferenta remarcabila fata de felul obisnuit de a fi doar ca aceasta este perceputa ca o functionalitate si productivitate inalta si o dispozitie excesiv de optimista si sociabila. Cel mai adesea hipomania este insa urmata de episoade de depresie adanca si asociata cu aceleasi riscuri in ce priveste comportamentul iresponsabil.

Episodul maniacal

Experienta subiectiva a maniei e de obicei una foarte placuta, cu o siguranta exagerata in propriile puteri si sentimente euforice. Unii experti au mers pana la a suspecta un mecanism biochimic care creeaza dependenta in manii. De aici vine una dintre marile probleme in tratamentul tulburarilor bipolare, pacientii tanjesc dupa starile manice si, ca urmare, in foarte multe cazuri, isi intrerup tratamentul. Mania in sine este insa o stare periculoasa, de multe ori o urgenta psihiatrica, iar cand nu se dezvolta pana la manie deplina si apare doar hipomania consecintele pot fi la fel de grave pentru ca apare o destabilizare afectiva si incepe astfel un nou ciclu de depresii si manii. Este foarte important ca cei care sufera de tulburare bipolara sa isi urmeze cu religiozitate tratamentul chiar si multa vreme dupa ce au intrat in remisie, iar cei apropiati lor sa fie atenti la semne ale maniei.

Episodul depresiv

Acesta se afla la polul opus fata de episoadul maniacal. Principala trasatura a unui episod depresiv este o dispozitie scazuta insotita de pierderea interesului fata de activitatile obisnuite. Dispozitia scazuta se manifesta de obicei ca un sentiment persistent de tristete, suparare, singuratate sau disperare. Dispare interesul si satisfactia asociate cu activitatiile obisnuite, care se manifesta subiectiv printr-un sentiment de nepasare si abandon al acestora. Tot ca o urmare a acesteia apare retragerea sociala, compania prietenilor si a persoanelor apropiate nu mai trezesc nici un sentiment si interactiunea cu ei poate fi perceputa ca dureroasa. Dispare deseori si interesul in orice fel de activitati sexuale. Intr-un episod depresiv apar sentimente de vinovatie nefondata si o scadere semnificativa a valorii personale fara motive exterioare. Evenimente neutre sunt resimtite ca fiind cauzate de incompetenta personala si capata nuante negative in experienta subiectiva. Nivelele de energie sunt scazute si apare senzatia de oboseala in absenta oricarei activitatii surmenante. Concetratia, atentia si memoria sunt afectate impiedicand activitatii intelectuale superioare care in mod normal nu ar fi prezentat probleme. Somnul, apetitul si activitatea motorie sufera si ele schimbari drastice, dar acestea se pot manifesta in ambele directii in sensul cresterii sau scaderii lor. Durata somnului poate fi diminuata sau mult crescuta, manifestandu-se prin hipersomnii sau insomnii. La fel si apetitul creste sau scade cu cresterii sau scaderii consecutive ale greutatii. In final, se poate observa o agitatie si neliniste, care apar ca o miscare continua a mainilor/picioarelor sau neputinta de a sta intr-un loc linistit sau din contra, orice activitate poate parea extrem de greu de realizat si miscarile devin lente, incete si gesturile scad mult in amplitudine, vorbirea si tonul vocii sunt si ele diminuate.

La fel ca in cazul maniilor, pentru a putea fi considerat un episod depresiv simptomele trebuie sa fie prezente in fiecare zi pentru cel putin doua saptamani.

Cel mai periculos fenomen care apare in episoadele depresive sunt gandurile suicidale si de autovatamare. Acestea sunt deseori in afara controlului constient si apar ca un mod de a scapa de suferinta sau ca un mod dea a-i elibera pe celilalti de povara drept care suferindul se percepe a fi. Daca aceste ganduri devin evidente, daca cel in cauza incepe sa vorbeasca despre sinucidere, isi cumpara obiecte necesare (sfoara, cutite, etc.) sau incepe sa stranga pastile, situatia trebuie tratata cu foarte mare seriozitate, mortalitatea in cazul aparitiei ideaitiei suicidale este imprevizibila si ca urmare fiecare caz trebuie tratat ca avand un risc crescut.

Episodul mixt

Sunt definite ca fiind perioade distincte in care apar si simptome maniacale si simptome depresive. Termenul este disputat in prezent deoarece se pare ca nu descrie indeajuns de eficient manifestarile care apar. A fost propusa eliminarea lui din manualele diagnostice si reclasificarea drept o caracteristica a unuia dintre cele doua episoade majore, mania sau depresia.

Experienta unei persoane care sufera de tulburare bipolara variaza foarte mult in afara episoadelor descrise mai sus. Ce trebuie retinut e ca acestea sunt doar criterii diagnostice pentru a stabili tratamentul adecvat, simptome maniacale si depresive pot insa aparea fara sa fie destul de severe pentru a fi inregistrate clinic pot colora astfel felul in care cel afectat isi percepe viata, nu negativ sau pozitiv neaparat, ci doar diferit.

Personalitati ce au fost diagnosticate cu tulburare afectiva bipolara

Actori & Actrite

Ned Beatty
Maurice Bernard, soap opera
Jeremy Brett
Jim Carey
Lisa Nicole Carson
Rosemary Clooney, singer
Lindsay Crosby
Eric Douglas
Robert Downey Jr.
Patty Duke
Carrie Fisher
Connie Francis, singer and actress
Shecky Greene, comedian
Linda Hamilton
Moss Hart, actor, director, playright
Mariette Hartley
Margot Kidder
Vivien Leigh
Kevin McDonald, comedian
Kristy McNichols
Burgess Meredith, actor, director
Spike Milligan, actor, writer
Spike Mulligan, comic actor and writer
Nicola Pagett
Ben Stiller, actor, director, writer
David Strickland
Lili Taylor
Tracy Ullman
Jean-Claude Van Damme
Robin Williams
Jonathon Winters, comedian

Artists

Alvin Alley, dancer, choreogapher
Ludwig Von Beethoven
Tim Burton, artist, director
Francis Ford Coppola, director
George Fredrick Handel, composer
Bill Lichtenstein, producer
Joshua Logan, broadway director, producer
Vincent Van Gogh, painter
Gustav Mahier, composer
Francesco Scavullo, artist, photographer
Robert Schumann, composer
Don Simpson, movie producer
Norman Wexler, screenwriter, playwright

Oameni de afaceri

Robert Campeau
Pierre Peladeau
Heinz C. Prechter
Ted Turner, media giant

Bankeri

John Mulheren
Murray Pezim

Diverse personalitati

Buzz Aldrin, astronaut
Clifford Beers, humanitarian
Garnet Coleman, legislator (Texas)
Larry Flynt, publisher and activist
Kit Gingrich, Newt’s mom
Phil Graham, owner of Washington Post
Peter Gregg, team owner and manager, race car driver
Susan Panico (Susan Dime-Meenan), business executive
Sol Wachtier, former New York State Chief Judge

Muzicieni

Ludwig van Beethoven, composer
Alohe Jean Burke, musician, vocalist
Rosemary Clooney, singer
DMX Earl Simmons, rapper and actor
Ray Davies
Lenny Dee
Gaetano Donizetti, opera singer
Peter Gabriel
Jimi Hendrix
Kristen Hersh (Throwing Muses)
Phyllis Hyman
Jack Irons
Daniel Johnston
Otto Klemperer, musician, conductor
Oscar Levant, pianist, composer, television
Phil Ochs, musician, political activist, poet
John Ogden, composer, musician
Jaco Pastorius
Charley Pride
Mac Rebennack (Dr. John)
Jeannie C. Riley
Alys Robi, vocalist in Canada
Axl Rose
Nick Traina
Del Shannon
Phil Spector, musician and producer
Sting, Gordon Sumner, musician, composer
Tom Waits, musician, composer
Brian Wilson, musician, composer, arranger
Townes Van Zandt, musician, composer

Poeti

John Berryman
C.E. Chaffin, writer, poet
Hart Crane
Randall Jarrell
Jane Kenyon
Robert Lowell
Sylvia Plath
Robert Schumann
Delmore Schwartz

Politicieni

Robert Boorstin, special assistant to President Clinton
L. Brent Bozell, political scientist, attorney, writer
Bob Bullock, ex secretary of state, state comptroller and lieutenant governer
Winston Churchill
Kitty Dukasis, former First Lady of Massachusetts
Thomas Eagleton, lawyer, former U.S. Senator
Lynne Rivers, U.S. Congress
Theodore Roosevelt, President of the United States

Carturari

John Strugnell, biblical scholar

Oameni de stiinta

Karl Paul Link, chemist
Dimitri Mihalas

Sportivi

Shelley Beattie, bodybuilding, sailing
John Daly, golf
Muffin Spencer-Devlin, pro golf
Ilie Nastase, tennis
Jimmy Piersail, baseball player, Boston Red Sox, sports announcer
Barret Robbins, football
Wyatt Sexton, football
Alonzo Spellman, football
Darryl Strawberry, baseball
Dimitrius Underwood, football
Luther Wright, basketball
Bert Yancey, athlete

TV & Radio

Dick Cavett
Jay Marvin, radio, writer
Jane Pauley

Scriitori

Louis Althusser, philosopher, writer
Honors de Balzac
Art Buchwald, writer, humorist
Neal Cassady
Patricia Cornwell
Margot  Early
Kaye Gibbons
Johann Goethe
Graham Greene
Abbie Hoffman, writer, political activist
Kay Redfield Jamison, writer, psychologist
Peter Nolan Lawrence
Frances Lear, writer, editor, women’s rights activist
Rika Lesser, writer, translator
Kate Millet
Robert Munsch
Margo Orum
Edgar Allen Poe
Theodore Roethke
Lori Schiller, writer, educator
Frances Sherwood
Scott Simmie, writer, journalist
August Strindberg
Mark Twain
Joseph Vasquez, writer, movie director
Mark Vonnegut, doctor, writer
Sol Wachtler, writer, judge
Mary Jane Ward
Virginia Woolf

 

Tulburarea posttraumatica de stres

Caracteristicile tulburarii:

Caracterizata prin aparitia unor simptome psihopatologice invalidante care debuteaza in urma unui eveniment traumatizant.

Tulburarea posttraumatica de stres poate aparea la orice persoana care a suferit o trauma ce depaseste exeprientele umane obisnuite (catastrofe naturale, accidente de masina sau avion, violuri sau agresiuni violente exercitate asupra familiei/persoanei in cauza).

Simptome ale tulburarii posttraumatice:

  • ganduri negative cu caracter repetitiv referitoare la evenimentul stresant;
  • cosmaruri legate de eveniment
  • rememorari si flash-back-uri atat de intense, incat subiectul se simte si se comporta ca si cum trauma s-ar produce in prezent
  • tendinta de reprimare a sentimentelor si gandurilor legate de evenimentul traumatic
  • tendinta de evitare a activitatilor sau situatiilor asociate cu evenimentul traumatizant (astfel un individ care a suferit un accident rutier va dezvolta fobia de a conduce masina)
  • anestezie emotionala (subiectul pierde contactul cu starile sale afective)
  • sentimente de detasare sau instrainare fata de ceilalti
  • pierderea interesului pentru activitatile considerate pana atunci agreabile
  • anxietate crescuta si persistenta, tulburari de somn (dificultatea de a adormi sau de a ramane adormit), tulb de concentrare a atentiei, irascibilitate si pusee de comportament agresiv.

Diagnosticul de tulburarea posttraumatica de stes:

  • Persistenta simptomelor de cel putin o luna (in cazul in care durata este mai mica de o luna avem de-a face cu tulb acuta de stres).
  • Simptomele trebuie sa creeze un disconfort sever subiectului (perturbare serioasa a vietii sociale, profesionale si a altor aspecte importante ale existentei

Persoana care sufera de tulb de stres posttraumatic este:

  • Anxioasa
  • Iritabila
  • Actioneaza adesea in mod impulsiv

Tulb posttraumatica de stres poate aparea la orice varsta.
Copiii care sufera de aceasta tulburare nu retraiesc in mod constient evenimentul traumatic, dar acesta imbraca forma viselor si se manifesta prin intermediul jocului.

Se recomanda:

– Psihiterapia care il ajuta pe subiect ca sa isi exprime mai bine starile afective si sa integreze experienta negativa traita.
Aceasta va contribui la reducerea simptomelor si la dezvoltarea sentimentului de autocontrol asupra propriului destin.

Autor: literatura de specialitate

Tulburarea obsesiv-compulsiva (TOC)

Subiectii isi pierd multe ore spaland, curatand, aranjand sau verificand diverse lucruri, activitati desfasurate in exces si care le perturba ritmul vietii cotidiene si activitatea profesionala.

Obsesiile sunt idei, imagini, ganduri sau impulsuri lipsite de sens care asalteaza mintea pacientului (scene de violenta, teama si imagini induse de convingerea ca a lasat lumina aprinsa sau aragazul deschis)

Subiectul recunoaste faptul ca temerile si gandurile sale sunt irationale si cauta sa si le reprime, dar acestea continua sa invadeze psihicul ore, zile sau saptamani in sir. Asemenea ganduri si imagini nu sunt legate de problemele de viata ale persoanei respective.

Compulsiile sunt comportamente sau ritualuri pe care subiectul le declanseaza pt a se elibera de anxietatea produsa de obsesii (se poate spala de nenumarate ori pe maini pt a scapa de teama de contaminare, verifica de multe ori daca nu a lasat gazul deschis sau se poate uita frecvent in oglinda retrovizoare ca sa controleze daca nu a accidentat pe cineva).

Pacientul constient fiind de absurditatea ritualurilor respective, continua sa le execute, pentru a scapa de anxietatea produsa de o anumita obsesie. Exista un conflict intre dorinta de a se elibera de ritualul compulsiv si tendinta irezistibila de a-l duce la indeplinire reprezinta o noua sursa de anxietate, rusine sau disperare.

Cele mai raspandite comportamente compulsive vizeaza spalatul in exces, verificatul si numaratul.

Obsesiile se pot manifesta si singure, fara sa fie acompaniate de compulsiuni.
Tulburarea obsesiv-compulsiva este acompaniata adesea de depresie sau de comportamente de evitare (evita sa atinga clantele, sa utilizeze WC-ul public etc.
Subiectul de simte extrem de frustrat ca nu poate controla aceste ganduri si actiuni, de absurditatea carora e constient.
Aprox jumatate din cazuri debuteaza in copilarie, iar cealalta jumatate in adolescenta sau prima tinerete.

CAUZELE sunt inca insuficient cunoscute… aceasta afectiune ar avea la baza un defect al metabolismului neurotransmitatorului numit serotonina.

PSIHOTERAPIA acestei tulburari presupune o abordare comportamentala prin intermediul strategiilor de expunere si oprire a raspunsului. …subiectul este expus in mod gradat si sistematic la situatiile care ii declanseaza gandurile obsesive, si, in acelasi timp, este oprit sa puna in actiune comportamentul compulsiv.
Combinarea psihoterapiei cu tratament medicamentos da rezultate pozitive in aprox 80% din cazuri.

 

Disfunctiile sexuale

Unhappy_Couples

Disfunctii sexuale masculine

Disfunctia erectila

Disfunctia erectila, cunoscuta in mod frecvent sub denumirea de impotenta, reprezinta incapacitatea persistenta sau recurenta de a atinge sau de a mentine o erectie suficient timp pentru a finaliza actul sexual sau o alta activitate sexuala aleasa.

Cat de raspandita este disfunctia erectila?
Aceasta este o problema comuna care afecteaza cel putin unul din zece barbati. Din pacate, numai 10% dintre cei afectati primesc tratament. Numarul de barbati care sufera de o disfunctie erectila poate creste odata cu varsta.

Cauzele disfunctiei erectile:
Cauze psihologice:

Putini barbati trec prin viata fara sa sufere esecuri ocazionale de a atinge sau de a mentine o erectie. Aceasta se intampla de obicei din cauza stresului, oboselii, anxietatii sau a consumului excesiv de alcool. Acest lucru nu este deloc ingrijorator, putandu-se intampla oricui cel putin o data in viata, daca intra sub incidenta cauzelor enumerate anterior. Totusi, impactul psihologic al experientei  poate fi unul izolat la experienta avuta sau generalizand, punanu-si amprenta asupra vietii sexual , din cauza “temerii de esec” (anxietatea de performanta).  Barbatul devine atat de preocupat de esecul erectil anterior incat ajunge sa devina incapabil sa se bucure de senzatiile de excitatie asociate cu stimularea sexuala. Aceasta (lipsa de satisfactie, entuziasm, dorinta) la randul sau face sa scada excitatia sexuala, impiedicand astfel aparitia erectiei.

Disfunctia erectila cu un debut brusc la barbatii care pot avea erectii in anumite circumstante (context, cadru, partenera) dar nu si in altele, sugereaza o cauza psihologica. Uneori, factorul declansator poate fi usor de identificat sub forma unui dezacord puternic cu partenerul, a faptului ca a fost intrerupt in timpul actului sexual, sau a ingrijorarii excesive la locul de munca.

Cauzele psihologice ale disfunctiei erectile includ:

* Stres si anxietate la serviciu sau acasa
* Conflicte conjugale si insatisfactii (care pot aparea de asemenea si cu ejaculare prematura)
* Depresie
* Plictiseala sexuala
* Orientari sexuale nesolutionate

Pana acum aproximativ 20 de ani, disfunctia erectila era considerata a fi provocata aproape in intregime de factori psihologici dar acum se cunoaste faptul ca afectiunile fizice sunt la aproape 75% dintre barbatii suferinzi. Totusi, majoritatea barbatilor cu disfunctii erectile sunt afectati de o combinatie de cauze psihologice si fizice.

Cauze fizice
Barbatii a caror disfunctie erectila este de natura fizica traiesc adesea un debut gradat al esecurilor erectile care tind sa apara in toate activitatile sexuale.
Cauzele fizice ale disfunctiilor erectile includ:
* Flux sanguin deficitar spre penis, de exemplu, ca rezultat al arterelor blocate
* Drenare excesiva a sangelui din penis (“scurgere venoasa”)
* Avarie sau boli care afecteaza nervii care merg spre sau dinspre penis
* Anormalitati hormonale
* Efecte secundare ale medicamentelor prescrise
* Alcoolism sau abuz de medicamente
* Diabet
* Fumat excesiv
* Valori inalte ale colesterolului
* Boli care afecteaza tesutul erectil al penisului
* Boli neurologice, atacuri
* Boli cronice grave cum ar fi insuficientele renale sau hepatice

Ce ar trebui sa faca un barbat daca dezvolta o disfunctie erectila? Intr-o prima instanta, barbatul cu disfunctie erectile se impune sa consulte medicul specialist pentru a identifica sau elimina cauzele de ordin anatomo-fiziologic sau medicul de familie in cazul in care persoana respectiva se afla sub tratament cu anumite substante medicamentoase sau se stie suferind de afectiuni cronice. Eliminandu-se ipoteza unei  cauzalitati fizice, se pot investiga implicatiile psihologice ale simptomului.

Ce tratamente sunt disponibile pentru disfunctia erectila?
Din perspectiva medicala:
Tratamente medicamentoase orale : Exista in mod curent patru medicamente administrabile oral autorizate pentru tratamentul disfunctiei erectile. Trei dintre aceste tablete sunt luate cu 30 minute pana la o ora inainte de activitatea sexuala si au o eficienta diferita ca timp. Celalalt este administrat sublingual (sub limba) cu 20 minute inainte de activitatea sexuala. Toate cele patru medicamente sunt eficiente si nu cauzeaza o erectie decat daca barbatul este stimulat sexual.

Terapia intrauretrala : Aceasta este o forma eficienta de tratament fara ace. O granula mica de medicament este introdusa in uretra (tubul prin care trece urina) utilizand un aplicator disponibil special. Medicamentul este apoi absorbit prin peretele uretrei si trece in tesutul erectil provocând o erectie in 5 sau 10 minute.

Terapie de injectare intracavernoasa: Aceasta este o forma de tratament foarte eficienta. Pacientul (sau partenera) este invatat sa injecteze medicamentul direct in corpul cavernos al penisului atunci cand doreste o erectie. Erectia survine adesea in urmatoarele 15 minute dupa injectie. Procedura este usor de invatat. Sunt disponibile câteva produse diferite.

Dispozitive cu vacuum: Sunt disponibile cateva modele diferite de dispozitive de constrictie. In esenta, dispozitivul consta dintr-un cilindru de plastic conectat la o pompa, care poate fi actionata manual sau cu baterii si unul sau mai multe inele de tensiune. Penisul este introdus in cilindru si activarea pompei reduce aerul din interiorul cilindrului creand vacuumul. Aceasta procedura are ca rezultat atragerea sangelui inspre penis, care se mareste imediat intr-un mod similar unei erectii naturale. Odata ce s-a produs o erectie adecvata, o banda de tensiune este plasata la baza penisului pentru a mentine erectia. Vacuumul din cilindru este apoi eliberat si cilindrul este indepartat de pe penis. Este important ca inelul de tensionare sa fie de asemeni indepartat dupa 30 minute.

Tratament hormonal: Numai un numar mic de cazuri de disfunctie erectila este cauzat de anormalitati hormonale. Cea mai frecventa dereglare hormonala este un nivel redus de testosteron (hormon sexual masculin) care poate fi restabilit printr-o inlocuire adecvata a testosteronului. Nu este recomandat sa luati preparate cu testosteron decât daca investigatiile de laborator confirma deficienta.

Proteze de penis : In mod esential, acestea sunt proteze introduse chirurgical in penis. Exista doua tipuri principale: tije semi-rigide care mentin penisul intr-o stare de rigiditate tot timpul dar care ii permit sa se curbeze atunci când nu mai este nevoie de o erectie. Cel de-al doilea tip este mai sofisticat si implica inserarea unui dispozitiv hidraulic care cauzeaza rigidizarea penisului la activarea unei pompe (implantata in scrot). Deoarece implantarea protezei peniene cauzeaza distrugerea ireversibila a tesutului erectil, aceasta nu ar trebui luata in considerare decât daca s-au epuizat celelalte forme de tratament.

Tratamente chirurgicale: Putinele cazuri de disfunctie erectila care sunt cauzate de anormalitati in fluxul sangvin inspre si dinspre penis pot fi tratate chirurgical.

Din perspectiva psihoterapeutica:
Din ce in ce mai des  este recunoscut impactul pozitiv al psihoterapiei asupra bunului mers a oricarui demers terapeutic intreprins, fie el medicamentos, chirurgical sau homeopat. Si asta pentru ca in general prin psihoterapie se intelege o “terapie a sufletului “ prin care devenim mai deschisi, optimisti, increzatori, pozitivi vis a vis de viata noastra si ceea ce ni se intampla. Pe langa deschidere catre schimbare, devenim constienti de potentialul de care dispunem sub aspectul resurselor si a folosirii acestora in scop curativ.
Forme de psihoterapie: hipnoza, terapie de cuplu, psihoterapie rational-emotiva, terapie sistemica etc.