Cele 5 principii ale unei terapii eficiente de cuplu

foto-5

1. Schimba perspectiva asupra relatiei

In procesul de “vindecare” a relatiei, psihoterapeutul, se straduieste sa ajute ambii parteneri sa vada relatia intr-o maniera cat mai realista si mai obiectiva. Ei invata, pe de-o parte, sa opreasca tendinta comuna de a se invinovati reciproc, iar pe de alta parte, invata sa priveasca atent la ce se intampla cu ei in acest proces ce ii implica. Ei devin constienti de faptul ca relatia lor se manifesta intr-un anumit context socio-cultural ce ii influenteaza. Spre exemplu, cuplurile care se lupta cu probleme financiare, vor fi supusi unor tensiuni situationale diferite fata de cele care nu au astfel de probleme. Terapeutul incepe acest proces de reframing, colectand informatii privind cu atentie modul in care partenerii interactioneaza. In etapa urmatoare, acesta isi formuleaza cateva ipoteze de lucru privind cauza/cauzele modului in care ei interactioneaza in acel mod disfunctional.

Modul in care terapeutul va impartasi propria intelegere cu membrii cuplului, va depinde de orientarea teoretica a terapeutului. Indiferent de strategia de abordare a terapeutului, acesta se va concentra pe modificarea modului in care relatia este privita si inteleasa. In scurt timp cei doi vor incepe sa priveasca intr-un mod adaptativ propria relatie.

2. Modifica comportamentul disfunctional

Un terapeut de cuplu eficient va insista in mod special pe schimbarea modului in care partenerii se comporta unul cu celalalt. In aceasta etapa de remodelare comportamentala, terapeutul se va asigura ca cei doi nu se angajaza in actiuni reciproce, ce le pot dauna fizic, psihic, sau economic. Pentru a realiza acest lucru, terapeutul va face o evaluare atenta a cuplului, pentru a determina gradul de risc pentru clientii sai. In cazul in care este necesar, terapeutul poate recomanda, de exemplu, ca un partener sa fie protejat intr-un adapost impotriva violenței în familie, la un tratament de specialitate privind consumul de droguri, sau unul de gestionare a furiei.

De asemenea, este posibil ca în cazul în care riscul este scazut, cuplul poate beneficia de procedurile de „timp-out” pentru a opri escaladarea conflictului.

3. Dezvoltarea exprimarii afective in cuplu

Cuplurile care evita exprimarea fireasca si naturala a sentimentelor si emotiilor intime, risca sa se raceasca si sa se destrame. Psihoterapeutul de cuplu, va incuraja clientii sai sa scoata la suprafata acele ganduri, sentimente si emotii, pe care acestia se tem sa le comunice altor persoane. Terapia de cuplu bazata pe atasament afectiv, permite partenerilor să nu se mai teama de exprimarea nevoilor lor pentru apropiere. Conform acestei perspective, persoanele care nu au reusit sa dezvolte in copilarie, sentimentul de securitate afectiva, intra viata de adult si de cuplu, cu nevoi nesatisfacute si un sentiment profund de nesiguranta afectiva. Astfel acestia ajung sa se teama sa arate partenerilor lor cat de mult au nevoie de ei, deoarece se tem ca vor fi respinsi. Terapeutii comportamentalisti, presupun ca aceste persoane se tem sa-si exprime sentimentele lor adevărate, deoarece, in trecut, nu au primit sustinere si incredere in copilarie.

Indiferent de abordarea teoretica a terapeutului, acesta isi va ajuta clientii sa-si exprime adevăratele lor sentimente intr-un mod care ii va atrage în cele din urmă mai aproape unul de celalalt.

4. Imbunatateste comunicarea intre parteneri

Toti terapeutii de cuplu au ca obiectiv fundamental, sprijinirea unei comunicari eficiente si profunde intre parteneri. Bazandu-se pe principiile 2 și 3, această comunicare nu trebuie să fie un abuz si, cu siguranta, trebuie evitat ca partenerii sa se puna in situatii ridicole cand acestia isi exprimă adevăratele sentimente. Atunci cand situatia o cere, cuplurile pot sa beneficieze de „coaching” pentru a invata sa vorbeasca unul cu celalalt, intr-un mod intelegator si suportiv. Terapeutul poate furniza cuplului instructiuni si explicatii didactice privind diversele moduri de comunicare, atat referitor la cele mai eficiente, dar si referitor la cele ce genereaza conflicte si tensiuni. Spre exemplu, in aceasta etapa, pot invata cum sa-si asculte partenerul intr-un mod activ si empatic,

Bineinteles, terapeutul trebuie sa tina cont de toate observatiile anterioare si sa-si adapteze abordarea in functie de trasaturile specifice ale cuplului. Un cuplu cu o lunga istorie de critici reciproce, poate necesita o abordare diferita fata de un cuplu care incearca sa evite conflictele cu orice pret.

5. Intareste punctele forte ale relatiei

Terapeutii de cuplu, sublinieza punctele forte ale relației și capacitatea acestei relatii de a se adapta la diversele provocari si situatii ale vietii, in special în partea finala a terapiei. Se intampla uneori ca focalizarea pe problemele cuplului sa fie atat de accentuata, incat sa se scape din vedere acele aspecte in care cuplul functioneaza eficient. Scopul acestei sublinieri este de a ajuta cuplul sa constientizeze aceste parti pozitive si sa se bucure de acestea, Un terapeut comportamentalist poate prescrie diverse jocuri si manifestari care genereaza placere reciproca. Un alt terapeut, de o alta orientare, preponderent catre emotii si afecte, poate incuraja cuplul sa dezvolte „povesti” pozitive, cu mare incarcatura afectiva, legate de relatia lor.

Indiferent de abordare si situatie, terapeutul trebuie sa se abtina sa impuna propria lui opinie referitor la punctele forte, si sa lase cuplul sa-si defineasca singur aceste puncte.

Aceste principii ne ajuta sa realizam ca oamenii in relatii cu probleme nu trebuie sa se piarda in disperare, chiar dacă situatia lor pare sumbra. La fel, cei ce se tem sa dezvolte relatii pe termen lung, pot intelege ca problemele de cuplu pot avea solutii.

Privind din aceasta perspectiva, aceste cinci principii de terapie eficienta de cuplu, sugereaza diverse moduri in care cuplurile pot construi și mentine relatii stranse si pozitive.

Priveste-ti propria relatie intr-un mod obiectiv, pentru a reduce comportamentele disfunctionale, ai incredere in comunicarea libera a emotiilor tale și subliniaza ceea ce mai poate fi corectat.

Dar cel mai important lucru, este sa va amintiti că fiecare relatie are problemele sale unice, dar și puncte forte unice, astfel va veti oferi cuplului cele mai bune sanse de supravietuire.

– – –

Traducere si adaptare dupa:

“5 Principles of Effective Couples Therapy” de Susan Krauss Whitbourne Ph.D.

Mar 20, 2012 in Fulfillment at Any Age

 

 

Reclame

Gelozia intr-o relatie

Gelozia este un tip de fobie, o frică iraţională cauzată de existenţa unor gânduri negative automate, care poate distruge până şi cele mai serioase relaţii. De obicei, cel care a resimţit aceste sentimente de gelozie va încerca să evite apariţia altora, prin a controla activităţile, comportamentele şi gândurile partenerului de viaţă, ceea ce va deteriora şi mai mult relaţia de cuplu. În acest fel, se va pune baza unui cerc vicios foarte greu de întrerupt. Partenerul gelos va trece printr-un spectru de sentimente foarte complexe şi copleşitoare, cum ar fi: frică, auto-culpabilizare, lipsa respectului de sine şi a respectului faţă de partener, furie, autovictimizare, etc., determinându-şi partenerul să se simtă stingherit şi sufocat.

Dvs. sunteţi gelos în relaţia de cuplu?
Gelozia este un răspuns instinctiv. Când simţiţi gelozie vă simţiţi nesigur pe sine şi vă evaluaţi într-un mod negativ şi pe dvs. dar şi pe partener. Este posibil ca de cele mai multe ori să vă daţi seama că suspiciunile dvs. sunt exagerate, realizând cât de mult vă subminaţi relaţia. Chiar şi aşa, simţiţi că nu vă puteţi opri pentru că o altă parte a minţii vă spune că prin gelozie evitaţi să fiţi minţit şi rănit.

Şi totuşi, ce este de făcut?

În primul rând, vă puteţi întreba dacă fricile dvs. sunt realiste. Dacă sunteţi într-o relaţie în care nu s-a pus niciodată vorba de exclusivitate dar dvs. continuaţi să vă simţiţi rănit şi jignit când partenerul îşi arată interesul faţă de alte persoane, probabil că a venit timpul să decideţi dacă vă mai doriţi să rămâneţi în relaţie. Sunt unele cupluri în care flirturile cu alte persoane sunt permise şi dacă acest lucru vă face gelos, poate că este cazul să renunţaţi la relaţie.

Dacă sunteţi într-o relaţie exclusivă şi gelozia dvs. este nejustificată, atunci va fi nevoie să vă revizuiţi felul de a gândi, atât pentru a vă salva relaţia dar şi pentru a putea avea o viaţă mult mai linistită şi lipsită de suspiciuni şi certuri.

Recunoaşteţi că aveţi o problemă. Majoritatea persoanelor care suferă de gelozie nu îşi asumă responsabilitatea propriilor sentimente, ei îşi învinuiesc partenerii şi asteaptă ca aceştia să îşi schimbe comportamentul. Până când nu veţi deveni responsabil de propriile sentimente nu veţi putea nici să începeţi să vă rezolvaţi problema.

Înţelegeţi motivele pentru care sunteţi gelos. Persoanele geloase au tendinţa de a vedea într-o discuţie sau situaţie mult mai mult decât este de văzut. Ele interpretează într-un mod negativist atitudinile partenerului fără a se gândi la cât de departe de adevăr ar putea fi.

Lucrurile nu sunt ceea ce par a fi la prima vedere – nici măcar sentimentele dvs. Şi având în vedere că gelozia este un sentiment neplăcut, este de înţeles de ce evitaţi să vă gândiţi la ea. Dar pentru a putea face o schimbare în adevăratul sens al cuvântului, va fi nevoie să renunţaţi la comportamentele de evitare, să vă permiteţi să simţiţi gelozia fără a reacţiona în nici un fel la emoţiile pe care le simţiţi. Numai aşa veţi fi capabil să accesaţi gândurile şi temerile care se ascund în spatele geloziei, gânduri care de fapt sunt adevăratele responsabile pentru gelozia dvs. După ce aţi devenit conştient de aceste gânduri, puteţi începe prin a vă întreba dacă ele chiar vă ajută sau dacă nu fac decât să vă saboteze. Puteţi fi surprins câte gânduri auto-distructive putem avea, fără măcar să ne dăm seamă de ele! Continuaţi prin a vă întreba cât de realiste sunt gândurile dvs. Mai mult ca sigur, măcar unele dintre ele, au un conţinut iraţional şi nerealist. Acum că aţi descoperit că gândurile care stau chiar la baza geloziei nu sunt nici pe departe ce vă trebuie, puteţi începe să le înlocuiţi cu alte gânduri, mai raţionale şi care vă servesc mult mai bine propriilor interese.
De exemplu, unul dintre gândurile dvs. iraţionale poate fi: “Dacă nu-mi sun soţul din zece în zece minute când este în oraş cu prietenii, va avea timp să flirteze cu o altă femeie”. Acest gând poate fi înlocuit cu: “Deşi îmi este teamă că soţul va flirta cu o altă femeie, nu voi face nimic altceva decât să aduc stres în relaţie dacă îl voi suna atât de des. În plus, chiar dacă această temere există în mintea mea, nu înseamnă că ea este şi realistă.”
Un alt exemplu de gând iraţional este: “Soţia mea nu mai este interesată de mine. Ea îşi va găsi pe altcineva şi eu voi rămâne singur. Nu sunt în stare să fac faţă situaţiei.”. El poate fi transformat cu succes într-un gând realist în felul următor: “Poate că motivul pentru care soţia mea este mai retrasă în ultimul timp nu este că nu mă mai iubeşte. Ce-ar fi să mă duc să vorbesc cu ea? Poate o nelinişteşte ceva şi-i pot fi de ajutor.”

Vorbiţi cu partenerul despre gelozia dvs. Menţinerea unei bune comunicări este esenţială în a vă salva relaţia. Spuneţi-i partenerului cum vă simţiţi, comunicaţi-i temerile dvs. fără a face reproşuri. În loc să-i spuneţi “Dacă nu îmi răspunzi la telefon înseamnă că eşti cu alte femei” spuneţi-i “Când nu îmi răspunzi la telefon, încep să mă tem că eşti cu alte femei.”

Căutaţi ajutorul unui psiholog. Dacă gelozia continuă să fie o problemă după ce aţi încercat lucrurile menţionate mai sus, poate că este timpul să apelaţi la un psiholog. Mulţi oameni se feresc, din cauza ruşinii, să recunoască în faţa altora că au probleme de cuplu, dar la ce cost? Nu este nici o ruşine să recunoaşteţi că nu sunteţi perfect. De fapt, este de lăudat faptul că puteţi admite că sunt lucruri cu care aveţi nevoie de ajutor. Unele emoţii sunt prea puternice pentru a le putea face faţă de unul singur, iar un specialist vă poate ajuta să vă vindecaţi nişte răni din trecut care nu vă permit să vă bucuraţi de viaţa dvs. din prezent.