Mituri despre hipnoză

influence-colleagues

Există nenumărate mituri legate de hipnoză. Posibil ca unii dintre voi să le fi auzit, sau chiar să le credeţi. Din păcate acestea au speriat mulţi oameni ce puteau face schimbări pozitive în viaţa lor cu ajutorul hipnoterapiei. În acest articol ne vom ocupa de zece mituri, probabil cele mai populare, legate de acest subiect şi vom explica adevărul din spatele fiecăruia.

Mitul 1: Hipnotizorii au puteri speciale.

Acest mit a fost generat şi alimentat de filmele americane pe care le vedem la televizor, unde personajele care hipnotizează se manifestă dramatic, cu priviri ciudate şi fixe, care se încruntă spectaculos şi emit tot felul de sugestii şi energii prin ochi sau degete. Bineînţeles, în aceeaşi măsură se comportă şi cel hipnotizat, care pare că îşi pierde controlul asupra lui însuşi şi, cu o privire pierdută, face tot ce-i spune hipnotizorul.
Este firesc să existe o astfel de imagine deformată pentru că hipnoza este învăluită într-un mare mister. Adevărul este ca hipnotizorii nu au puteri speciale. Ei au doar cunoştinţe şi experienţa de a înţelege şi modela, într-o anumită măsură, funcţionarea minţii umane. Cu efort şi practică, aproape orice om ar putea induce o transă hipnotică. Bineînţeles, o calificare reală în acest domeniu te ajută să o foloseşti corect şi mai ales în ajutorul oamenilor.

Mitul 2: Hipnoza funcţionează doar pentru anumite persoane.

Toţii oamenii sunt sugestionabili într-o măsură sau alta. Atunci când sunteţi interesaţi de ceva şi, mai ales, vă doriţi acel lucru sunteţi influenţaţi şi de efectele sale. Pe acelaşi principiu funcţionează şi hipnoza. Dacă sunteţi deschişi şi doriţi să participaţi, atunci veţi vă veţi bucura de beneficiile hipnozei.
Bineînţeles, dorinţa, încrederea, capacitatea de concentrare a persoanei, sunt câţiva factori importanţi care influenţează calitatea transei hipnotice şi, automat, rezultatele hipnoterapiei.

Mitul 3: Oamenii care pot fi hipnotizaţi au mintea mai slabă.

Dimpotrivă. O persoană hipnotizabila trebuie să aibă o atenţie bună, o imaginaţie creatoare bogată şi nu în ultimul rând, o curiozitate sănătoasă. Astfel de oameni intra în transă hipnotică uşor şi profund, iar efectele benefice ale hipnoterapiei apar foarte rapid şi sunt de durată. Fiecare dintre noi suntem sugestionabili, doar măsura este diferită. Dacă cineva îmi oferă ceva ce-mi foloseşte, atunci voi acţiona în direcţia obţinerii acelui lucru. Ar fi o prostie să mă împotrivesc la ceva ce mi-ar aduce beneficii. Dacă totuşi aş face-o, m-aş comporta ca un încăpăţânat îngust la minte, vulnerabil la propriile sugestii de teamă, confuzie şi neîncredere.

Mitul 4: În timpul hipnozei puteţi face, sau spune ceva, împotriva voinţei tale.

Hipnoza este o stare de conştiinţă în care eşti mult mai permeabil la sugestii. Este o stare în care accepţi cu uşurinţă sugestiile care sunt în acord cu valorile tale morale şi nu vei face nimic împotriva convingerilor tale intime. Este util să înţelegem că nu este o stare de somn. Este o stare în care vei fi conştient de tot ce se întâmplă în jurul tău. Dacă cineva, în această stare va spune să faceţi ceva ce nu doriţi să faceţi veţi ieşi din starea de transă hipnotică.

Mitul 5: Hipnoza poate dăuna sănătăţii

Probabil că orice medic sau psiholog, care are cunoştinţe în acest domeniu, este de acord cu argumentele cu privire la beneficiile legate de relaxare şi sănătate ale hipnozei. În primul rând hipnoza înseamnă relaxare, iar relaxarea ajuta la realizarea unui echilibru homeostatic – un echilibru în cadrul sistemului, al corpului, minţii şi sufletului, un echilibru emoţional şi fizic. Mulţi doctori spun oamenilor „trebuie să te relaxezi”, dar ei nu dau şi instrumente pentru a face asta.
Din punctul meu de vedere, transa hipnotică nu poate face rău nimănui, pentru că este oricum o stare naturală. Dacă vrei să te simţi în echilibru cu tine însuţi şi cu lumea din jur, hipnoza este cel mai potrivit instrument.

Mitul 6: Poţi rămâne blocat în starea de transă fără să mai poţi ieşi.

Nimeni nu poate fi blocat în transa hipnotică. Amintiţi-vă că transa hipnotică este o stare normală în care intraţi zilnic dar nu vă daţi seama. Aceasta nu este o stare necunoscută pentru voi. Fireşte, hipnoză este o stare subiectivă şi fiecare o trăieşte în felul său diferit, dar cel mai rău lucru ce se poate întâmpla într-o transă hipnotică este să alunecaţi într-un somn natural şi sănătos şi să vă treziţi, 5 -10 minute mai târziu, cât se poate de odihniţi. Uneori, hipnoza este folosită cu succes ca o punte naturală către starea de somn, de către cei care suferă de insomnii severe. Reţine un lucru important, nu poţi rămâne blocat în transa hipnotică nici dacă ai dori asta. Mintea ta va reveni automat la starea de veghe aşa cum o face în fiecare dimineaţă.

Mitul 7: Transa hipnotică este o stare de somn sau de inconştienţă.

Dimpotrivă, eşti cât se poate de conştient în starea de transă hipnotică. Atât de ce se petrece în interiorul tău dar şi de ce se întâmplă în jurul tău. Desigur, experienta fiecăruia este diferită, unele persoane se pot simţi foarte uşoare, altele foarte grele, dar un lucru este sigur, toţi se simt extrem de relaxaţi. În general, atunci când esti într-o transă hipnotică profundă, simţi ca organismul tau a adormit dar mintea iţi este perfect trează şi conştientă. Dacă nu seamănă cu ce ştii despre stare de somn obişnuit nu te îngrijora. Este posibil ca mintea ta să nu-şi poată menţine o stare de luciditate. În cazul acesta va aluneca spre o stare de somn natural din care va ieşi câteva minute mai târziu.

Mitul 8: Hipnoza te face dependent de hipnotizor

Reamintiţi-vă ca în starea de transă eşti perfect conştient de ce se întâmplă cu tine şi ai un control deplin. Dacă un hipnotizor te roagă să faci ceva ce este împotriva voinţei, intereselor sau valorilor tale, vei ieşi din această stare. Un hipnoterapeut, cu o conduită etică şi profesională înaltă, va lucra în aşa fel încât clientul sau să se simtă mai puternic şi mai încrezător în sine. Va evita atitudinea şi sugestiile autoritate care aduc, de cele mai multe ori, probleme.

Mitul 9: În hipnoza îţi vei putea aminti tot ce ţi s-a întâmpla vreodată

Unii terapeuţi folosesc diverse tehnici şi metode specifice prin care pot ajuta o persoană să-şi amintească anumite evenimente din trecut, în cazul în care acest lucru este util pentru ei. În mod obişnui nu este o nevoie reală de a interveni adânc în memoria personală folosind CD-uri sau sesiuni înregistrate.

Mitul 10: Hipnoza este lucrarea necuratului şi este foarte periculoasă

Am lăsat la urma acest mit pentru că, sper eu, sunt puţini cei care trăiesc într-o zonă atât de întunecată de misticism şi ignoranta, care să spună că „hipnoza este lucrarea diavolului”. Amintiţi-vă că orice lucru poate fi folosit atât într-un mod pozitiv dar şi într-unul negativ relativ la propriile nevoi. Hipnoza este un simplu instrument în mâna operatorului. Poate fi folosită spre a vindeca, a relaxa şi a face bine de către un terapeut cu o conduită etică, sau poate fi folosită spre a manipula emoţii şi nevoi de către propagandiştii politici sau agenţii publicitari.

Amuzant este faptul că „hipnoză este lucrarea diavolului” este o sugestie în mintea celui care crede că se fereşte în felul acesta de sugestii.

Rezumat:

Hipnoza este un cuvânt ce ne crează anumite imagini în minte. Din păcate acestea sunt asociate cu diverse stereotipuri false dar greu de răsturnat. Speram că în acest articol am reuşit să demascăm unele din miturile care înconjoară hipnoza şi să vă facem să înţelegeţi, un pic mai mult, despre ce este şi ce poate face hipnoza pentru voi.
Adevărul este că starea de transa hipnotică este o stare perfect naturală care apare spontan în viaţa voastră şi care poate fi folosită, conştient, spre beneficiul vostru.

Reclame

Cum eviţi depresia de după avort

4r545667

Decizia de a întrerupe viaţa care creşte în tine este foarte dificilă, chiar dacă este uneori  cea mai evidentă alegere pe care o poţi face. Este extrem de greu să treci prin toată această poveste atât emoţional cât şi fizic. Chiar dacă eşti sigură de alegerea pe care o faci, aceasta lasă o urmă de neşters în mintea ta, făcându-te să te simţi vinovată la un anumit moment. Frustrarea, vina şi neputinţa sunt principalele motive pentru care femeile suferă de depresie după un avort. Este dificil să faci faţă acestei experienţe traumatizante pentru că este ceva ce nu poţi uita vreodată.
Nimeni nu poate prezice cum te vei simţi după un avort, o mare parte din femei spun că s-au simţi eliberate după ce au întrerupt sarcina, altele s-au simţit triste, vinovate, confuze. Oricum te-ai simţi după este foarte important să conştientizezi că sentimentele tale sunt normale şi că nu eşti singura care trece prin asta.

Cum să te pregăteşti

Ceea ce simţi în legătură cu întreruperea sarcinii înainte de a o face, circumstanţele în care ai rămas însărcinată şi în care ai luat decizia, toate afectează modul în care te vei simţi după avort.
Cu alte cuvinte, dacă eşti sigură că faci alegerea corectă şi dacă te simţi susţinută şi iubita, este foarte posibil să te simţi la fel de bine şi după avort.

Dacă te simţi vinovată sau confuză în legătură cu decizia ta, aceste sentimente vor continua şi după întreruperea sarcinii. Nu există dovezi care să susţină că avortul în sine duce la depresie, dar dacă ai mai trecut printr-o depresie eşti mult mai vulnerabilă să suferi o nouă depresie după un avort.

Dacă încă încerci să iei o decizie este de mare ajutor să vorbeşti despre asta cu cineva în care ai încredere, prieteni, iubit, discuţiile cu ei te vor face să simţi că eşti iubită. Te sfătuiesc să apelezi la servicii de consiliere/psihoterapie, un profesionist te poate ajuta mai bine în primul rând pentru că nu este implicat direct şi poate să fie obiectiv.

Acceptarea

Pentru a face faţă oricărei probleme trebuie în primul rând să o accepţi. Dacă o negi sau o ignori nu faci decât să o agravezi. Dacă te întorci la serviciu imediat după un avort şi te angajezi în activităţi care nu îţi lăsa timp de gândire la evenimentele recente, nu faci decât să amâni confruntarea cu sentimentele tale. Dă-ţi timp să înţelegi ceea ce simţi pentru a putea să faci faţă situaţiei. Acordă-ţi timp pentru a plânge. Chiar dacă partenerul său altă persoană care nu a trecut direct prin asta îţi poate spune “treci peste”, trebuie să înţelegi că a-ţi da voie să treci printr-o serie de emoţii cum ar fi furia, tristeţea şi vina, este un lucru sănătos. Cu cât îţi recunoşti şi accepţi deschis sentimentele cu atât este mai puţin probabil să “le bagi sub preş” cu un comportament autodistructiv. Dă-ţi voie să decizi pentru tine când eşti pregătită să te vindeci.

Împărtăşeşte-ţi durerea

E firesc să îţi eviţi cercul de cunoscuţi după avort, să eviţi întrebările sau compasiunea nedorită. Totuşi, cu cât te îndepărtezi mai tare de ei, cu atât mai complicată va deveni şi starea ta emoţională. Emoţiile ţinute sub tăcere au efect negativ asupra sănătăţii fizice şi mai ales psihice.Cu cât încerci mai mult să îţi îngropi sentimentele cu atât măreşti şi şansele ca ele să cauzeze o eventuală depresie. Aşa că împărtăşeşte-ţi durerea cu familia, prietenii şi cu partenerul tău. Dă-le voie să fie părtaşi la suferinţa ta aşa cum ai împărtăşit şi momentele fericite cu ei. Te sfătuiesc să încerci să-ţi scrii experienta într-un jurnal pentru a te ajuta să dai un sens sentimentelor tale.

Răsfaţă-te

Ia-ţi un mic concediu şi fă lucruri care îţi fac plăcere. Adesea hobbyurile şi interesele cad în planuri secundare din cauza unei relaţii sau a vieţii agitate. Pentru a face faţa emoţiilor negative, fă o listă cu lucruri plăcute, pe care nu le-ai mai făcut poate din lipsă de timp şi chiar fă-le. Stabileşte-ţi obiective,
Fă-ţi planuri şi du-le la capăt. Micile împliniri, succese îţi vor întări încrederea în tine şi îţi vor restabili stima de sine. Sentimentele de tristeţe sunt evidente şi naturale, trebuie să înţelegi că acesta este un proces gradual şi cere timp. O stare optimistă şi pozitivă te va ajuta mult în procesul de echilibrare de după un avort.
Găseşte o sursă de energie pozitivă la care să te poţi racorda. Unele femei observă că le ajuta să planteze un copac, trandafiri sau să ajute un copil dintr-o ţară săraca, în amintirea sarcinii lor întrerupte. Eu te sfătuiesc să găseşti o activitate sportivă care să îţi facă plăcere, poate îţi faci un abonament la piscină, aerobic sau dansuri. În scurt timp te vei simţi mult mai bine atât psihic cât şi fizic. Te vei simţi mai încrezătoare în forţele tale, mai tonică.

Mergi înainte

Odată ce ai acceptat realitatea şi faci eforturi pentru a-i face faţă, vei depăşi depresia. Dacă încerci constant să retrăieşti sentimente de vină, sentimente din trecut nu vei reuşi să mergi mai departe. Aşa ca acorda-ţi şansa de a face planuri pentru o viitoare sarcina sau adopţie. Deschide-ţi mintea către aceste opţiuni şi îţi vor aduce o nouă perspectivă asupra maternităţii.

Iartă-te! Este posibil să regreţi întreruperea sarcinii şi să ai dificultăţi în a face faţă acestor sentimente, însă situaţia nu se va schimba dacă îţi petreci viaţa condamnându-te. Acceptă că ai luat o decizie pe care o regreţi, cere-ţi iertare şi apoi acceptă ideea că ai fost iertată şi că eşti încă iubită.

Uneori un avort este singură scăpare dintr-o situaţie fără ieşire. O decizie grea care poate face orice femeie să treacă prin emoţii puternice, sentimente neplăcute. Nu-ţi fie ruşine să vorbeşti deschis despre asta, foarte multe femei au trecut prin această experienţă.
Dacă descoperi că sentimentele sunt atât de copleşitoare încât nu le poţi face faţă, mai ales dacă a trecut mult timp de când ai avortat, îţi recomand să cei ajutorul specializat al unui psihoterapeut. Împreună vei găsi mijloacele prin care îţi vei regăsi echilibrul şi starea de bine.

Atacul de panica – tulburarea de tip panica

Caracteristicile tulburarii de tip panica:

– Se caracterizeaza prin aparitia unor episoade acute de panica intensa, din senin, fara vreo cauza aparenta.

– Panica nu dureaza mai mult de cateva minute, iar in cazuri rare revine in „valuri”, la intervale de maximum 2 ore.

– Daca subiectul prezinta cel putin patru din simptomele de mai jos, avem de-a face cu un atac de panica integral, iar daca simptomele sunt in numar de doua sau trei, ne referim la un atac de panica cu simptomatologie limitata;
In timpul atacului de panica se inregistreaza urmatoarele simptome:

  • respiratie accelerata sau senzatie de nod in gat
  • palpitatii (puls accelerat)
  • ameteli, nesiguranta in picioare, senzatie de lesin
  • tremor generalizat
  • senzatie de sufocare
  • transpiratii
  • senzatie de greata sau alte tulburari digestive
  • senzatia de irealitate (depersonalizare)
  • amorteli sau furnicaturi in brate sau in picioare
  • valuri de caldura sau frig
  • dureri sau disconfort in zona pieptului
  • teama de a nu pierde controlul sau de a nu innebuni
  • teama de moarte

Atacul de panica se va diagnostica atunci cand:

1) subiectul a suferit doua sau mai multe atacuri de panica
2) macar unul dintre cele doua atacuri de panica a fost urmat de ingrijorarea persistenta ca va surveni un alt atac.

– Atacul de panica nu are legatura cu vreo fobie, panica instalandu-se brusc, fara un motiv evident si nu la confruntarea cu vreo situatie fobica.

– Atacul de panica nu este indus de consumul de medicamente sau de starea fiziologica a organismului.

– Simptomatologia psihosomatica il determina pe subiect sa se adreseze medicilor specialisti, mai ales cardiologilor.

– Pacientul poate suferi 2-3 atacuri de panica unul dupa altul, dupa care traverseaza o perioada linistita care poate dura cativa ani/ luni. In alte situatii primul atac de panica este urmat de cateva atacuri care apar de 2-3 ori pe saptamana. In aceste cazuri pacientul acuza anxietate anticipatorie, legata de posibilitatea aparitiei unui nou atac de panica.

– Atacul de panica se diagnosticheza numai dupa ce au fost excluse cauzele medicale sau fiziologice cum ar fi hipoglicemia, hipertiroidia, intoxicatiile cu cofeina sau fenomenele de sevraj la alcool, tranchilizante ori sedative.

– Pierderile bruste sau marile schimbari din viata individului pot sta la baza aparitiei atacurilor de panica.

– Atacurile de panica debuteaza in adolescenta tarzie sau prima tinerete si sunt insotite de cele mai multe ori de agorafobie; 1-2% sunt atacuri de panica pure, restul sunt asociate cu agorafobie.

– Cazurie usoare de atacuri de panica pot fi TRATATE FARA MEDICAMENTE, PRIN AMELIORAREA CONDITIEI FIZICE SI REDUCEREA STRESULUI.

Programul de psihoterapie cuprinde:

  • execrcitii fizice
  • relaxare
  • alimentatie corespunzatoare
  • restructurarea atitudinala in sensul unei abordari mai relaxate a existentei.

Abordari terapeutice

Psihoterapia integrativa este o forma eficace de tratament al atacurilor de panica, fiind o forma de psihoterapie centrata pe nevoile clientului. Se lucreaza cu tehnici cognitive si comportamentale, imagerie ghidata, elemente de psihoterapie dinamica si analitica, tehnici de relaxare. Pacientul invata sa isi controleze gandurile catastrofice, sa recunoasca situatiile care pot declansa atacul de panica si sa exploreze cauzele declansatoare pentru a indeparta definitiv aceste atacuri.

Psihoterapia cognitiv- comportamentala este de asemenea utila in tratamentul atacurilor de panica, agorafobiei si anxietatii. CBT se axeaza pe schimbarea tiparelor de gandire si pe modalitatile de adaptare. Pacientul invata sa isi controleze respiratia astfel incat sa se stopeze hiperventilatia. O tehnica uzuala este aceea a desensibilizarii progresive, in care pacientul este expus treptat la stimulul care produce frica.

Autor: literatura de specialitate

Gelozia intr-o relatie

Gelozia este un tip de fobie, o frică iraţională cauzată de existenţa unor gânduri negative automate, care poate distruge până şi cele mai serioase relaţii. De obicei, cel care a resimţit aceste sentimente de gelozie va încerca să evite apariţia altora, prin a controla activităţile, comportamentele şi gândurile partenerului de viaţă, ceea ce va deteriora şi mai mult relaţia de cuplu. În acest fel, se va pune baza unui cerc vicios foarte greu de întrerupt. Partenerul gelos va trece printr-un spectru de sentimente foarte complexe şi copleşitoare, cum ar fi: frică, auto-culpabilizare, lipsa respectului de sine şi a respectului faţă de partener, furie, autovictimizare, etc., determinându-şi partenerul să se simtă stingherit şi sufocat.

Dvs. sunteţi gelos în relaţia de cuplu?
Gelozia este un răspuns instinctiv. Când simţiţi gelozie vă simţiţi nesigur pe sine şi vă evaluaţi într-un mod negativ şi pe dvs. dar şi pe partener. Este posibil ca de cele mai multe ori să vă daţi seama că suspiciunile dvs. sunt exagerate, realizând cât de mult vă subminaţi relaţia. Chiar şi aşa, simţiţi că nu vă puteţi opri pentru că o altă parte a minţii vă spune că prin gelozie evitaţi să fiţi minţit şi rănit.

Şi totuşi, ce este de făcut?

În primul rând, vă puteţi întreba dacă fricile dvs. sunt realiste. Dacă sunteţi într-o relaţie în care nu s-a pus niciodată vorba de exclusivitate dar dvs. continuaţi să vă simţiţi rănit şi jignit când partenerul îşi arată interesul faţă de alte persoane, probabil că a venit timpul să decideţi dacă vă mai doriţi să rămâneţi în relaţie. Sunt unele cupluri în care flirturile cu alte persoane sunt permise şi dacă acest lucru vă face gelos, poate că este cazul să renunţaţi la relaţie.

Dacă sunteţi într-o relaţie exclusivă şi gelozia dvs. este nejustificată, atunci va fi nevoie să vă revizuiţi felul de a gândi, atât pentru a vă salva relaţia dar şi pentru a putea avea o viaţă mult mai linistită şi lipsită de suspiciuni şi certuri.

Recunoaşteţi că aveţi o problemă. Majoritatea persoanelor care suferă de gelozie nu îşi asumă responsabilitatea propriilor sentimente, ei îşi învinuiesc partenerii şi asteaptă ca aceştia să îşi schimbe comportamentul. Până când nu veţi deveni responsabil de propriile sentimente nu veţi putea nici să începeţi să vă rezolvaţi problema.

Înţelegeţi motivele pentru care sunteţi gelos. Persoanele geloase au tendinţa de a vedea într-o discuţie sau situaţie mult mai mult decât este de văzut. Ele interpretează într-un mod negativist atitudinile partenerului fără a se gândi la cât de departe de adevăr ar putea fi.

Lucrurile nu sunt ceea ce par a fi la prima vedere – nici măcar sentimentele dvs. Şi având în vedere că gelozia este un sentiment neplăcut, este de înţeles de ce evitaţi să vă gândiţi la ea. Dar pentru a putea face o schimbare în adevăratul sens al cuvântului, va fi nevoie să renunţaţi la comportamentele de evitare, să vă permiteţi să simţiţi gelozia fără a reacţiona în nici un fel la emoţiile pe care le simţiţi. Numai aşa veţi fi capabil să accesaţi gândurile şi temerile care se ascund în spatele geloziei, gânduri care de fapt sunt adevăratele responsabile pentru gelozia dvs. După ce aţi devenit conştient de aceste gânduri, puteţi începe prin a vă întreba dacă ele chiar vă ajută sau dacă nu fac decât să vă saboteze. Puteţi fi surprins câte gânduri auto-distructive putem avea, fără măcar să ne dăm seamă de ele! Continuaţi prin a vă întreba cât de realiste sunt gândurile dvs. Mai mult ca sigur, măcar unele dintre ele, au un conţinut iraţional şi nerealist. Acum că aţi descoperit că gândurile care stau chiar la baza geloziei nu sunt nici pe departe ce vă trebuie, puteţi începe să le înlocuiţi cu alte gânduri, mai raţionale şi care vă servesc mult mai bine propriilor interese.
De exemplu, unul dintre gândurile dvs. iraţionale poate fi: “Dacă nu-mi sun soţul din zece în zece minute când este în oraş cu prietenii, va avea timp să flirteze cu o altă femeie”. Acest gând poate fi înlocuit cu: “Deşi îmi este teamă că soţul va flirta cu o altă femeie, nu voi face nimic altceva decât să aduc stres în relaţie dacă îl voi suna atât de des. În plus, chiar dacă această temere există în mintea mea, nu înseamnă că ea este şi realistă.”
Un alt exemplu de gând iraţional este: “Soţia mea nu mai este interesată de mine. Ea îşi va găsi pe altcineva şi eu voi rămâne singur. Nu sunt în stare să fac faţă situaţiei.”. El poate fi transformat cu succes într-un gând realist în felul următor: “Poate că motivul pentru care soţia mea este mai retrasă în ultimul timp nu este că nu mă mai iubeşte. Ce-ar fi să mă duc să vorbesc cu ea? Poate o nelinişteşte ceva şi-i pot fi de ajutor.”

Vorbiţi cu partenerul despre gelozia dvs. Menţinerea unei bune comunicări este esenţială în a vă salva relaţia. Spuneţi-i partenerului cum vă simţiţi, comunicaţi-i temerile dvs. fără a face reproşuri. În loc să-i spuneţi “Dacă nu îmi răspunzi la telefon înseamnă că eşti cu alte femei” spuneţi-i “Când nu îmi răspunzi la telefon, încep să mă tem că eşti cu alte femei.”

Căutaţi ajutorul unui psiholog. Dacă gelozia continuă să fie o problemă după ce aţi încercat lucrurile menţionate mai sus, poate că este timpul să apelaţi la un psiholog. Mulţi oameni se feresc, din cauza ruşinii, să recunoască în faţa altora că au probleme de cuplu, dar la ce cost? Nu este nici o ruşine să recunoaşteţi că nu sunteţi perfect. De fapt, este de lăudat faptul că puteţi admite că sunt lucruri cu care aveţi nevoie de ajutor. Unele emoţii sunt prea puternice pentru a le putea face faţă de unul singur, iar un specialist vă poate ajuta să vă vindecaţi nişte răni din trecut care nu vă permit să vă bucuraţi de viaţa dvs. din prezent.