Hipnoanaliza tranzactionala (HAT)

foto-8

Ce este Hipnoză Transpersonală

Cine nu a simţit, intuitiv, că viaţa nu poate fi doar un parcurs de câteva zeci de ani şi după care… nimic? Cine nu a simţit că este şi poate fi mai mult decât pare să fie şi mai ales, decât i s-a spus că poate fi? Cine nu a simţit dorinţa de a cunoaşte ce e dincolo de orice limită, dar mai ales de a fi însăşi nelimitarea?

În trecut, această nevoie profundă şi firească de autocunoaştere a naturii transcendente şi împlinire spirituală era satisfăcută prin ritualuri şamanice, exerciţii somatice complexe, ce implicau controlul respiraţiei, tehnici de meditaţie şi chiar substanţe ce induceau transe şi stări de conştiinţă modificată, în care doar iniţiaţii experimentau lucruri nebănuite, nivele de cunoaştere ce depăşeau puterea de înţelegere a omului obişnuit şi neiniţiat.

Hipnoză Transpersonală a apărut din nevoia de a înţelege, explica şi transmite omului modern, într-o manieră accesibilă, ştiinţifică şi experienţială a principiilor şi experienţelor spirituale, ale iniţiaţilor diverselor culturi antice. HT studiază aspectele spirituale şi transcedentale ale experienţei umane, mergând dincolo de limitele psihologiei tradiţionale şi se concentrează cunoaşterea şi experimentarea conştienţei extinse şi îmbunătăţirea relaţiei ei cu structura corp-minte-spirit. Folosind în bună parte instrumentarul hipnozei; sugestii, scripturi specifice de ghidare şi inducţie a transei – metafora. Reuşeşte să aducă omului modern, într-un mod simplu, direct şi accesibil, experienţa spirituală a înţelepciunii străvechi.
Psihologia transpersonală se bazează pe dezvoltarea conştientei de sine, a corpului, minţii, sufletului şi spiritului, în scopul de a transforma modul ne care ne percepem pe noi înşine, relaţiile pe care le avem cu cei din jur şi mediul.

Hipnoză Transpersonală este o ramură de graniţă a hipnozei care îşi propune în primul rând să fie un instrument valoros şi eficient de cunoaştere a naturii noastrea profunde şi reale, autocunoaştere dar şi un mijloc eficient şi profund de terapie. Este evident că o mai bune cunoaştere de sine aduce un echilibru psihic şi mental stabil şi duce la o îmbogăţire a vieţii individului. de aceea HT urmăreşte să te aducă cât mai aproape de esenţa ta, indiferent cum o numeşti, EU-ul ultim, sine, conştiinţa fundamentală, natura ultimă. Ajutându-te să răspunzi la o întrebare fundamentală “cine sunt eu cu adevărat?”.
Cum funcţionează

Hipnoză Transpersonală foloseşte o mulţime de instrumente din care amintim scripturi de inducţie a transei hipnotice care ne dezvăluie, la fiecare sesiune, câte puţin din adevărata noastră dimensiune, dincolo de corp şi minte. Dincolo de orice percepţie şi reprezentare a limitelor. Dincolo de conflicte şi tensiuni. O experienţă dincolo de orice experienţă cunoscută.

În stările profunde, când gradat, transcendem limitele corporale şi ataşamentul faţă de percepţia senzorială a lumii externe, experienta delimitării este copleşitoare. Pe măsură ce aprofundam, această experienţă a delimitării devine parte din experienţa noastră normală aşa cum ne-am obişnuit cu experienţa limitei corporale şi perceptuale a universului. Integrarea limitei în nelimitare este o etapă esenţială în demersul propus de Hipnoză Transpersonală.

Ce tratează

Este firesc, şi studiile o arata, că pe măsura se devenim conştienţi de nivele din ce în ce mai profunde ale fiinţei noastre o mulţime de probleme şi tensiuni să ne părăsească tocmai din faptul că pe măsură ce ne descoperim că fiinţe profunde acestea să nu ne mai afecteze. De multe ori problemele cu care ne confruntăm sunt rezultatul confuziei cu privire la propria fiinţă, la ceea ce credem că suntem. Întreaga societatea, prin părinţii noştrii, educatori, şi persoanele cu interacţionam zi de zi, ne-a obişnuit să credem că suntem un ansamblu corp-minte limitat în timp şi spaţiu iar acest lucru ne-a împiedicat să căutăm şi să descoperim o instanţă liberă, superioară şi necondiţionată, ce observă şi cunoaşte acest ansamblu. De multe ori, ni s-a sugerat că această instanţă nu există şi este o prostie să o căutăm sau chiar să sperăm că există.

Cu cât eşti mai aproape de esenţa fiinţei tale cu atât tensiunile şi conflictele interne sunt mai reduse. Imaginaţi-vă că sunteţi pe vârful unui munte. În acea poziţie specială şi unică, toate drumurile se întâlnesc, toate conflictele şi aşteptările dispar, iar totul căpăta sens şi unitate. Acest fenomen de dezamorsare indirectă a tensiunilor face Hipnozei Transpersonale extrem de utilă şi eficientă într-o mare varietate de tulburări dintre care amintim:

Anxietate
Depresie
Fobie
Adicţie
Stări conflictuale
Inadecvare socială
Timiditate
Controlul durerii

Dar în primul rând este un instrument extrem de valoros de autocunoaştere, îmbunătăţirea performanţelor şi dezvoltare personală.

Reclame

Mituri despre hipnoză

influence-colleagues

Există nenumărate mituri legate de hipnoză. Posibil ca unii dintre voi să le fi auzit, sau chiar să le credeţi. Din păcate acestea au speriat mulţi oameni ce puteau face schimbări pozitive în viaţa lor cu ajutorul hipnoterapiei. În acest articol ne vom ocupa de zece mituri, probabil cele mai populare, legate de acest subiect şi vom explica adevărul din spatele fiecăruia.

Mitul 1: Hipnotizorii au puteri speciale.

Acest mit a fost generat şi alimentat de filmele americane pe care le vedem la televizor, unde personajele care hipnotizează se manifestă dramatic, cu priviri ciudate şi fixe, care se încruntă spectaculos şi emit tot felul de sugestii şi energii prin ochi sau degete. Bineînţeles, în aceeaşi măsură se comportă şi cel hipnotizat, care pare că îşi pierde controlul asupra lui însuşi şi, cu o privire pierdută, face tot ce-i spune hipnotizorul.
Este firesc să existe o astfel de imagine deformată pentru că hipnoza este învăluită într-un mare mister. Adevărul este ca hipnotizorii nu au puteri speciale. Ei au doar cunoştinţe şi experienţa de a înţelege şi modela, într-o anumită măsură, funcţionarea minţii umane. Cu efort şi practică, aproape orice om ar putea induce o transă hipnotică. Bineînţeles, o calificare reală în acest domeniu te ajută să o foloseşti corect şi mai ales în ajutorul oamenilor.

Mitul 2: Hipnoza funcţionează doar pentru anumite persoane.

Toţii oamenii sunt sugestionabili într-o măsură sau alta. Atunci când sunteţi interesaţi de ceva şi, mai ales, vă doriţi acel lucru sunteţi influenţaţi şi de efectele sale. Pe acelaşi principiu funcţionează şi hipnoza. Dacă sunteţi deschişi şi doriţi să participaţi, atunci veţi vă veţi bucura de beneficiile hipnozei.
Bineînţeles, dorinţa, încrederea, capacitatea de concentrare a persoanei, sunt câţiva factori importanţi care influenţează calitatea transei hipnotice şi, automat, rezultatele hipnoterapiei.

Mitul 3: Oamenii care pot fi hipnotizaţi au mintea mai slabă.

Dimpotrivă. O persoană hipnotizabila trebuie să aibă o atenţie bună, o imaginaţie creatoare bogată şi nu în ultimul rând, o curiozitate sănătoasă. Astfel de oameni intra în transă hipnotică uşor şi profund, iar efectele benefice ale hipnoterapiei apar foarte rapid şi sunt de durată. Fiecare dintre noi suntem sugestionabili, doar măsura este diferită. Dacă cineva îmi oferă ceva ce-mi foloseşte, atunci voi acţiona în direcţia obţinerii acelui lucru. Ar fi o prostie să mă împotrivesc la ceva ce mi-ar aduce beneficii. Dacă totuşi aş face-o, m-aş comporta ca un încăpăţânat îngust la minte, vulnerabil la propriile sugestii de teamă, confuzie şi neîncredere.

Mitul 4: În timpul hipnozei puteţi face, sau spune ceva, împotriva voinţei tale.

Hipnoza este o stare de conştiinţă în care eşti mult mai permeabil la sugestii. Este o stare în care accepţi cu uşurinţă sugestiile care sunt în acord cu valorile tale morale şi nu vei face nimic împotriva convingerilor tale intime. Este util să înţelegem că nu este o stare de somn. Este o stare în care vei fi conştient de tot ce se întâmplă în jurul tău. Dacă cineva, în această stare va spune să faceţi ceva ce nu doriţi să faceţi veţi ieşi din starea de transă hipnotică.

Mitul 5: Hipnoza poate dăuna sănătăţii

Probabil că orice medic sau psiholog, care are cunoştinţe în acest domeniu, este de acord cu argumentele cu privire la beneficiile legate de relaxare şi sănătate ale hipnozei. În primul rând hipnoza înseamnă relaxare, iar relaxarea ajuta la realizarea unui echilibru homeostatic – un echilibru în cadrul sistemului, al corpului, minţii şi sufletului, un echilibru emoţional şi fizic. Mulţi doctori spun oamenilor „trebuie să te relaxezi”, dar ei nu dau şi instrumente pentru a face asta.
Din punctul meu de vedere, transa hipnotică nu poate face rău nimănui, pentru că este oricum o stare naturală. Dacă vrei să te simţi în echilibru cu tine însuţi şi cu lumea din jur, hipnoza este cel mai potrivit instrument.

Mitul 6: Poţi rămâne blocat în starea de transă fără să mai poţi ieşi.

Nimeni nu poate fi blocat în transa hipnotică. Amintiţi-vă că transa hipnotică este o stare normală în care intraţi zilnic dar nu vă daţi seama. Aceasta nu este o stare necunoscută pentru voi. Fireşte, hipnoză este o stare subiectivă şi fiecare o trăieşte în felul său diferit, dar cel mai rău lucru ce se poate întâmpla într-o transă hipnotică este să alunecaţi într-un somn natural şi sănătos şi să vă treziţi, 5 -10 minute mai târziu, cât se poate de odihniţi. Uneori, hipnoza este folosită cu succes ca o punte naturală către starea de somn, de către cei care suferă de insomnii severe. Reţine un lucru important, nu poţi rămâne blocat în transa hipnotică nici dacă ai dori asta. Mintea ta va reveni automat la starea de veghe aşa cum o face în fiecare dimineaţă.

Mitul 7: Transa hipnotică este o stare de somn sau de inconştienţă.

Dimpotrivă, eşti cât se poate de conştient în starea de transă hipnotică. Atât de ce se petrece în interiorul tău dar şi de ce se întâmplă în jurul tău. Desigur, experienta fiecăruia este diferită, unele persoane se pot simţi foarte uşoare, altele foarte grele, dar un lucru este sigur, toţi se simt extrem de relaxaţi. În general, atunci când esti într-o transă hipnotică profundă, simţi ca organismul tau a adormit dar mintea iţi este perfect trează şi conştientă. Dacă nu seamănă cu ce ştii despre stare de somn obişnuit nu te îngrijora. Este posibil ca mintea ta să nu-şi poată menţine o stare de luciditate. În cazul acesta va aluneca spre o stare de somn natural din care va ieşi câteva minute mai târziu.

Mitul 8: Hipnoza te face dependent de hipnotizor

Reamintiţi-vă ca în starea de transă eşti perfect conştient de ce se întâmplă cu tine şi ai un control deplin. Dacă un hipnotizor te roagă să faci ceva ce este împotriva voinţei, intereselor sau valorilor tale, vei ieşi din această stare. Un hipnoterapeut, cu o conduită etică şi profesională înaltă, va lucra în aşa fel încât clientul sau să se simtă mai puternic şi mai încrezător în sine. Va evita atitudinea şi sugestiile autoritate care aduc, de cele mai multe ori, probleme.

Mitul 9: În hipnoza îţi vei putea aminti tot ce ţi s-a întâmpla vreodată

Unii terapeuţi folosesc diverse tehnici şi metode specifice prin care pot ajuta o persoană să-şi amintească anumite evenimente din trecut, în cazul în care acest lucru este util pentru ei. În mod obişnui nu este o nevoie reală de a interveni adânc în memoria personală folosind CD-uri sau sesiuni înregistrate.

Mitul 10: Hipnoza este lucrarea necuratului şi este foarte periculoasă

Am lăsat la urma acest mit pentru că, sper eu, sunt puţini cei care trăiesc într-o zonă atât de întunecată de misticism şi ignoranta, care să spună că „hipnoza este lucrarea diavolului”. Amintiţi-vă că orice lucru poate fi folosit atât într-un mod pozitiv dar şi într-unul negativ relativ la propriile nevoi. Hipnoza este un simplu instrument în mâna operatorului. Poate fi folosită spre a vindeca, a relaxa şi a face bine de către un terapeut cu o conduită etică, sau poate fi folosită spre a manipula emoţii şi nevoi de către propagandiştii politici sau agenţii publicitari.

Amuzant este faptul că „hipnoză este lucrarea diavolului” este o sugestie în mintea celui care crede că se fereşte în felul acesta de sugestii.

Rezumat:

Hipnoza este un cuvânt ce ne crează anumite imagini în minte. Din păcate acestea sunt asociate cu diverse stereotipuri false dar greu de răsturnat. Speram că în acest articol am reuşit să demascăm unele din miturile care înconjoară hipnoza şi să vă facem să înţelegeţi, un pic mai mult, despre ce este şi ce poate face hipnoza pentru voi.
Adevărul este că starea de transa hipnotică este o stare perfect naturală care apare spontan în viaţa voastră şi care poate fi folosită, conştient, spre beneficiul vostru.

Cum eviţi depresia de după avort

4r545667

Decizia de a întrerupe viaţa care creşte în tine este foarte dificilă, chiar dacă este uneori  cea mai evidentă alegere pe care o poţi face. Este extrem de greu să treci prin toată această poveste atât emoţional cât şi fizic. Chiar dacă eşti sigură de alegerea pe care o faci, aceasta lasă o urmă de neşters în mintea ta, făcându-te să te simţi vinovată la un anumit moment. Frustrarea, vina şi neputinţa sunt principalele motive pentru care femeile suferă de depresie după un avort. Este dificil să faci faţă acestei experienţe traumatizante pentru că este ceva ce nu poţi uita vreodată.
Nimeni nu poate prezice cum te vei simţi după un avort, o mare parte din femei spun că s-au simţi eliberate după ce au întrerupt sarcina, altele s-au simţit triste, vinovate, confuze. Oricum te-ai simţi după este foarte important să conştientizezi că sentimentele tale sunt normale şi că nu eşti singura care trece prin asta.

Cum să te pregăteşti

Ceea ce simţi în legătură cu întreruperea sarcinii înainte de a o face, circumstanţele în care ai rămas însărcinată şi în care ai luat decizia, toate afectează modul în care te vei simţi după avort.
Cu alte cuvinte, dacă eşti sigură că faci alegerea corectă şi dacă te simţi susţinută şi iubita, este foarte posibil să te simţi la fel de bine şi după avort.

Dacă te simţi vinovată sau confuză în legătură cu decizia ta, aceste sentimente vor continua şi după întreruperea sarcinii. Nu există dovezi care să susţină că avortul în sine duce la depresie, dar dacă ai mai trecut printr-o depresie eşti mult mai vulnerabilă să suferi o nouă depresie după un avort.

Dacă încă încerci să iei o decizie este de mare ajutor să vorbeşti despre asta cu cineva în care ai încredere, prieteni, iubit, discuţiile cu ei te vor face să simţi că eşti iubită. Te sfătuiesc să apelezi la servicii de consiliere/psihoterapie, un profesionist te poate ajuta mai bine în primul rând pentru că nu este implicat direct şi poate să fie obiectiv.

Acceptarea

Pentru a face faţă oricărei probleme trebuie în primul rând să o accepţi. Dacă o negi sau o ignori nu faci decât să o agravezi. Dacă te întorci la serviciu imediat după un avort şi te angajezi în activităţi care nu îţi lăsa timp de gândire la evenimentele recente, nu faci decât să amâni confruntarea cu sentimentele tale. Dă-ţi timp să înţelegi ceea ce simţi pentru a putea să faci faţă situaţiei. Acordă-ţi timp pentru a plânge. Chiar dacă partenerul său altă persoană care nu a trecut direct prin asta îţi poate spune “treci peste”, trebuie să înţelegi că a-ţi da voie să treci printr-o serie de emoţii cum ar fi furia, tristeţea şi vina, este un lucru sănătos. Cu cât îţi recunoşti şi accepţi deschis sentimentele cu atât este mai puţin probabil să “le bagi sub preş” cu un comportament autodistructiv. Dă-ţi voie să decizi pentru tine când eşti pregătită să te vindeci.

Împărtăşeşte-ţi durerea

E firesc să îţi eviţi cercul de cunoscuţi după avort, să eviţi întrebările sau compasiunea nedorită. Totuşi, cu cât te îndepărtezi mai tare de ei, cu atât mai complicată va deveni şi starea ta emoţională. Emoţiile ţinute sub tăcere au efect negativ asupra sănătăţii fizice şi mai ales psihice.Cu cât încerci mai mult să îţi îngropi sentimentele cu atât măreşti şi şansele ca ele să cauzeze o eventuală depresie. Aşa că împărtăşeşte-ţi durerea cu familia, prietenii şi cu partenerul tău. Dă-le voie să fie părtaşi la suferinţa ta aşa cum ai împărtăşit şi momentele fericite cu ei. Te sfătuiesc să încerci să-ţi scrii experienta într-un jurnal pentru a te ajuta să dai un sens sentimentelor tale.

Răsfaţă-te

Ia-ţi un mic concediu şi fă lucruri care îţi fac plăcere. Adesea hobbyurile şi interesele cad în planuri secundare din cauza unei relaţii sau a vieţii agitate. Pentru a face faţa emoţiilor negative, fă o listă cu lucruri plăcute, pe care nu le-ai mai făcut poate din lipsă de timp şi chiar fă-le. Stabileşte-ţi obiective,
Fă-ţi planuri şi du-le la capăt. Micile împliniri, succese îţi vor întări încrederea în tine şi îţi vor restabili stima de sine. Sentimentele de tristeţe sunt evidente şi naturale, trebuie să înţelegi că acesta este un proces gradual şi cere timp. O stare optimistă şi pozitivă te va ajuta mult în procesul de echilibrare de după un avort.
Găseşte o sursă de energie pozitivă la care să te poţi racorda. Unele femei observă că le ajuta să planteze un copac, trandafiri sau să ajute un copil dintr-o ţară săraca, în amintirea sarcinii lor întrerupte. Eu te sfătuiesc să găseşti o activitate sportivă care să îţi facă plăcere, poate îţi faci un abonament la piscină, aerobic sau dansuri. În scurt timp te vei simţi mult mai bine atât psihic cât şi fizic. Te vei simţi mai încrezătoare în forţele tale, mai tonică.

Mergi înainte

Odată ce ai acceptat realitatea şi faci eforturi pentru a-i face faţă, vei depăşi depresia. Dacă încerci constant să retrăieşti sentimente de vină, sentimente din trecut nu vei reuşi să mergi mai departe. Aşa ca acorda-ţi şansa de a face planuri pentru o viitoare sarcina sau adopţie. Deschide-ţi mintea către aceste opţiuni şi îţi vor aduce o nouă perspectivă asupra maternităţii.

Iartă-te! Este posibil să regreţi întreruperea sarcinii şi să ai dificultăţi în a face faţă acestor sentimente, însă situaţia nu se va schimba dacă îţi petreci viaţa condamnându-te. Acceptă că ai luat o decizie pe care o regreţi, cere-ţi iertare şi apoi acceptă ideea că ai fost iertată şi că eşti încă iubită.

Uneori un avort este singură scăpare dintr-o situaţie fără ieşire. O decizie grea care poate face orice femeie să treacă prin emoţii puternice, sentimente neplăcute. Nu-ţi fie ruşine să vorbeşti deschis despre asta, foarte multe femei au trecut prin această experienţă.
Dacă descoperi că sentimentele sunt atât de copleşitoare încât nu le poţi face faţă, mai ales dacă a trecut mult timp de când ai avortat, îţi recomand să cei ajutorul specializat al unui psihoterapeut. Împreună vei găsi mijloacele prin care îţi vei regăsi echilibrul şi starea de bine.

Cele 5 limbaje ale iubirii

download

Nefericirea în căsătorie are de multe ori o cauză simplă: noi „vorbim” limbaje diferite ale iubirii, crede dr. Gary Chapman. Lucrând timp de 30 de ani în consilierea cuplurilor, el a identificat cinci limbaje ale iubirii​​: cuvinte de laudă sau declaraţii, timpul petrecut împreună, cadourile, serviciile şi atingerile. Într-un stil prietenos, adesea plin de umor, el le explica pe fiecare. Unii soţi pot să tânjească după atenţia celuilalt în timp ce un alţii au nevoie constant de laude. Cadourile sunt extrem de importante pentru unii soţi, în timp ce alţii văd în repararea unui robinet, calcatul unui tricou sau gătitul umplerea rezervorului cu dragoste. Unii parteneri descoperă că se simt preţuiţi dacă au parte de contact fizic: ţinutul de mână, masajele, actele sexuale. Chapman ilustrează fiecare limbaj al iubirii cu exemple reale din practica sa în consiliere. Cum să descoperi atât limbajul propriu al iubirii cât şi al partenerului tău ?
Cei mai mulţi dintre noi cresc şi învaţă limbajul de părinţii noştri, limbaj care devine limba noastră maternă. Mai târziu, am putea învăţa limbi suplimentare, dar, de obicei, cu un efort mult mai mare. Este similar şi în zona iubirii. Limbajul iubirii prin care te exprimi tu poate să fie diferit de cel al partenerului precum engleză şi mandarină – indiferent de cât de mult încerci să-ţi exprime dragostea în limba engleză, dacă partenerul tău înţelege doar mandarină, nu vei înţelege cum să vă iubiţi unul pe altul.

Rareori un soţ şi o soţie au acelaşi limbaj al iubirii. Avem tendinţa de a comunica iubirea în limba noastră şi devenim confuzi atunci când partenerul nostru nu înţelege ceea ce îi comunicăm. Odată ce ai identificat şi ai învăţat să vorbeşti în limba iubirii folosită de partener, vei fi descoperit cheia pentru o relaţie de iubire lungă şi de durată.

Puteţi descoperi limba dumneavoastră de a comunicare în dragoste adresându-vă aceste întrebări:

❤  Cum îmi exprim dragostea pentru alţii?

❤  Din ce motive mă plâng cel mai mult?

❤  Ce solicit cel mai des?

Să vorbeşti în limba iubirii folosită de partenerul tău, probabil, nu va fi natural pentru tine. Dr. Chapman spune, „Noi nu vorbim despre confort, vorbim despre dragoste.. Dragostea este ceva ce facem pentru celălalt. Deci, de multe ori deşi în cuplu exista iubirea, cei doi nu sunt conectaţi. Ei sunt sinceri, dar sinceritatea nu este suficientă.”

1. CUVINTELE  DE LAUDĂ SAU DECLARAŢIILE:

Acţiunile nu vorbesc întotdeauna mai tare decât cuvintele. Dacă aceasta este limba ta de comunicare în dragoste, complimentele nesolicitate înseamnă lumea pentru tine. Dacă pentru majoritatea este important să audă cuvintele, „Te iubesc”, pe tine te ridica la cer să auzi motivele care stau la baza iubirii. Insultele din partea partenerului te pot spulbera şi nu sunt deloc uşor de uitat.

Complimente verbale sau cuvinte de apreciere sunt cei mai puternici comunicatori ai iubirii.

Cuvintele de încurajare înseamnă „a inspira curaj”. Cu toţii avem zone în care ne simţim nesiguri. Ne lipseşte curajul, care de multe ori ne împiedică să realizarea lucrurile pozitive pe care le dorim. Poate că tu sau partenerul ai un potenţial neexploatat în una sau mai multe domenii ale vieţii. Acest potenţial poate avea nevoie de cuvinte încurajatoare de la tine sau de la el.

Vorbele bune: Dacă vrem să comunicăm iubirea verbal, trebuie să ne folosim de cuvintele frumoase. Asta are de a face cu felul în care vorbim. Declaraţia „Te iubesc”, atunci când este spusă cu bunătate şi tandreţe, poate fi o expresie autentică a iubirii.

Cuvinte spuse cu modestie: În dragostea face cereri, nu impunem. În căsătorie suntem parteneri egali. Dacă vrem să dezvoltăm o relaţie intimă, trebuie să ştim dorinţele celuilalt. Dacă vom face cunoscute nevoile noastre sub forma unei cereri, vom oferi îndrumare, nu ultimatumuri.

Dacă acesta este limbajul iubirii partenerului tău: Setează-ţi un obiectiv de a oferi partenerului un compliment diferit în fiecare zi timp de o lună.

2. TIMPUL PETRECUT IMPREUNA

În dialectul acesta, nimic nu spune mai bine „Te iubesc” că dovezile de atenţie totală. Prezenţa ta fizică este extrem de importantă pentru acest tip de persoană, dar de fapt este vorba de prezenţa ta acolo cu televizorul oprit, cu furculiţa şi cuţitul jos, şi fără alte treburi sau sarcini. Asta îl face pe partenerul tău să se simtă cu adevărat special şi iubit. Dacă observă să nu îi oferi atenţie 100%, dacă amâni întâlniri, sau dacă nu îl asculţi se va simţi deosebit de rănit.

Aceasta înseamnă să-i oferi atenţia ta nedivizată. Nu vreau să spun stând pe canapea la televizor împreună. Mă refer la plimbări împreună, doar voi doi, sau să luaţi masa în oraş şi să vă uitaţi unul la altul, în timp ce vorbiţi. Timpul este un comunicator puternic al iubirii. Acest limbaj are multe dialecte. Una dintre cele mai comune este conversaţie de calitate – doi indivizi împărtăşindu-şi gândurile şi sentimentele. O relaţie solicită pentru ascultarea empatică cu scopul de a înţelege dorinţele celuilalt. Trebuie să fim dispuşi să dăm sfaturi, dar numai atunci când aceste sunt solicitate şi niciodată într-o manieră condescendentă.

Iată câteva sfaturi practice pentru a asculta empatic:

❤  Menţineţi contactul vizual atunci când partenerul vorbeşte.

❤  Nu face altceva în acest timp.

❤  Ascultă-i sentimentele şi confirmaţi-le. Întreabă-te, „Cu ce emoţie se confrunta partenerul meu?”

❤  Observă-i limbajul corpului.

❤  Nu-l întrerupe. Astfel de întreruperi indica, „Nu-mi pasă ce spui,. Ascultă-mă pe mine”

❤  O conversaţie de calitate implica destăinuire din partea amândurora. Pentru că partenerul tău să se simtă iubit, trebuie să-i dezvălui o parte din tine, de asemenea.

Dacă acesta este limbajul iubirii partenerului tău: Propune-i partenerului o listă cu 5 activităţi pe care să le faceţi împreună. Faceţi planuri în aşa fel încât să faceţi măcar una din activităţile de pe listă în fiecare lună.

3. CADOURILE

Nu confundaţi acest limbaj al iubirii cu materialismul, cel care primeşte cadouri este impresionat de iubirea, atenţia, și efortul din spatele cadoului. Dacă acesta este limbajul tău, cadoul potrivit îţi spune că eşti recunoscut, că eşti iubit şi că eşti preţuit mai sus de orice a fost sacrificat pentru a ţi se face ţie acest cadou. O zi de naștere sau aniversare uitată sau un cadou pripit, neatent ar fi un dezastru – la fel ca şi lipsa gesturilor de zi cu zi.
Aproape tot ce s-a scris vreodată pe tema iubirii indică faptul că la baza sa este spiritul dăruirii. Toate cele 5 limbaje ale iubirii ne provoacă să dăruim partenerilor, dar pentru unii, a primi cadouri, simboluri tangibile ale dragostei înseamnă totul. Un cadou este ceva ce poţi ţine în mâini şi poţi spune „Uite, s-a gândit la mine” sau „Şi-a amintit de mine”. Un cadou este simbolul unui gând. Cadourile pot lua multe forme sau mărimi. Unele sunt scumpe iar altele sunt gratis. Pentru cel care comunica iubirea prin acest limbaj, costul cadourilor nu contează.
Există de asemenea un cadou care vorbeşte mai tare decât ceva care poate fi ţinut într-o mână. Prezenţa fizică în timpuri de criza este cel mai puternic cadou pe care îl poţi face. Corpul tău devine atunci un simbol al iubirii tale.
Dacă acesta este limbajul iubirii partenerului tau: Păstrează un jurnal cu idei pentru cadouri.De fiecare dată când îţi auzi partenerul spunând “Îmi place aşa mult acel lucru”, notează-l. Alege cadourile pe care ţi le permiţi, pe care le poţi face sau găsi, şi nu aştepta o anumită ocazie pentru a dărui.

4. SERVICIILE

Poate datul cu aspiratorul fi o declaraţie a iubirii? Bineînţeles! Orice faci pentru a ridica povara responsabilităţilor unei persoane care vorbeşte acest limbaj al iubirii este o declaraţie de dragoste. Cuvintele pe care el sau ea ar vrea să le audă sunt “Lasă-mă pe mine să fac asta pentru tine”. Lenea, nerespectarea angajamentelor sau plasarea responsabilităţilor pe umerii lor, le spune celor care îşi exprima dragostea prin acest limbaj ca sentimentele lor nu au importanţă
Oamenii care vorbesc acest limbaj caută să facă pe plac partenerilor făcându-le servicii; îşi exprima dragostea pentru ei făcând diverse pentru ei. Acţiuni cum ar fi gătitul, aranjatul mesei, spălatul vaselor, calcularea facturilor sau plimbatul câinelui sunt toate servicii pe care ei le fac pentru a-şi dovedi iubirea. Aceste servicii implica gândire, plănuire, timp, efort şi energie. Dacă toate astea sunt făcute cu o atitudine pozitivă sunt cu adevărat o dovadă de dragoste. Nu spun că trebuie să devii preşul de la uşa pentru partenerul tău şi că trebuie să faci aceste lucruri din vină şi cu resentimente. Nimeni nu trebuie să devină vreodată preş. Fă aceste lucruri din iubire.
Dacă acesta este limbajul iubirii partenerului tau: În legătură cu ce treaba te-a cicălit partenerul în ultima vreme? De ce să nu începi să vezi cicălitul ca pe un semnal? Partenerul tău îţi semnalizează ca această sarcină este ceva important pentru el/ea.

5. ATINGERILE

Acest limbaj nu ţine doar de ce se petrece în dormitor. O persoană care vorbeşte pe limba aceasta este fără îndoială foarte sensibilă la atingeri. Îmbrăţişările, atingerile pe spate, ţinutul de mână, atingerile grijulii pe braţ, şold sau fata – toate pot fi modalităţi prin care îşi manifesta grijă şi iubirea. Prezenţa fizică şi accesibilitatea sunt cruciale, în timp ce neglijarea sau abuzul fizic sunt de ne iertat şi foarte distructive.
Ţinutul de mână, sărutările, îmbrăţişările şi sexul – toate sunt esenţiale pentru o persoană care comunica iubirea prin limbajul atingerilor. Cu ajutorul atingerilor ei se simt în siguranţă şi iubiţi. Atingerile nu implică mult timp însă pentru ele este nevoie de un pic de grijă, mai ales dacă limbajul tău primar nu este acesta sau dacă nu ai crescut într-o astfel de familie. Statul unul lângă altul la TV, chiar dacă nu implică mult timp, comunica foarte clar dragostea partenerului. Atingerile atunci când unul din voi pleacă din casa sau când se întoarce acasă pot implica doar un pupic dar exprimă foarte mult.
Dacă acesta este limbajul iubirii partenerului tau: În timp ce mâncaţi, mângâie-ţi uşor partenerul cu genunchiul său cu laba piciorului.

Schizofrenia

Caracteristicile schizofreniei:

Schizofrenia este o tulburare caracterizata prin idei delirante, halucinatii, dezorganizarea gândirii si retragere sociala.

 Indivizii cu schizofrenie pot auzi voci pe care alti oameni nu le aud sau pot crede ca altii le citesc gândurile, le controleaza mintea sau comploteaza sa le faca rau. Aceste experiente sunt inspaimântatoare si pot genera teama, retragere sau agitatie extrema.

Persoanele care sufera de schizofrenie pot sa umble fara tinta, sa stea ore intregi fara sa se miste sau sa vorbeasca. Sarcinile zilnice cum ar fi igiena personala pot deveni foarte greu de realizat sau pot fi neglijate. Adesea schizofrenia interfereaza cu abilitatea de a gândi clar, de a distinge realitatea de fantezie, de a-si organiza emotiile, de a lua decizii si de a relationa cu altii. Tulburarea poate avea impact asupra unor aspecte legate de munca, familie si viata sociala ale persoanei afectate.

Schizofrenia este perceputa tot mai mult ca un grup de boli mai degraba decât o singura tulburare, asa cum de exemplu “cancerul” se refera la mai multe boli inrudite. Aceasta tulburare  poate sa afecteze pe absolut oricine. Se manifesta in general la sfârsitul adolescentei sau la inceputul vietii adulte.

Care sunt simptomele?

Exista un numar de semne si simptome caracteristice schizofreniei, dar manifestarea lor variaza foarte mult de la persoana la persoana Niciunul dintre simptome nu este caracteristic tuturor oamenilor. Prin urmare si tratamentul trebuie adaptat la experienta fiecarui individ. Simptomele schizofreniei sunt de doua tipuri: simptome pozitive si  simptome negative.

Simptomele pozitive se mai numesc si psihotice sau active. Ele arata un exces al functionarii normale si includ urmatoarele:

  • Ideile delirante. Ideile delirante sunt credinte personale false, care nu sunt bazate pe fapte reale, dar sunt sustinute de catre individ cu o convingere extraordinara in ciuda a ceea ce cred altii si a evidentei dovezilor contrare. Continutul lor poate sa includa o varietate de teme: persecutia, religia, grandoarea personala, preocupari somatice, etc. De exemplu, o persoana care are idei delirante poate crede ca este spionata, chinuita, urmarita sau inselata (tematica de persecutie) sau poate sa creada ca anumite gesturi, comentarii, fragmente din carti, pasaje de la televizor ii sunt direct adresate (tematica de referinta). Ideile delirante pot fi bizare (credinta ca gândurile ti-au fost furate de catre o forta exterioara) sau realiste (credinta ca esti urmarit de politie). Ideile delirante apar intr-una din fazele schizofreniei la 90% din oamenii care sufera de aceasta tulburare.
  • Halucinatiile. Halucinatiile pot sa apara in oricare dintre cele cinci simturi, dar de cele mai multe ori sunt auditive. Acestea sunt de obicei percepute ca voci distincte de gândurile persoanei. De exemplu, persoana poate auzi voci care ii repeta sau imita gândurile, se cearta sau ii comenteaza actiunile (adesea intr-o maniera critica) sau ii spun ce sa faca (halucinatii de comanda). Halucinatiile de orice fel apar la peste 70% din oamenii care au schizofrenie. Halucinatiile auditive apar la aproximativ 50% din oamenii cu schizofrenie, pe când cele vizuale apar in 15% din cazuri.
  • Gândirea dezorganizata. Aceasta se manifesta de obicei prin vorbire anormala. De exemplu, in conversatie persoana sare de la un subiect la altul, inventeaza cuvinte noi, nu respecta structurile gramaticale si vorbeste foarte repede sau foarte lent.
  • Comportamentul dezorganizat. Comportamentul dezorganizat se poate manifesta intr-o varietate de moduri. O persoana cu schizofrenie poate sa umble fara tinta, sa se comporte prostesc si sa devina imprevizibil de agitata.  Poate de asemenea sa aiba un comportament neadecvat normelor sociale, cum ar fi sa poarte haine groase intr-o zi foarte calda, sa spuna cuvinte fara sens, sa vorbeasca tare sau sa injure in public. Comportamentul dezorganizat poate ingreuna desfasurarea activitatilor zilnice, organizarea meselor sau mentinerea igienei.
  • Comportamentul catatonic. Acesta se refera la starea de rigiditate si imobilitate musculara, sau din contra la starile de agitatie motorie extrema. O persoana cu comportamente catatonice poate sa reactioneze foarte putin la mediu, iar uneori sa fie  complet inconstienta ( stuporul catatonic), sa aiba o postura rigida si rezistenta la eforturile de a fi mobilizata (negativism catatonic), poate lua posturi inadecvate sau bizare (postura catatonica) sau sa aiba activitate motorie excesiva, fara scop si fara stimul declansator (excitatie catatonica).

Simptomele negative se mai numesc si simptome de deficit si reflecta o pierdere sau un deficit in functionarea normala.

  • Izolarea, pierderea motivatiei. Acestea pot implica lipsa de energie, apatie si absenta interesului in ceea ce inainte erau activitati de rutina. Persoanele pot sa nu mai dea atentie ingrijirii si igienei personale, sa aiba dificultati de luare a deciziilor si sa le fie greu sa faca fata scolii, slujbei sau sarcinilor gospodariei.
  • Pierderea sentimentelor sau inabilitatea de a simti placere. Aceasta se poate manifesta prin lipsa interesului in activitatile sociale si de recreere sau prin esecul de a dezvolta relatii de durata. Poate sa insemne ca lucruri simple, precum aprecierea unui apus, nu mai reprezinta o bucurie.
  • Saracia limbajului. Persoana vorbeste extrem de putin iar vorbirea tinde sa fie vaga sau repetitiva. Persoanele care prezinta aceste simptome au nevoie de mult timp sa raspunda la intrebari sau nu raspund deloc.
  • Aplatizarea afectiva. Aceasta este indicata de expresii faciale imobile, lipsa contactului vizual, limbaj corporal redus si putine miscari spontane. Persoana poate sa priveasca in gol si sa vorbeasca pe un ton inexpresiv. Afectul plat se refera la expresia exterioara a emotiilor si nu la experienta interioara.

Unii indivizi cu schizofrenie manifesta simptome negative inainte si dupa un episod acut al tulburarii. Simptomele negative sunt greu de evaluat pentru ca pot fi cauzate de o varietate de alti factori, cum ar fi medicamentele sau demoralizarea produsa de o tulburare psihica. Este de asemenea posibil ca o persoana sa aiba schizofrenie si nu aiba nici un simptom in cea mai mare parte a timpului. În acest caz simptomele apar doar in episoadele acute.

Subtipurile schizofreniei

În functie de simptomele predominante exista cinci tipuri de shizofrenie.

1. Tipul Paranoid

În cazul schizofreniei paranoide sunt dominante ideile delirante si halucinatiile. Ideile delirante sunt de regula de persecutie sau de grandoare, dar pot aparea si alte teme: gelozie, religiozitate sau legate de frica de a avea o boala fizica. Ideile pot fi multiple, dar au un nucleu care le leaga intre ele, iar halucinatiile sunt in raport cu continutul temei delirante. Toate acestea ii fac pe indivizii cu schizofrenie paranoida sa fie anxiosi, furiosi, sa se comporte cu raceala sau sa raspunda cu cearta.  Individul poate sa se comporte ca si cum ar fi superior si protector si sa fie formal in interactiunile interpersonale.

2. Tipul Dezorganizat

Dominante in tipul dezorganizat sunt limbajul dezorganizat, comportamentul dezorganizat si afectul plat sau inadecvat. Limbajul dezorganizat poate fi acompaniat de râs, care nu este in stransa legatura cu continutul limbajului. Dezorganizarea comportamentului (adica lipsa de orientare spre un scop) poate duce la o ruptura severa in capacitatea de a efectua activitatile vietii cotidiene (de ex: dusul, imbracatul sau prepararea mâncarii). Este posibil sa apara si idei delirante si halucinatii insa sunt fragmentare si neorganizate intr-o tema coerenta. Indivizii cu schizofrenie dezorganizata prezinta manierisme si bizarerii de comportament.

3. Tipul Catatonic

În tipul catatonic domina o tulburare psihomotorie marcata si care implica imobilitate motorie, activitate motorie excesiva, negativism extrem, mutism, bizarerii ale miscarilor voluntare, repetarea automata a gesturilor sau a cuvintelor altora. Activitatea motorie excesiva este lipsita de scop si nu este influentata de stimuli externi. Poate exista un negativism extrem care se manifesta prin mentinerea unei posturi rigide in ciuda tuturor incercarilor de a fi miscat  sau prin rezistenta la toate instructiunile.

4. Tipul Nediferentiat

În acest caz pot aparea simptome de la mai multe tipuri de schizofrenie.

5. Tipul Rezidual

La indivizii care sunt diagnosticati cu acest tip al tulburarii a existat cel putin un episod de schizofrenie, dar in prezent nu se manifesta simptomele psihotice, pozitive. Ei continua sa prezinte simptome negative ori doua sau mai multe simptome pozitive atenuate. Daca sunt prezente idei delirante sau halucinatii, acestea nu sunt proeminente.

Care sunt cauzele posibile?

Nu se cunosc deocamdata cauzele exacte ale schizofreniei. Simptomele par sa fie cauzate de un dezechilibru biochimic in creier, anumite schimbari biologice in functiile cheie ale creierului, cum sunt cele care guverneaza perceptiile, emotiile si comportamentele. Cercetatorii cred ca neurotransmitatorii acestora (dopamina, serotonina si altii) sunt in exces sau in deficit fata de nivelul normal si au un rol in declansarea si mentinerea acestei boli. Sistemul limbic (sediul emotiilor), talamusul (centrul de transmitere a mesajelor) si alte regiuni ale creierului ar putea de asemenea sa fie afectate. Activitatea acestor substante chimice care se numesc neurotransmitatori este in mare parte reglata de gene si se pare ca anumiti factori genetici joaca un rol in aparitia schizofreniei. Si factorii de mediu ar putea avea o influenta. Cu toate ca nu exista un acord intre cercetatori, s-ar parea ca traumatismele dinaintea sau din timpul nasterii, locul nasterii si infectiile virale pot contribui la dezvoltarea tulburarii.

Ce poti face?

Chiar daca este vorba de o maladie grava a creierului, schizofrenia se poate trata si vindeca intr-o oarecare masura. Iata câteva idei de tratament:

  • Sprijin pentru recuperare/preventia revenirii bolii. Exista un acord tot mai mare asupra efectului benefic al discutiilor cu persoane care au trecut prin aceeasi experienta cu boala. Este recomandat sa intrati in contact cu persoane aflate intr-o situatie similara, fie ca este vorba de indivizi sau de grupuri, si sa impartasiti experientele legate de boala. Se pare ca acest lucru ajuta la recuperare.
  • Sprijinul familiei. Este bine ca familia sa ceara informatii si sfaturi de la persoane avizate sau sa urmeze programe educationale pentru a dezvolta si forma abilitati de a face fata tulburarii unei persoane apropiate.
  • Spitalizarea. Persoanele care manifesta simptome acute de schizofrenie pot necesita tratament intensiv, inclusiv spitalizare. Internarea este necesara pentru a trata halucinatiile sau ideile delirante severe, gândurile suicidale grave, pentru a suplini incapacitatea de a se ingriji sau pentru a trata problemele serioase cu drogurile sau alcoolul. Spitalizarea poate sa fie esentiala pentru a-i proteja pe oameni sa se raneasca sau sa-i raneasca pe ceilalti.
  • Medicatia. Medicamentele principale pentru schizofrenie se numesc antipsihotice. Antipsihoticele ajuta la ameliorarea simptomelor pozitive prin corectarea dezechilibrului substanltelor chimice care  fac posibila comunicarea dintre celulele creierului. La fel ca in cazul tratamentelor medicamentoase pentru alte boli fizice, e posibil ca multi pacienti cu tulburari mentale severe sa trebuiasca sa incerce mai multe antipsihotice diferite inainte de a gasi acel medicament sau acea combinatie de medicamente care are cele mai bune efecte. Toate medicamentele au efecte secundare. Medicamente diferite produc efecte secundare diferite si oamenii difera in functie de numarul si severitatea efectelor secundare pe care le experimenteaza. Efectele secundare pot fi tratate prin schimbarea dozei sau a medicamentului, sau tratarea directa  a efectului secundar cu un alt medicament. Persoanele care se gândesc sa schimbe tratamentul cu medicamente trebuie sa aiba informatii corecte, sa ia in considerare riscurile si beneficiile si sa se consulte cu doctorul si familia pentru a lua un tratament sigur si eficient.
  • Reabilitarea psihosociala. Cercetarile arata ca indivizii cu schizofrenie care frecventeaza programe structurate de reabilitare psihosociala si in acelasi timp isi continua tratamentul medical, fac cel mai bine fata la boala. Astfel de programe pot sa ajute pe cei afectati sa se descurce in afara spitalului si sa traiasca independent.

Tratamentele disponibile pot ameliora simptomele tulburarii dar majoritatea persoanelor cu schizofrenie trebuie sa faca fata la simptome reziduale pe toata durata vietii.

Tulburarea afectiva bipolara

Caracteristicile tulburarii afective bipolare:

Tulburarea afectiva bipolara este o afectiune psihica severa care se manifesta prin fluctuatii extreme ale energiei, vitalitatii, dispozitiei si capacitatii de munca a celor afectati.

Aceste schimbari extreme afecteaza semnificativ functionalitatea in viata de zi cu zi, duc la relatii dificil de mentinut, performante scazute la locul de munca /scoala si pot ajunge chiar la spitalizari fortate si sinucideri in cazuri grave.

A fost caracterizata prima data ca boala maniaco-depresiva dupa modul episodic in care se manifesta extremele afective, trecand de la depresie clinica la manii. Dupa cercetari mai amanuntite imaginea bolii a fost largita si termenul de tulburarea afectiva bipolara a fost introdus pentru a caracteriza mai multele tipuri distincte in care se prezinta, in functie de severitatea si felul in care apar episoadele afective.

Mod de manifestare:

Fiind o boala cu natura ciclica se manifesta prin episoade afective, fie depresii, fie manii cu perioade de remisie intre episoade.

Episoadele maniacale – apare o alterare marcata si observabila a comportamentului si dispozitiei persoanei, diferita fata de personalitatea obisnuita a acesteia. Persoanele intr-un episod maniacal sunt semnificativ si observabil diferite fata de felul lor obisnuit de a fi. Sunt energice, prezinta logoree greu de intrerupt si sunt usor de distras de stimuli insignifianti din mediul inconjurator. Necesarul de somn scade si functioneaza adesea la nivele ridicate cu 4-5 ore de somn pe noapte. Apare o grandiozitate deseori deliranta, devin extrem de motivati in a-si indeplini telurile si au tendinta sa se implice intens in activitatii orientate spre satisfactii si realizari importante. Prezinta des sociabilitate extrema, iar comportamentul devine sfidator fata de orice risc, pentru ca nu mai poate fi apreciat corect si deseori intr-un episod maniacal persoana cauta sa se implice in activitatii care sa-i ofere placere ridicata ignorand consecintele (sex neprotejat, cheltuieli in afara posibilitatilor financiare, abuz de alcool si droguri). Apare si o agitatie observabila si subiectiv persoanele resimt fuga de idei: ganduri si idei cu debit intens care pot deveni foarte greu de urmarit. Mania netratata progreseaza des spre psihoza, apar halucinatii si deliruri cu comportament bizar si dezorganizat.

Pentru ca mania sa fie clinic semnificativa trebuie sa se prezinte cu simptomele caracterisice cel putin o saptamana si sa reduca marcat capacitatea de a functiona in societate si in viata de zi cu zi.

Hipomania este forma blanda a maniei , care nu reduce semnificativ capacitatea de functionare. Se prezinta cu aceleasi simptome ca mania clasica, principala diferenta fiind ca nu apar sub nici o forma delirul sau psihozele. Persoanele care trec printr-un episod hipomaniacal nu prezinta semnele unei tulburari mintale, apare o diferenta remarcabila fata de felul obisnuit de a fi doar ca aceasta este perceputa ca o functionalitate si productivitate inalta si o dispozitie excesiv de optimista si sociabila. Cel mai adesea hipomania este insa urmata de episoade de depresie adanca si asociata cu aceleasi riscuri in ce priveste comportamentul iresponsabil.

Episodul maniacal

Experienta subiectiva a maniei e de obicei una foarte placuta, cu o siguranta exagerata in propriile puteri si sentimente euforice. Unii experti au mers pana la a suspecta un mecanism biochimic care creeaza dependenta in manii. De aici vine una dintre marile probleme in tratamentul tulburarilor bipolare, pacientii tanjesc dupa starile manice si, ca urmare, in foarte multe cazuri, isi intrerup tratamentul. Mania in sine este insa o stare periculoasa, de multe ori o urgenta psihiatrica, iar cand nu se dezvolta pana la manie deplina si apare doar hipomania consecintele pot fi la fel de grave pentru ca apare o destabilizare afectiva si incepe astfel un nou ciclu de depresii si manii. Este foarte important ca cei care sufera de tulburare bipolara sa isi urmeze cu religiozitate tratamentul chiar si multa vreme dupa ce au intrat in remisie, iar cei apropiati lor sa fie atenti la semne ale maniei.

Episodul depresiv

Acesta se afla la polul opus fata de episoadul maniacal. Principala trasatura a unui episod depresiv este o dispozitie scazuta insotita de pierderea interesului fata de activitatile obisnuite. Dispozitia scazuta se manifesta de obicei ca un sentiment persistent de tristete, suparare, singuratate sau disperare. Dispare interesul si satisfactia asociate cu activitatiile obisnuite, care se manifesta subiectiv printr-un sentiment de nepasare si abandon al acestora. Tot ca o urmare a acesteia apare retragerea sociala, compania prietenilor si a persoanelor apropiate nu mai trezesc nici un sentiment si interactiunea cu ei poate fi perceputa ca dureroasa. Dispare deseori si interesul in orice fel de activitati sexuale. Intr-un episod depresiv apar sentimente de vinovatie nefondata si o scadere semnificativa a valorii personale fara motive exterioare. Evenimente neutre sunt resimtite ca fiind cauzate de incompetenta personala si capata nuante negative in experienta subiectiva. Nivelele de energie sunt scazute si apare senzatia de oboseala in absenta oricarei activitatii surmenante. Concetratia, atentia si memoria sunt afectate impiedicand activitatii intelectuale superioare care in mod normal nu ar fi prezentat probleme. Somnul, apetitul si activitatea motorie sufera si ele schimbari drastice, dar acestea se pot manifesta in ambele directii in sensul cresterii sau scaderii lor. Durata somnului poate fi diminuata sau mult crescuta, manifestandu-se prin hipersomnii sau insomnii. La fel si apetitul creste sau scade cu cresterii sau scaderii consecutive ale greutatii. In final, se poate observa o agitatie si neliniste, care apar ca o miscare continua a mainilor/picioarelor sau neputinta de a sta intr-un loc linistit sau din contra, orice activitate poate parea extrem de greu de realizat si miscarile devin lente, incete si gesturile scad mult in amplitudine, vorbirea si tonul vocii sunt si ele diminuate.

La fel ca in cazul maniilor, pentru a putea fi considerat un episod depresiv simptomele trebuie sa fie prezente in fiecare zi pentru cel putin doua saptamani.

Cel mai periculos fenomen care apare in episoadele depresive sunt gandurile suicidale si de autovatamare. Acestea sunt deseori in afara controlului constient si apar ca un mod de a scapa de suferinta sau ca un mod dea a-i elibera pe celilalti de povara drept care suferindul se percepe a fi. Daca aceste ganduri devin evidente, daca cel in cauza incepe sa vorbeasca despre sinucidere, isi cumpara obiecte necesare (sfoara, cutite, etc.) sau incepe sa stranga pastile, situatia trebuie tratata cu foarte mare seriozitate, mortalitatea in cazul aparitiei ideaitiei suicidale este imprevizibila si ca urmare fiecare caz trebuie tratat ca avand un risc crescut.

Episodul mixt

Sunt definite ca fiind perioade distincte in care apar si simptome maniacale si simptome depresive. Termenul este disputat in prezent deoarece se pare ca nu descrie indeajuns de eficient manifestarile care apar. A fost propusa eliminarea lui din manualele diagnostice si reclasificarea drept o caracteristica a unuia dintre cele doua episoade majore, mania sau depresia.

Experienta unei persoane care sufera de tulburare bipolara variaza foarte mult in afara episoadelor descrise mai sus. Ce trebuie retinut e ca acestea sunt doar criterii diagnostice pentru a stabili tratamentul adecvat, simptome maniacale si depresive pot insa aparea fara sa fie destul de severe pentru a fi inregistrate clinic pot colora astfel felul in care cel afectat isi percepe viata, nu negativ sau pozitiv neaparat, ci doar diferit.

Personalitati ce au fost diagnosticate cu tulburare afectiva bipolara

Actori & Actrite

Ned Beatty
Maurice Bernard, soap opera
Jeremy Brett
Jim Carey
Lisa Nicole Carson
Rosemary Clooney, singer
Lindsay Crosby
Eric Douglas
Robert Downey Jr.
Patty Duke
Carrie Fisher
Connie Francis, singer and actress
Shecky Greene, comedian
Linda Hamilton
Moss Hart, actor, director, playright
Mariette Hartley
Margot Kidder
Vivien Leigh
Kevin McDonald, comedian
Kristy McNichols
Burgess Meredith, actor, director
Spike Milligan, actor, writer
Spike Mulligan, comic actor and writer
Nicola Pagett
Ben Stiller, actor, director, writer
David Strickland
Lili Taylor
Tracy Ullman
Jean-Claude Van Damme
Robin Williams
Jonathon Winters, comedian

Artists

Alvin Alley, dancer, choreogapher
Ludwig Von Beethoven
Tim Burton, artist, director
Francis Ford Coppola, director
George Fredrick Handel, composer
Bill Lichtenstein, producer
Joshua Logan, broadway director, producer
Vincent Van Gogh, painter
Gustav Mahier, composer
Francesco Scavullo, artist, photographer
Robert Schumann, composer
Don Simpson, movie producer
Norman Wexler, screenwriter, playwright

Oameni de afaceri

Robert Campeau
Pierre Peladeau
Heinz C. Prechter
Ted Turner, media giant

Bankeri

John Mulheren
Murray Pezim

Diverse personalitati

Buzz Aldrin, astronaut
Clifford Beers, humanitarian
Garnet Coleman, legislator (Texas)
Larry Flynt, publisher and activist
Kit Gingrich, Newt’s mom
Phil Graham, owner of Washington Post
Peter Gregg, team owner and manager, race car driver
Susan Panico (Susan Dime-Meenan), business executive
Sol Wachtier, former New York State Chief Judge

Muzicieni

Ludwig van Beethoven, composer
Alohe Jean Burke, musician, vocalist
Rosemary Clooney, singer
DMX Earl Simmons, rapper and actor
Ray Davies
Lenny Dee
Gaetano Donizetti, opera singer
Peter Gabriel
Jimi Hendrix
Kristen Hersh (Throwing Muses)
Phyllis Hyman
Jack Irons
Daniel Johnston
Otto Klemperer, musician, conductor
Oscar Levant, pianist, composer, television
Phil Ochs, musician, political activist, poet
John Ogden, composer, musician
Jaco Pastorius
Charley Pride
Mac Rebennack (Dr. John)
Jeannie C. Riley
Alys Robi, vocalist in Canada
Axl Rose
Nick Traina
Del Shannon
Phil Spector, musician and producer
Sting, Gordon Sumner, musician, composer
Tom Waits, musician, composer
Brian Wilson, musician, composer, arranger
Townes Van Zandt, musician, composer

Poeti

John Berryman
C.E. Chaffin, writer, poet
Hart Crane
Randall Jarrell
Jane Kenyon
Robert Lowell
Sylvia Plath
Robert Schumann
Delmore Schwartz

Politicieni

Robert Boorstin, special assistant to President Clinton
L. Brent Bozell, political scientist, attorney, writer
Bob Bullock, ex secretary of state, state comptroller and lieutenant governer
Winston Churchill
Kitty Dukasis, former First Lady of Massachusetts
Thomas Eagleton, lawyer, former U.S. Senator
Lynne Rivers, U.S. Congress
Theodore Roosevelt, President of the United States

Carturari

John Strugnell, biblical scholar

Oameni de stiinta

Karl Paul Link, chemist
Dimitri Mihalas

Sportivi

Shelley Beattie, bodybuilding, sailing
John Daly, golf
Muffin Spencer-Devlin, pro golf
Ilie Nastase, tennis
Jimmy Piersail, baseball player, Boston Red Sox, sports announcer
Barret Robbins, football
Wyatt Sexton, football
Alonzo Spellman, football
Darryl Strawberry, baseball
Dimitrius Underwood, football
Luther Wright, basketball
Bert Yancey, athlete

TV & Radio

Dick Cavett
Jay Marvin, radio, writer
Jane Pauley

Scriitori

Louis Althusser, philosopher, writer
Honors de Balzac
Art Buchwald, writer, humorist
Neal Cassady
Patricia Cornwell
Margot  Early
Kaye Gibbons
Johann Goethe
Graham Greene
Abbie Hoffman, writer, political activist
Kay Redfield Jamison, writer, psychologist
Peter Nolan Lawrence
Frances Lear, writer, editor, women’s rights activist
Rika Lesser, writer, translator
Kate Millet
Robert Munsch
Margo Orum
Edgar Allen Poe
Theodore Roethke
Lori Schiller, writer, educator
Frances Sherwood
Scott Simmie, writer, journalist
August Strindberg
Mark Twain
Joseph Vasquez, writer, movie director
Mark Vonnegut, doctor, writer
Sol Wachtler, writer, judge
Mary Jane Ward
Virginia Woolf

 

Tulburarea posttraumatica de stres

Caracteristicile tulburarii:

Caracterizata prin aparitia unor simptome psihopatologice invalidante care debuteaza in urma unui eveniment traumatizant.

Tulburarea posttraumatica de stres poate aparea la orice persoana care a suferit o trauma ce depaseste exeprientele umane obisnuite (catastrofe naturale, accidente de masina sau avion, violuri sau agresiuni violente exercitate asupra familiei/persoanei in cauza).

Simptome ale tulburarii posttraumatice:

  • ganduri negative cu caracter repetitiv referitoare la evenimentul stresant;
  • cosmaruri legate de eveniment
  • rememorari si flash-back-uri atat de intense, incat subiectul se simte si se comporta ca si cum trauma s-ar produce in prezent
  • tendinta de reprimare a sentimentelor si gandurilor legate de evenimentul traumatic
  • tendinta de evitare a activitatilor sau situatiilor asociate cu evenimentul traumatizant (astfel un individ care a suferit un accident rutier va dezvolta fobia de a conduce masina)
  • anestezie emotionala (subiectul pierde contactul cu starile sale afective)
  • sentimente de detasare sau instrainare fata de ceilalti
  • pierderea interesului pentru activitatile considerate pana atunci agreabile
  • anxietate crescuta si persistenta, tulburari de somn (dificultatea de a adormi sau de a ramane adormit), tulb de concentrare a atentiei, irascibilitate si pusee de comportament agresiv.

Diagnosticul de tulburarea posttraumatica de stes:

  • Persistenta simptomelor de cel putin o luna (in cazul in care durata este mai mica de o luna avem de-a face cu tulb acuta de stres).
  • Simptomele trebuie sa creeze un disconfort sever subiectului (perturbare serioasa a vietii sociale, profesionale si a altor aspecte importante ale existentei

Persoana care sufera de tulb de stres posttraumatic este:

  • Anxioasa
  • Iritabila
  • Actioneaza adesea in mod impulsiv

Tulb posttraumatica de stres poate aparea la orice varsta.
Copiii care sufera de aceasta tulburare nu retraiesc in mod constient evenimentul traumatic, dar acesta imbraca forma viselor si se manifesta prin intermediul jocului.

Se recomanda:

– Psihiterapia care il ajuta pe subiect ca sa isi exprime mai bine starile afective si sa integreze experienta negativa traita.
Aceasta va contribui la reducerea simptomelor si la dezvoltarea sentimentului de autocontrol asupra propriului destin.

Autor: literatura de specialitate