Hipnoanaliza tranzactionala (HAT)

foto-8

Ce este Hipnoză Transpersonală

Cine nu a simţit, intuitiv, că viaţa nu poate fi doar un parcurs de câteva zeci de ani şi după care… nimic? Cine nu a simţit că este şi poate fi mai mult decât pare să fie şi mai ales, decât i s-a spus că poate fi? Cine nu a simţit dorinţa de a cunoaşte ce e dincolo de orice limită, dar mai ales de a fi însăşi nelimitarea?

În trecut, această nevoie profundă şi firească de autocunoaştere a naturii transcendente şi împlinire spirituală era satisfăcută prin ritualuri şamanice, exerciţii somatice complexe, ce implicau controlul respiraţiei, tehnici de meditaţie şi chiar substanţe ce induceau transe şi stări de conştiinţă modificată, în care doar iniţiaţii experimentau lucruri nebănuite, nivele de cunoaştere ce depăşeau puterea de înţelegere a omului obişnuit şi neiniţiat.

Hipnoză Transpersonală a apărut din nevoia de a înţelege, explica şi transmite omului modern, într-o manieră accesibilă, ştiinţifică şi experienţială a principiilor şi experienţelor spirituale, ale iniţiaţilor diverselor culturi antice. HT studiază aspectele spirituale şi transcedentale ale experienţei umane, mergând dincolo de limitele psihologiei tradiţionale şi se concentrează cunoaşterea şi experimentarea conştienţei extinse şi îmbunătăţirea relaţiei ei cu structura corp-minte-spirit. Folosind în bună parte instrumentarul hipnozei; sugestii, scripturi specifice de ghidare şi inducţie a transei – metafora. Reuşeşte să aducă omului modern, într-un mod simplu, direct şi accesibil, experienţa spirituală a înţelepciunii străvechi.
Psihologia transpersonală se bazează pe dezvoltarea conştientei de sine, a corpului, minţii, sufletului şi spiritului, în scopul de a transforma modul ne care ne percepem pe noi înşine, relaţiile pe care le avem cu cei din jur şi mediul.

Hipnoză Transpersonală este o ramură de graniţă a hipnozei care îşi propune în primul rând să fie un instrument valoros şi eficient de cunoaştere a naturii noastrea profunde şi reale, autocunoaştere dar şi un mijloc eficient şi profund de terapie. Este evident că o mai bune cunoaştere de sine aduce un echilibru psihic şi mental stabil şi duce la o îmbogăţire a vieţii individului. de aceea HT urmăreşte să te aducă cât mai aproape de esenţa ta, indiferent cum o numeşti, EU-ul ultim, sine, conştiinţa fundamentală, natura ultimă. Ajutându-te să răspunzi la o întrebare fundamentală “cine sunt eu cu adevărat?”.
Cum funcţionează

Hipnoză Transpersonală foloseşte o mulţime de instrumente din care amintim scripturi de inducţie a transei hipnotice care ne dezvăluie, la fiecare sesiune, câte puţin din adevărata noastră dimensiune, dincolo de corp şi minte. Dincolo de orice percepţie şi reprezentare a limitelor. Dincolo de conflicte şi tensiuni. O experienţă dincolo de orice experienţă cunoscută.

În stările profunde, când gradat, transcendem limitele corporale şi ataşamentul faţă de percepţia senzorială a lumii externe, experienta delimitării este copleşitoare. Pe măsură ce aprofundam, această experienţă a delimitării devine parte din experienţa noastră normală aşa cum ne-am obişnuit cu experienţa limitei corporale şi perceptuale a universului. Integrarea limitei în nelimitare este o etapă esenţială în demersul propus de Hipnoză Transpersonală.

Ce tratează

Este firesc, şi studiile o arata, că pe măsura se devenim conştienţi de nivele din ce în ce mai profunde ale fiinţei noastre o mulţime de probleme şi tensiuni să ne părăsească tocmai din faptul că pe măsură ce ne descoperim că fiinţe profunde acestea să nu ne mai afecteze. De multe ori problemele cu care ne confruntăm sunt rezultatul confuziei cu privire la propria fiinţă, la ceea ce credem că suntem. Întreaga societatea, prin părinţii noştrii, educatori, şi persoanele cu interacţionam zi de zi, ne-a obişnuit să credem că suntem un ansamblu corp-minte limitat în timp şi spaţiu iar acest lucru ne-a împiedicat să căutăm şi să descoperim o instanţă liberă, superioară şi necondiţionată, ce observă şi cunoaşte acest ansamblu. De multe ori, ni s-a sugerat că această instanţă nu există şi este o prostie să o căutăm sau chiar să sperăm că există.

Cu cât eşti mai aproape de esenţa fiinţei tale cu atât tensiunile şi conflictele interne sunt mai reduse. Imaginaţi-vă că sunteţi pe vârful unui munte. În acea poziţie specială şi unică, toate drumurile se întâlnesc, toate conflictele şi aşteptările dispar, iar totul căpăta sens şi unitate. Acest fenomen de dezamorsare indirectă a tensiunilor face Hipnozei Transpersonale extrem de utilă şi eficientă într-o mare varietate de tulburări dintre care amintim:

Anxietate
Depresie
Fobie
Adicţie
Stări conflictuale
Inadecvare socială
Timiditate
Controlul durerii

Dar în primul rând este un instrument extrem de valoros de autocunoaştere, îmbunătăţirea performanţelor şi dezvoltare personală.

Reclame

Hipnoterapia si disfunctiile sexuale

foto-7

Disfunctiile sexuale afecteaza ambele sexe in proportie relativ egala. In unele cazuri disfunctia are o cauza fiziologica. Oricum, in multe cazuri, cauza disfunctiei este psihologica. In cea de-a doua situatie hipnoterapia poate fi un tratament foarte eficace. Urmatorul caz este un exemplu din cea de-a doua categorie si felul in care hipnoterapia a reusit sa treaca de blocajul inconstient pentru a vindeca un caz foarte serios de disfunctie sexuala. Pentru a proteja identitatea clientei, care mi-a dat permisiunea de a scrie acest articol despre afectiunea sa, i-am schimbat numele in Janet.

Janet a venit in terapie pentru ceea ce ea numea frigiditate. Timp de mai multi ani a avut o viata sexuala activa alaturi de partenerul ei. Dar la scurt timp inainte de a veni sa ma vada a pierdut orice interes sexual fata de partener. De fapt, a inceput sa aiba resentimente fata de el. Atunci cand a apelat la mine, povestea despre dragostea ei pentru partener, desi ajunsese in faza in care nici nu mai suporta ca el sa o atinga. Medicul ei de familie i-a sugerat ca este posibil sa fie in perioada de premenopauza, dar ea era prea tanara pentru ca menopauza sa se instaleze. Janet credea ca motivul schimbarii ei de atitudine fata de partener s-ar putea afla undeva profund la nivel subconstient, si credea ca hipnoterapia ar putea-o ajuta sa acceseze motivul si sa-l rezolve.

Am inceput prima sedinta de terapie cu anamneza. Din informatiile furnizate de ea, parea ca a avut o viata sexuala plina si variata in perioada adulta. Nu avea inhibitii sa vorbeasca despre sex si lucrurile pe care le gasea sexual atractive la partener. In cursul primei sedinte Janet a continuat sa spuna ca doreste sa faca dragoste cu partenerul ei, dar ca este fizic incapabila sa o faca, si ca in anumite situatii il gaseste pe partener ca fiind respingator din punct de vedere fizic. Spre sfarsitul acestei sedinte si-a exprimat dorinta de a fi tratata prin hipnoza, fiindca nu fusese niciodata hipnotizata inainte. Am aplicat cu ea ceea ce este cunoscut sub numele de program de relaxare progresiva.

Acest tip de inductie se adreseaza pe rand fiecarei parti a corpului si da sugestii de relaxare completa. Desi nu mai fusese hipnotizata inainte, a intrat intr-o transa profunda. Prima parte a terapiei a durat aproximativ 45 de minute. S-a simtit foarte bine in cursul hipnozei, asa ca am programat o noua intalnire in cursul saptamanii.

A fost foarte entuziasmata in legatura cu hipnoza in urmatoarea saptamana. Janet dorea sa inceapa imediat. A spus ca nu existau schimbari in ce priveste atitudinea ei fata de partener, dar ii era mai usor sa adoarma decat inainte. Am intrebat-o de ce nu a mentionat inainte ca nu poate dormi bine. Janet mi-a raspuns ca nu i se paruse un lucru important. Am inceput sedinta de hipnoterapie cu o regresie ( inapoi in amintirile clientei). In mod normal nu as fi facut asta, dar eram convins ca disfunctia ei sexuala isi are originile in trecut, si nu in prezent. I-am dat sugestia ca, in timp ce numar inapoi, de la varsta ei actuala, spre acel an din viata ei in care a aparut trauma, sa ridice degetul aratator de la mana dreapta.

Am inceput sa numar inapoi de la varsta de 35 de ani. Am trecut de primii 10 ani fara sa apara un semnal ideomotor. Cand am ajuns cu numaratoarea la 21 de ani, a ridicat degetul si a inceput sa planga in hohote. I-am spus ca se afla in siguranta si ca orice si-ar aminti nu ii va face rau. A reusit sa se linisteasca si in timp ce era inca in transa, am rugat-o sa-mi descrie acea experienta. Janet a inceput prin a spune ca se afla in dormitorul unei prietene. Holul nu era foarte bine luminat. Pe masura ce mergea, a simtit ca cineva o urmareste. Si foarte curand a fost inhatata pe la spate si fortata sa intre intr-o camera in care a fost agresata sexual.

A inceput sa tipe si sa planga din nou cand si-a amintit acest moment, si am finalizat transa, consoland-o apoi. Dupa cateva momente am rugat-o sa descrie agresiunea. A spus ca de – abia si-o poate aminti. Am cazut de acord sa ne intalnim in ziua urmatoare pentru a obtine mai multe informatii despre ceea ce s-a intamplat. Cand a sosit in urmatoarea zi, era vizibil speriata. Janet mi-a spus ca nu este sigura ca vrea sa retraiasca iar acea experienta. Intelegand acest lucru, am incercat o abordare hipnotica diferita. De aceasta data i-am cerut sa se vada ca fiind intr-o sala de cinematograf. Nu erau alti oameni acolo, era o vizionare privata. Filmul care rula era scenariul a ceea ce traise cu o zi inainte. Am subliniat faptul ca poate controla filmul, facandu-l sa se deruleze mai repede sau mai incet, si ca il poate opri oricand.

In timp ce rula filmul, i-am cerut sa-mi descrie ceea ce vede. Janet a spus aproape acelasi lucru ca si cu o zi inainte. Am rugat-o sa vizualizeze locatia filmului si sa ignore personajele. Descrierea locatiei a fost atat de clara incat mi-am putut-o imagina eu insumi. Am intrebat-o despre locatie pentru ca aveam o banuiala ca joaca un rol in disfunctia ei. Tot ceea ce a descris a prins viata cand a inceput sa descrie camera in care a avut loc agresiunea sexuala si ea a spus “Camera mea!!!”. Eram ingrijorat in legatura cu aceasta pentru ca, cu o zi inainte, imi spusese ca vizita o prietena in acea cladire si camera ei se afla in alta cladire. Am rugat-o sa descrie camera in care se afla. A povestit despre dezordinea de acolo, despre culoarea peretilor si posterele de pe pereti.

Dupa toate acestea, a iesit din transa si am vorbit despre cele descrise de ea. I-am spus lui Janet ca in timpul transei hipnotice a spus ca era vorba despre camera ei. Dar ea mi-a spus ca nu se afla in camera ei. Asa ca am rugat-o sa descrie camera in care locuia la universitate. Spre surprinderea mea, nu s-a potrivit cu descrierea pe care a facut-o in transa. Atunci am rugat-o sa-mi descrie dormitorul ei de acum. In timp ce il descria, a spus “Este albastru deschis…Nu, partenerul meu tocmai l-a redecorat in verde deschis”. Culoarea camerei pe care a descris-o ca cea in care a fost agresata fusese de asemenea verde deschis. Dupa mai multe intrebari am descoperit ca disfunctia sexuala a aparut la scurt timp dupa redecorarea dormitorului. Am rugat-o sa faca dragoste cu partenerul in alta incapere a casei pentru a vedea daca o poate face.

Doua zile mai tarziu m-a sunat si mi-a spus ca a incercat ceea ce i-am sugerat si ca totul a fost ca inainte de aparitia problemei. Amandoi am stabilit ca motivul disfunctiei sale a fost schimbarea culorii dormitorului. In acel moment partenerul lui Janet il redecora deja in alta culoare.

Cum puteti vedea din acest caz, Janet a avut o disfunctie sexuala adevarata. Oricum, ea a fost provocata de o cauza psihologica, si anume culoarea camerei. Nu toate cazurile de disfunctie sexuala psihologica sunt usor de rezolvat. De asemenea, nu toate disfunctiile sexuale sunt psihologice. Daca suferiti de o disfunctie sexuala intrebati medicul de familie care ar putea fi cauzele probabile. Daca cauza este psihologica, asigurati-va ca mergeti la consult la un psihoterapeut calificat. Atunci cand cautati un terapeut care sa va ajute pentru o disfunctie sexuala, asigurati-va ca terapeutul trateaza problema cu intelegere si compasiune. Amintiti-va, terapeutii sunt si ei oameni, si asa cum unii oameni nu se simt in largul lor sa discute asemenea probleme, unii terapeuti s-ar putea afla in aceeasi situatie.

Autor: Shaun Brookhouse, Ph.D, D.C.H, F.H.R.S.

Articol publicat pe site-ul: http://www.hypnogenesis.com

_________________________________________________________________________

Dr. Shaun Brookhouse este director la Brookhouse Hypnotherapy, un cabinet privat de psihoterapie din Manchester, Anglia, si co-fondator si director al Scolii Clinice de Formare si Cercetare Washington pentru Hipnoza Clinica si Avansata. Shaun este formator certificat in hipnoterapie si NLP.
Este de asemenea autorul cartii “Formarea Hipnoterapeutica in Marea Britanie: Investigarea Formarii in Hipnoza Clinica” (ISBN 1899836179). Cartea este in prezent editata pentru a include schimbarile survenite in aceasta profesie dupa 1998, precum si pentru adaugarea unui capitol despre profesiunea hipnoterapeutica americana . Pentru mai multe detalii legate de dr. Brookhouse puteti accesa pagina web: http://www.hypno-nlp.com/ e:mail DrB@hypno-nlp.com

Mituri despre hipnoză

influence-colleagues

Există nenumărate mituri legate de hipnoză. Posibil ca unii dintre voi să le fi auzit, sau chiar să le credeţi. Din păcate acestea au speriat mulţi oameni ce puteau face schimbări pozitive în viaţa lor cu ajutorul hipnoterapiei. În acest articol ne vom ocupa de zece mituri, probabil cele mai populare, legate de acest subiect şi vom explica adevărul din spatele fiecăruia.

Mitul 1: Hipnotizorii au puteri speciale.

Acest mit a fost generat şi alimentat de filmele americane pe care le vedem la televizor, unde personajele care hipnotizează se manifestă dramatic, cu priviri ciudate şi fixe, care se încruntă spectaculos şi emit tot felul de sugestii şi energii prin ochi sau degete. Bineînţeles, în aceeaşi măsură se comportă şi cel hipnotizat, care pare că îşi pierde controlul asupra lui însuşi şi, cu o privire pierdută, face tot ce-i spune hipnotizorul.
Este firesc să existe o astfel de imagine deformată pentru că hipnoza este învăluită într-un mare mister. Adevărul este ca hipnotizorii nu au puteri speciale. Ei au doar cunoştinţe şi experienţa de a înţelege şi modela, într-o anumită măsură, funcţionarea minţii umane. Cu efort şi practică, aproape orice om ar putea induce o transă hipnotică. Bineînţeles, o calificare reală în acest domeniu te ajută să o foloseşti corect şi mai ales în ajutorul oamenilor.

Mitul 2: Hipnoza funcţionează doar pentru anumite persoane.

Toţii oamenii sunt sugestionabili într-o măsură sau alta. Atunci când sunteţi interesaţi de ceva şi, mai ales, vă doriţi acel lucru sunteţi influenţaţi şi de efectele sale. Pe acelaşi principiu funcţionează şi hipnoza. Dacă sunteţi deschişi şi doriţi să participaţi, atunci veţi vă veţi bucura de beneficiile hipnozei.
Bineînţeles, dorinţa, încrederea, capacitatea de concentrare a persoanei, sunt câţiva factori importanţi care influenţează calitatea transei hipnotice şi, automat, rezultatele hipnoterapiei.

Mitul 3: Oamenii care pot fi hipnotizaţi au mintea mai slabă.

Dimpotrivă. O persoană hipnotizabila trebuie să aibă o atenţie bună, o imaginaţie creatoare bogată şi nu în ultimul rând, o curiozitate sănătoasă. Astfel de oameni intra în transă hipnotică uşor şi profund, iar efectele benefice ale hipnoterapiei apar foarte rapid şi sunt de durată. Fiecare dintre noi suntem sugestionabili, doar măsura este diferită. Dacă cineva îmi oferă ceva ce-mi foloseşte, atunci voi acţiona în direcţia obţinerii acelui lucru. Ar fi o prostie să mă împotrivesc la ceva ce mi-ar aduce beneficii. Dacă totuşi aş face-o, m-aş comporta ca un încăpăţânat îngust la minte, vulnerabil la propriile sugestii de teamă, confuzie şi neîncredere.

Mitul 4: În timpul hipnozei puteţi face, sau spune ceva, împotriva voinţei tale.

Hipnoza este o stare de conştiinţă în care eşti mult mai permeabil la sugestii. Este o stare în care accepţi cu uşurinţă sugestiile care sunt în acord cu valorile tale morale şi nu vei face nimic împotriva convingerilor tale intime. Este util să înţelegem că nu este o stare de somn. Este o stare în care vei fi conştient de tot ce se întâmplă în jurul tău. Dacă cineva, în această stare va spune să faceţi ceva ce nu doriţi să faceţi veţi ieşi din starea de transă hipnotică.

Mitul 5: Hipnoza poate dăuna sănătăţii

Probabil că orice medic sau psiholog, care are cunoştinţe în acest domeniu, este de acord cu argumentele cu privire la beneficiile legate de relaxare şi sănătate ale hipnozei. În primul rând hipnoza înseamnă relaxare, iar relaxarea ajuta la realizarea unui echilibru homeostatic – un echilibru în cadrul sistemului, al corpului, minţii şi sufletului, un echilibru emoţional şi fizic. Mulţi doctori spun oamenilor „trebuie să te relaxezi”, dar ei nu dau şi instrumente pentru a face asta.
Din punctul meu de vedere, transa hipnotică nu poate face rău nimănui, pentru că este oricum o stare naturală. Dacă vrei să te simţi în echilibru cu tine însuţi şi cu lumea din jur, hipnoza este cel mai potrivit instrument.

Mitul 6: Poţi rămâne blocat în starea de transă fără să mai poţi ieşi.

Nimeni nu poate fi blocat în transa hipnotică. Amintiţi-vă că transa hipnotică este o stare normală în care intraţi zilnic dar nu vă daţi seama. Aceasta nu este o stare necunoscută pentru voi. Fireşte, hipnoză este o stare subiectivă şi fiecare o trăieşte în felul său diferit, dar cel mai rău lucru ce se poate întâmpla într-o transă hipnotică este să alunecaţi într-un somn natural şi sănătos şi să vă treziţi, 5 -10 minute mai târziu, cât se poate de odihniţi. Uneori, hipnoza este folosită cu succes ca o punte naturală către starea de somn, de către cei care suferă de insomnii severe. Reţine un lucru important, nu poţi rămâne blocat în transa hipnotică nici dacă ai dori asta. Mintea ta va reveni automat la starea de veghe aşa cum o face în fiecare dimineaţă.

Mitul 7: Transa hipnotică este o stare de somn sau de inconştienţă.

Dimpotrivă, eşti cât se poate de conştient în starea de transă hipnotică. Atât de ce se petrece în interiorul tău dar şi de ce se întâmplă în jurul tău. Desigur, experienta fiecăruia este diferită, unele persoane se pot simţi foarte uşoare, altele foarte grele, dar un lucru este sigur, toţi se simt extrem de relaxaţi. În general, atunci când esti într-o transă hipnotică profundă, simţi ca organismul tau a adormit dar mintea iţi este perfect trează şi conştientă. Dacă nu seamănă cu ce ştii despre stare de somn obişnuit nu te îngrijora. Este posibil ca mintea ta să nu-şi poată menţine o stare de luciditate. În cazul acesta va aluneca spre o stare de somn natural din care va ieşi câteva minute mai târziu.

Mitul 8: Hipnoza te face dependent de hipnotizor

Reamintiţi-vă ca în starea de transă eşti perfect conştient de ce se întâmplă cu tine şi ai un control deplin. Dacă un hipnotizor te roagă să faci ceva ce este împotriva voinţei, intereselor sau valorilor tale, vei ieşi din această stare. Un hipnoterapeut, cu o conduită etică şi profesională înaltă, va lucra în aşa fel încât clientul sau să se simtă mai puternic şi mai încrezător în sine. Va evita atitudinea şi sugestiile autoritate care aduc, de cele mai multe ori, probleme.

Mitul 9: În hipnoza îţi vei putea aminti tot ce ţi s-a întâmpla vreodată

Unii terapeuţi folosesc diverse tehnici şi metode specifice prin care pot ajuta o persoană să-şi amintească anumite evenimente din trecut, în cazul în care acest lucru este util pentru ei. În mod obişnui nu este o nevoie reală de a interveni adânc în memoria personală folosind CD-uri sau sesiuni înregistrate.

Mitul 10: Hipnoza este lucrarea necuratului şi este foarte periculoasă

Am lăsat la urma acest mit pentru că, sper eu, sunt puţini cei care trăiesc într-o zonă atât de întunecată de misticism şi ignoranta, care să spună că „hipnoza este lucrarea diavolului”. Amintiţi-vă că orice lucru poate fi folosit atât într-un mod pozitiv dar şi într-unul negativ relativ la propriile nevoi. Hipnoza este un simplu instrument în mâna operatorului. Poate fi folosită spre a vindeca, a relaxa şi a face bine de către un terapeut cu o conduită etică, sau poate fi folosită spre a manipula emoţii şi nevoi de către propagandiştii politici sau agenţii publicitari.

Amuzant este faptul că „hipnoză este lucrarea diavolului” este o sugestie în mintea celui care crede că se fereşte în felul acesta de sugestii.

Rezumat:

Hipnoza este un cuvânt ce ne crează anumite imagini în minte. Din păcate acestea sunt asociate cu diverse stereotipuri false dar greu de răsturnat. Speram că în acest articol am reuşit să demascăm unele din miturile care înconjoară hipnoza şi să vă facem să înţelegeţi, un pic mai mult, despre ce este şi ce poate face hipnoza pentru voi.
Adevărul este că starea de transa hipnotică este o stare perfect naturală care apare spontan în viaţa voastră şi care poate fi folosită, conştient, spre beneficiul vostru.

Metoda de relaxare Schultz

67745674567456Antrenamentul autogen (J. H. Schultz), continuă să fie una din metodele psihoterapeutice cu cea mai largă răspândire. Inspirat din tehnicile de autohipnoză propuse de Oskar Vogt, această metodă de relaxare se bazează pe o serie de exerciţii prin care se obţine o „deconcentrare concentrativă” (Schultz, 1920) şi vizează sistemul muscular, respirator şi abdominal.
Insuşirea fiecărei serii de exerciţii permite trecerea la exerciţiul următor. Regulile sunt foarte bine puse la punct, metoda fiind îndelung studiată atât în laborator, cât şi experimental. Cheia succesului metodei constă în adeziunea deplină la tratament a pacientului şi în stabilirea unei relaţii autentice de comunicare cu terapeutul său.
Exerciţiile individuale durează între 3-12 minute, apreciindu-se că timpul poate fi scurtat pe măsura însuşirii tehnicii. Intervalul dintre şedinţe este variabil, acestea având loc de trei-patru ori pe zi în cazul pacienţilor internaţi (Muller-Hege-mann, 1966). Experieţa clinică ne indică faptul că se pot realiza şedinţe bisăptămânale în condiţiile tratamentului ambulator.

Schultz recomandă ca relaxarea să se realizeze într-o cameră lipsită de excitanţi senzoriali, cu luminozitate slabă şi confort termic, subiectul putând adopta una din următoarele trei poziţii:

  1. decubitus dorsal (culcat pe spate);
  2. poziţia în fotoliu (capul sprijinit, membrele superioare aşezate confortabil pe braţele fotoliului, cu coapsele uşor îndepărtate şi gambele în unghi drept);
  3. poziţia „birjarului” (aşezat pe scaun, coloana uşor aplecată din talie şi braţele rezemate pe coapse).

citeste tot articolul

Anxietatea generalizata

Ce este anxietatea generalizata?

Anxietatea generalizata este o teama permanenta si excesiva legata de viitor, de consecintele unor activitati, de lucrurile marunte de zi cu zi.

Simptomele anxietatii generalizate

Individul este constant cuprins de anxietate si preocupare în legatura cu anumite evenimente sau activitati, cum ar fi performanta la scoala sau la serviciu. Aceasta preocupare nu poate fi controlata si este resimtita la o intensitate si durata total disproportionate cu probabilitatea evenimentului. Persoanei îi este dificil sa îndeparteze gândurile care îi provoaca neliniste. Individul cu anxietate generalizata este mereu îngrijorat de aspecte ale vietii de zi cu zi, cum ar fi responsabilitatile serviciului, sanatatea membrilor familiei, nefericirea copiilor, reparatiile masinii, întârzierea la întâlniri, etc.

Toate aceste preocupari îl fac sa oboseasca repede în activitatile zilnice si sa nu se poata concentra decât cu dificultate. Îi afecteaza somnul prin faptul ca fie nu reuseste sa adoarma, fie are un somn agitat. Este mereu tensionat si iritabil.

Cauzele posibile:

Cauzele acestei tulburari nu au fost înca lamurite, dar în general se considera ca implica o interactiune între personalitate, gene si experientele traite.

Terapie:

Evolutia este cronica, dar fluctuanta si adesea se înrautateste în cursul perioadelor de stres. De aceea este bine sa se urmeze un tratament medicamentos care consta  în benzodiazepine si antidepresive

Atacul de panica – tulburarea de tip panica

Caracteristicile tulburarii de tip panica:

– Se caracterizeaza prin aparitia unor episoade acute de panica intensa, din senin, fara vreo cauza aparenta.

– Panica nu dureaza mai mult de cateva minute, iar in cazuri rare revine in „valuri”, la intervale de maximum 2 ore.

– Daca subiectul prezinta cel putin patru din simptomele de mai jos, avem de-a face cu un atac de panica integral, iar daca simptomele sunt in numar de doua sau trei, ne referim la un atac de panica cu simptomatologie limitata;
In timpul atacului de panica se inregistreaza urmatoarele simptome:

  • respiratie accelerata sau senzatie de nod in gat
  • palpitatii (puls accelerat)
  • ameteli, nesiguranta in picioare, senzatie de lesin
  • tremor generalizat
  • senzatie de sufocare
  • transpiratii
  • senzatie de greata sau alte tulburari digestive
  • senzatia de irealitate (depersonalizare)
  • amorteli sau furnicaturi in brate sau in picioare
  • valuri de caldura sau frig
  • dureri sau disconfort in zona pieptului
  • teama de a nu pierde controlul sau de a nu innebuni
  • teama de moarte

Atacul de panica se va diagnostica atunci cand:

1) subiectul a suferit doua sau mai multe atacuri de panica
2) macar unul dintre cele doua atacuri de panica a fost urmat de ingrijorarea persistenta ca va surveni un alt atac.

– Atacul de panica nu are legatura cu vreo fobie, panica instalandu-se brusc, fara un motiv evident si nu la confruntarea cu vreo situatie fobica.

– Atacul de panica nu este indus de consumul de medicamente sau de starea fiziologica a organismului.

– Simptomatologia psihosomatica il determina pe subiect sa se adreseze medicilor specialisti, mai ales cardiologilor.

– Pacientul poate suferi 2-3 atacuri de panica unul dupa altul, dupa care traverseaza o perioada linistita care poate dura cativa ani/ luni. In alte situatii primul atac de panica este urmat de cateva atacuri care apar de 2-3 ori pe saptamana. In aceste cazuri pacientul acuza anxietate anticipatorie, legata de posibilitatea aparitiei unui nou atac de panica.

– Atacul de panica se diagnosticheza numai dupa ce au fost excluse cauzele medicale sau fiziologice cum ar fi hipoglicemia, hipertiroidia, intoxicatiile cu cofeina sau fenomenele de sevraj la alcool, tranchilizante ori sedative.

– Pierderile bruste sau marile schimbari din viata individului pot sta la baza aparitiei atacurilor de panica.

– Atacurile de panica debuteaza in adolescenta tarzie sau prima tinerete si sunt insotite de cele mai multe ori de agorafobie; 1-2% sunt atacuri de panica pure, restul sunt asociate cu agorafobie.

– Cazurie usoare de atacuri de panica pot fi TRATATE FARA MEDICAMENTE, PRIN AMELIORAREA CONDITIEI FIZICE SI REDUCEREA STRESULUI.

Programul de psihoterapie cuprinde:

  • execrcitii fizice
  • relaxare
  • alimentatie corespunzatoare
  • restructurarea atitudinala in sensul unei abordari mai relaxate a existentei.

Abordari terapeutice

Psihoterapia integrativa este o forma eficace de tratament al atacurilor de panica, fiind o forma de psihoterapie centrata pe nevoile clientului. Se lucreaza cu tehnici cognitive si comportamentale, imagerie ghidata, elemente de psihoterapie dinamica si analitica, tehnici de relaxare. Pacientul invata sa isi controleze gandurile catastrofice, sa recunoasca situatiile care pot declansa atacul de panica si sa exploreze cauzele declansatoare pentru a indeparta definitiv aceste atacuri.

Psihoterapia cognitiv- comportamentala este de asemenea utila in tratamentul atacurilor de panica, agorafobiei si anxietatii. CBT se axeaza pe schimbarea tiparelor de gandire si pe modalitatile de adaptare. Pacientul invata sa isi controleze respiratia astfel incat sa se stopeze hiperventilatia. O tehnica uzuala este aceea a desensibilizarii progresive, in care pacientul este expus treptat la stimulul care produce frica.

Autor: literatura de specialitate

Gelozia intr-o relatie

Gelozia este un tip de fobie, o frică iraţională cauzată de existenţa unor gânduri negative automate, care poate distruge până şi cele mai serioase relaţii. De obicei, cel care a resimţit aceste sentimente de gelozie va încerca să evite apariţia altora, prin a controla activităţile, comportamentele şi gândurile partenerului de viaţă, ceea ce va deteriora şi mai mult relaţia de cuplu. În acest fel, se va pune baza unui cerc vicios foarte greu de întrerupt. Partenerul gelos va trece printr-un spectru de sentimente foarte complexe şi copleşitoare, cum ar fi: frică, auto-culpabilizare, lipsa respectului de sine şi a respectului faţă de partener, furie, autovictimizare, etc., determinându-şi partenerul să se simtă stingherit şi sufocat.

Dvs. sunteţi gelos în relaţia de cuplu?
Gelozia este un răspuns instinctiv. Când simţiţi gelozie vă simţiţi nesigur pe sine şi vă evaluaţi într-un mod negativ şi pe dvs. dar şi pe partener. Este posibil ca de cele mai multe ori să vă daţi seama că suspiciunile dvs. sunt exagerate, realizând cât de mult vă subminaţi relaţia. Chiar şi aşa, simţiţi că nu vă puteţi opri pentru că o altă parte a minţii vă spune că prin gelozie evitaţi să fiţi minţit şi rănit.

Şi totuşi, ce este de făcut?

În primul rând, vă puteţi întreba dacă fricile dvs. sunt realiste. Dacă sunteţi într-o relaţie în care nu s-a pus niciodată vorba de exclusivitate dar dvs. continuaţi să vă simţiţi rănit şi jignit când partenerul îşi arată interesul faţă de alte persoane, probabil că a venit timpul să decideţi dacă vă mai doriţi să rămâneţi în relaţie. Sunt unele cupluri în care flirturile cu alte persoane sunt permise şi dacă acest lucru vă face gelos, poate că este cazul să renunţaţi la relaţie.

Dacă sunteţi într-o relaţie exclusivă şi gelozia dvs. este nejustificată, atunci va fi nevoie să vă revizuiţi felul de a gândi, atât pentru a vă salva relaţia dar şi pentru a putea avea o viaţă mult mai linistită şi lipsită de suspiciuni şi certuri.

Recunoaşteţi că aveţi o problemă. Majoritatea persoanelor care suferă de gelozie nu îşi asumă responsabilitatea propriilor sentimente, ei îşi învinuiesc partenerii şi asteaptă ca aceştia să îşi schimbe comportamentul. Până când nu veţi deveni responsabil de propriile sentimente nu veţi putea nici să începeţi să vă rezolvaţi problema.

Înţelegeţi motivele pentru care sunteţi gelos. Persoanele geloase au tendinţa de a vedea într-o discuţie sau situaţie mult mai mult decât este de văzut. Ele interpretează într-un mod negativist atitudinile partenerului fără a se gândi la cât de departe de adevăr ar putea fi.

Lucrurile nu sunt ceea ce par a fi la prima vedere – nici măcar sentimentele dvs. Şi având în vedere că gelozia este un sentiment neplăcut, este de înţeles de ce evitaţi să vă gândiţi la ea. Dar pentru a putea face o schimbare în adevăratul sens al cuvântului, va fi nevoie să renunţaţi la comportamentele de evitare, să vă permiteţi să simţiţi gelozia fără a reacţiona în nici un fel la emoţiile pe care le simţiţi. Numai aşa veţi fi capabil să accesaţi gândurile şi temerile care se ascund în spatele geloziei, gânduri care de fapt sunt adevăratele responsabile pentru gelozia dvs. După ce aţi devenit conştient de aceste gânduri, puteţi începe prin a vă întreba dacă ele chiar vă ajută sau dacă nu fac decât să vă saboteze. Puteţi fi surprins câte gânduri auto-distructive putem avea, fără măcar să ne dăm seamă de ele! Continuaţi prin a vă întreba cât de realiste sunt gândurile dvs. Mai mult ca sigur, măcar unele dintre ele, au un conţinut iraţional şi nerealist. Acum că aţi descoperit că gândurile care stau chiar la baza geloziei nu sunt nici pe departe ce vă trebuie, puteţi începe să le înlocuiţi cu alte gânduri, mai raţionale şi care vă servesc mult mai bine propriilor interese.
De exemplu, unul dintre gândurile dvs. iraţionale poate fi: “Dacă nu-mi sun soţul din zece în zece minute când este în oraş cu prietenii, va avea timp să flirteze cu o altă femeie”. Acest gând poate fi înlocuit cu: “Deşi îmi este teamă că soţul va flirta cu o altă femeie, nu voi face nimic altceva decât să aduc stres în relaţie dacă îl voi suna atât de des. În plus, chiar dacă această temere există în mintea mea, nu înseamnă că ea este şi realistă.”
Un alt exemplu de gând iraţional este: “Soţia mea nu mai este interesată de mine. Ea îşi va găsi pe altcineva şi eu voi rămâne singur. Nu sunt în stare să fac faţă situaţiei.”. El poate fi transformat cu succes într-un gând realist în felul următor: “Poate că motivul pentru care soţia mea este mai retrasă în ultimul timp nu este că nu mă mai iubeşte. Ce-ar fi să mă duc să vorbesc cu ea? Poate o nelinişteşte ceva şi-i pot fi de ajutor.”

Vorbiţi cu partenerul despre gelozia dvs. Menţinerea unei bune comunicări este esenţială în a vă salva relaţia. Spuneţi-i partenerului cum vă simţiţi, comunicaţi-i temerile dvs. fără a face reproşuri. În loc să-i spuneţi “Dacă nu îmi răspunzi la telefon înseamnă că eşti cu alte femei” spuneţi-i “Când nu îmi răspunzi la telefon, încep să mă tem că eşti cu alte femei.”

Căutaţi ajutorul unui psiholog. Dacă gelozia continuă să fie o problemă după ce aţi încercat lucrurile menţionate mai sus, poate că este timpul să apelaţi la un psiholog. Mulţi oameni se feresc, din cauza ruşinii, să recunoască în faţa altora că au probleme de cuplu, dar la ce cost? Nu este nici o ruşine să recunoaşteţi că nu sunteţi perfect. De fapt, este de lăudat faptul că puteţi admite că sunt lucruri cu care aveţi nevoie de ajutor. Unele emoţii sunt prea puternice pentru a le putea face faţă de unul singur, iar un specialist vă poate ajuta să vă vindecaţi nişte răni din trecut care nu vă permit să vă bucuraţi de viaţa dvs. din prezent.