Hipnoterapia si disfunctiile sexuale

foto-7

Disfunctiile sexuale afecteaza ambele sexe in proportie relativ egala. In unele cazuri disfunctia are o cauza fiziologica. Oricum, in multe cazuri, cauza disfunctiei este psihologica. In cea de-a doua situatie hipnoterapia poate fi un tratament foarte eficace. Urmatorul caz este un exemplu din cea de-a doua categorie si felul in care hipnoterapia a reusit sa treaca de blocajul inconstient pentru a vindeca un caz foarte serios de disfunctie sexuala. Pentru a proteja identitatea clientei, care mi-a dat permisiunea de a scrie acest articol despre afectiunea sa, i-am schimbat numele in Janet.

Janet a venit in terapie pentru ceea ce ea numea frigiditate. Timp de mai multi ani a avut o viata sexuala activa alaturi de partenerul ei. Dar la scurt timp inainte de a veni sa ma vada a pierdut orice interes sexual fata de partener. De fapt, a inceput sa aiba resentimente fata de el. Atunci cand a apelat la mine, povestea despre dragostea ei pentru partener, desi ajunsese in faza in care nici nu mai suporta ca el sa o atinga. Medicul ei de familie i-a sugerat ca este posibil sa fie in perioada de premenopauza, dar ea era prea tanara pentru ca menopauza sa se instaleze. Janet credea ca motivul schimbarii ei de atitudine fata de partener s-ar putea afla undeva profund la nivel subconstient, si credea ca hipnoterapia ar putea-o ajuta sa acceseze motivul si sa-l rezolve.

Am inceput prima sedinta de terapie cu anamneza. Din informatiile furnizate de ea, parea ca a avut o viata sexuala plina si variata in perioada adulta. Nu avea inhibitii sa vorbeasca despre sex si lucrurile pe care le gasea sexual atractive la partener. In cursul primei sedinte Janet a continuat sa spuna ca doreste sa faca dragoste cu partenerul ei, dar ca este fizic incapabila sa o faca, si ca in anumite situatii il gaseste pe partener ca fiind respingator din punct de vedere fizic. Spre sfarsitul acestei sedinte si-a exprimat dorinta de a fi tratata prin hipnoza, fiindca nu fusese niciodata hipnotizata inainte. Am aplicat cu ea ceea ce este cunoscut sub numele de program de relaxare progresiva.

Acest tip de inductie se adreseaza pe rand fiecarei parti a corpului si da sugestii de relaxare completa. Desi nu mai fusese hipnotizata inainte, a intrat intr-o transa profunda. Prima parte a terapiei a durat aproximativ 45 de minute. S-a simtit foarte bine in cursul hipnozei, asa ca am programat o noua intalnire in cursul saptamanii.

A fost foarte entuziasmata in legatura cu hipnoza in urmatoarea saptamana. Janet dorea sa inceapa imediat. A spus ca nu existau schimbari in ce priveste atitudinea ei fata de partener, dar ii era mai usor sa adoarma decat inainte. Am intrebat-o de ce nu a mentionat inainte ca nu poate dormi bine. Janet mi-a raspuns ca nu i se paruse un lucru important. Am inceput sedinta de hipnoterapie cu o regresie ( inapoi in amintirile clientei). In mod normal nu as fi facut asta, dar eram convins ca disfunctia ei sexuala isi are originile in trecut, si nu in prezent. I-am dat sugestia ca, in timp ce numar inapoi, de la varsta ei actuala, spre acel an din viata ei in care a aparut trauma, sa ridice degetul aratator de la mana dreapta.

Am inceput sa numar inapoi de la varsta de 35 de ani. Am trecut de primii 10 ani fara sa apara un semnal ideomotor. Cand am ajuns cu numaratoarea la 21 de ani, a ridicat degetul si a inceput sa planga in hohote. I-am spus ca se afla in siguranta si ca orice si-ar aminti nu ii va face rau. A reusit sa se linisteasca si in timp ce era inca in transa, am rugat-o sa-mi descrie acea experienta. Janet a inceput prin a spune ca se afla in dormitorul unei prietene. Holul nu era foarte bine luminat. Pe masura ce mergea, a simtit ca cineva o urmareste. Si foarte curand a fost inhatata pe la spate si fortata sa intre intr-o camera in care a fost agresata sexual.

A inceput sa tipe si sa planga din nou cand si-a amintit acest moment, si am finalizat transa, consoland-o apoi. Dupa cateva momente am rugat-o sa descrie agresiunea. A spus ca de – abia si-o poate aminti. Am cazut de acord sa ne intalnim in ziua urmatoare pentru a obtine mai multe informatii despre ceea ce s-a intamplat. Cand a sosit in urmatoarea zi, era vizibil speriata. Janet mi-a spus ca nu este sigura ca vrea sa retraiasca iar acea experienta. Intelegand acest lucru, am incercat o abordare hipnotica diferita. De aceasta data i-am cerut sa se vada ca fiind intr-o sala de cinematograf. Nu erau alti oameni acolo, era o vizionare privata. Filmul care rula era scenariul a ceea ce traise cu o zi inainte. Am subliniat faptul ca poate controla filmul, facandu-l sa se deruleze mai repede sau mai incet, si ca il poate opri oricand.

In timp ce rula filmul, i-am cerut sa-mi descrie ceea ce vede. Janet a spus aproape acelasi lucru ca si cu o zi inainte. Am rugat-o sa vizualizeze locatia filmului si sa ignore personajele. Descrierea locatiei a fost atat de clara incat mi-am putut-o imagina eu insumi. Am intrebat-o despre locatie pentru ca aveam o banuiala ca joaca un rol in disfunctia ei. Tot ceea ce a descris a prins viata cand a inceput sa descrie camera in care a avut loc agresiunea sexuala si ea a spus “Camera mea!!!”. Eram ingrijorat in legatura cu aceasta pentru ca, cu o zi inainte, imi spusese ca vizita o prietena in acea cladire si camera ei se afla in alta cladire. Am rugat-o sa descrie camera in care se afla. A povestit despre dezordinea de acolo, despre culoarea peretilor si posterele de pe pereti.

Dupa toate acestea, a iesit din transa si am vorbit despre cele descrise de ea. I-am spus lui Janet ca in timpul transei hipnotice a spus ca era vorba despre camera ei. Dar ea mi-a spus ca nu se afla in camera ei. Asa ca am rugat-o sa descrie camera in care locuia la universitate. Spre surprinderea mea, nu s-a potrivit cu descrierea pe care a facut-o in transa. Atunci am rugat-o sa-mi descrie dormitorul ei de acum. In timp ce il descria, a spus “Este albastru deschis…Nu, partenerul meu tocmai l-a redecorat in verde deschis”. Culoarea camerei pe care a descris-o ca cea in care a fost agresata fusese de asemenea verde deschis. Dupa mai multe intrebari am descoperit ca disfunctia sexuala a aparut la scurt timp dupa redecorarea dormitorului. Am rugat-o sa faca dragoste cu partenerul in alta incapere a casei pentru a vedea daca o poate face.

Doua zile mai tarziu m-a sunat si mi-a spus ca a incercat ceea ce i-am sugerat si ca totul a fost ca inainte de aparitia problemei. Amandoi am stabilit ca motivul disfunctiei sale a fost schimbarea culorii dormitorului. In acel moment partenerul lui Janet il redecora deja in alta culoare.

Cum puteti vedea din acest caz, Janet a avut o disfunctie sexuala adevarata. Oricum, ea a fost provocata de o cauza psihologica, si anume culoarea camerei. Nu toate cazurile de disfunctie sexuala psihologica sunt usor de rezolvat. De asemenea, nu toate disfunctiile sexuale sunt psihologice. Daca suferiti de o disfunctie sexuala intrebati medicul de familie care ar putea fi cauzele probabile. Daca cauza este psihologica, asigurati-va ca mergeti la consult la un psihoterapeut calificat. Atunci cand cautati un terapeut care sa va ajute pentru o disfunctie sexuala, asigurati-va ca terapeutul trateaza problema cu intelegere si compasiune. Amintiti-va, terapeutii sunt si ei oameni, si asa cum unii oameni nu se simt in largul lor sa discute asemenea probleme, unii terapeuti s-ar putea afla in aceeasi situatie.

Autor: Shaun Brookhouse, Ph.D, D.C.H, F.H.R.S.

Articol publicat pe site-ul: http://www.hypnogenesis.com

_________________________________________________________________________

Dr. Shaun Brookhouse este director la Brookhouse Hypnotherapy, un cabinet privat de psihoterapie din Manchester, Anglia, si co-fondator si director al Scolii Clinice de Formare si Cercetare Washington pentru Hipnoza Clinica si Avansata. Shaun este formator certificat in hipnoterapie si NLP.
Este de asemenea autorul cartii “Formarea Hipnoterapeutica in Marea Britanie: Investigarea Formarii in Hipnoza Clinica” (ISBN 1899836179). Cartea este in prezent editata pentru a include schimbarile survenite in aceasta profesie dupa 1998, precum si pentru adaugarea unui capitol despre profesiunea hipnoterapeutica americana . Pentru mai multe detalii legate de dr. Brookhouse puteti accesa pagina web: http://www.hypno-nlp.com/ e:mail DrB@hypno-nlp.com

Reclame

Cum eviţi depresia de după avort

4r545667

Decizia de a întrerupe viaţa care creşte în tine este foarte dificilă, chiar dacă este uneori  cea mai evidentă alegere pe care o poţi face. Este extrem de greu să treci prin toată această poveste atât emoţional cât şi fizic. Chiar dacă eşti sigură de alegerea pe care o faci, aceasta lasă o urmă de neşters în mintea ta, făcându-te să te simţi vinovată la un anumit moment. Frustrarea, vina şi neputinţa sunt principalele motive pentru care femeile suferă de depresie după un avort. Este dificil să faci faţă acestei experienţe traumatizante pentru că este ceva ce nu poţi uita vreodată.
Nimeni nu poate prezice cum te vei simţi după un avort, o mare parte din femei spun că s-au simţi eliberate după ce au întrerupt sarcina, altele s-au simţit triste, vinovate, confuze. Oricum te-ai simţi după este foarte important să conştientizezi că sentimentele tale sunt normale şi că nu eşti singura care trece prin asta.

Cum să te pregăteşti

Ceea ce simţi în legătură cu întreruperea sarcinii înainte de a o face, circumstanţele în care ai rămas însărcinată şi în care ai luat decizia, toate afectează modul în care te vei simţi după avort.
Cu alte cuvinte, dacă eşti sigură că faci alegerea corectă şi dacă te simţi susţinută şi iubita, este foarte posibil să te simţi la fel de bine şi după avort.

Dacă te simţi vinovată sau confuză în legătură cu decizia ta, aceste sentimente vor continua şi după întreruperea sarcinii. Nu există dovezi care să susţină că avortul în sine duce la depresie, dar dacă ai mai trecut printr-o depresie eşti mult mai vulnerabilă să suferi o nouă depresie după un avort.

Dacă încă încerci să iei o decizie este de mare ajutor să vorbeşti despre asta cu cineva în care ai încredere, prieteni, iubit, discuţiile cu ei te vor face să simţi că eşti iubită. Te sfătuiesc să apelezi la servicii de consiliere/psihoterapie, un profesionist te poate ajuta mai bine în primul rând pentru că nu este implicat direct şi poate să fie obiectiv.

Acceptarea

Pentru a face faţă oricărei probleme trebuie în primul rând să o accepţi. Dacă o negi sau o ignori nu faci decât să o agravezi. Dacă te întorci la serviciu imediat după un avort şi te angajezi în activităţi care nu îţi lăsa timp de gândire la evenimentele recente, nu faci decât să amâni confruntarea cu sentimentele tale. Dă-ţi timp să înţelegi ceea ce simţi pentru a putea să faci faţă situaţiei. Acordă-ţi timp pentru a plânge. Chiar dacă partenerul său altă persoană care nu a trecut direct prin asta îţi poate spune “treci peste”, trebuie să înţelegi că a-ţi da voie să treci printr-o serie de emoţii cum ar fi furia, tristeţea şi vina, este un lucru sănătos. Cu cât îţi recunoşti şi accepţi deschis sentimentele cu atât este mai puţin probabil să “le bagi sub preş” cu un comportament autodistructiv. Dă-ţi voie să decizi pentru tine când eşti pregătită să te vindeci.

Împărtăşeşte-ţi durerea

E firesc să îţi eviţi cercul de cunoscuţi după avort, să eviţi întrebările sau compasiunea nedorită. Totuşi, cu cât te îndepărtezi mai tare de ei, cu atât mai complicată va deveni şi starea ta emoţională. Emoţiile ţinute sub tăcere au efect negativ asupra sănătăţii fizice şi mai ales psihice.Cu cât încerci mai mult să îţi îngropi sentimentele cu atât măreşti şi şansele ca ele să cauzeze o eventuală depresie. Aşa că împărtăşeşte-ţi durerea cu familia, prietenii şi cu partenerul tău. Dă-le voie să fie părtaşi la suferinţa ta aşa cum ai împărtăşit şi momentele fericite cu ei. Te sfătuiesc să încerci să-ţi scrii experienta într-un jurnal pentru a te ajuta să dai un sens sentimentelor tale.

Răsfaţă-te

Ia-ţi un mic concediu şi fă lucruri care îţi fac plăcere. Adesea hobbyurile şi interesele cad în planuri secundare din cauza unei relaţii sau a vieţii agitate. Pentru a face faţa emoţiilor negative, fă o listă cu lucruri plăcute, pe care nu le-ai mai făcut poate din lipsă de timp şi chiar fă-le. Stabileşte-ţi obiective,
Fă-ţi planuri şi du-le la capăt. Micile împliniri, succese îţi vor întări încrederea în tine şi îţi vor restabili stima de sine. Sentimentele de tristeţe sunt evidente şi naturale, trebuie să înţelegi că acesta este un proces gradual şi cere timp. O stare optimistă şi pozitivă te va ajuta mult în procesul de echilibrare de după un avort.
Găseşte o sursă de energie pozitivă la care să te poţi racorda. Unele femei observă că le ajuta să planteze un copac, trandafiri sau să ajute un copil dintr-o ţară săraca, în amintirea sarcinii lor întrerupte. Eu te sfătuiesc să găseşti o activitate sportivă care să îţi facă plăcere, poate îţi faci un abonament la piscină, aerobic sau dansuri. În scurt timp te vei simţi mult mai bine atât psihic cât şi fizic. Te vei simţi mai încrezătoare în forţele tale, mai tonică.

Mergi înainte

Odată ce ai acceptat realitatea şi faci eforturi pentru a-i face faţă, vei depăşi depresia. Dacă încerci constant să retrăieşti sentimente de vină, sentimente din trecut nu vei reuşi să mergi mai departe. Aşa ca acorda-ţi şansa de a face planuri pentru o viitoare sarcina sau adopţie. Deschide-ţi mintea către aceste opţiuni şi îţi vor aduce o nouă perspectivă asupra maternităţii.

Iartă-te! Este posibil să regreţi întreruperea sarcinii şi să ai dificultăţi în a face faţă acestor sentimente, însă situaţia nu se va schimba dacă îţi petreci viaţa condamnându-te. Acceptă că ai luat o decizie pe care o regreţi, cere-ţi iertare şi apoi acceptă ideea că ai fost iertată şi că eşti încă iubită.

Uneori un avort este singură scăpare dintr-o situaţie fără ieşire. O decizie grea care poate face orice femeie să treacă prin emoţii puternice, sentimente neplăcute. Nu-ţi fie ruşine să vorbeşti deschis despre asta, foarte multe femei au trecut prin această experienţă.
Dacă descoperi că sentimentele sunt atât de copleşitoare încât nu le poţi face faţă, mai ales dacă a trecut mult timp de când ai avortat, îţi recomand să cei ajutorul specializat al unui psihoterapeut. Împreună vei găsi mijloacele prin care îţi vei regăsi echilibrul şi starea de bine.

Cele 5 limbaje ale iubirii

download

Nefericirea în căsătorie are de multe ori o cauză simplă: noi „vorbim” limbaje diferite ale iubirii, crede dr. Gary Chapman. Lucrând timp de 30 de ani în consilierea cuplurilor, el a identificat cinci limbaje ale iubirii​​: cuvinte de laudă sau declaraţii, timpul petrecut împreună, cadourile, serviciile şi atingerile. Într-un stil prietenos, adesea plin de umor, el le explica pe fiecare. Unii soţi pot să tânjească după atenţia celuilalt în timp ce un alţii au nevoie constant de laude. Cadourile sunt extrem de importante pentru unii soţi, în timp ce alţii văd în repararea unui robinet, calcatul unui tricou sau gătitul umplerea rezervorului cu dragoste. Unii parteneri descoperă că se simt preţuiţi dacă au parte de contact fizic: ţinutul de mână, masajele, actele sexuale. Chapman ilustrează fiecare limbaj al iubirii cu exemple reale din practica sa în consiliere. Cum să descoperi atât limbajul propriu al iubirii cât şi al partenerului tău ?
Cei mai mulţi dintre noi cresc şi învaţă limbajul de părinţii noştri, limbaj care devine limba noastră maternă. Mai târziu, am putea învăţa limbi suplimentare, dar, de obicei, cu un efort mult mai mare. Este similar şi în zona iubirii. Limbajul iubirii prin care te exprimi tu poate să fie diferit de cel al partenerului precum engleză şi mandarină – indiferent de cât de mult încerci să-ţi exprime dragostea în limba engleză, dacă partenerul tău înţelege doar mandarină, nu vei înţelege cum să vă iubiţi unul pe altul.

Rareori un soţ şi o soţie au acelaşi limbaj al iubirii. Avem tendinţa de a comunica iubirea în limba noastră şi devenim confuzi atunci când partenerul nostru nu înţelege ceea ce îi comunicăm. Odată ce ai identificat şi ai învăţat să vorbeşti în limba iubirii folosită de partener, vei fi descoperit cheia pentru o relaţie de iubire lungă şi de durată.

Puteţi descoperi limba dumneavoastră de a comunicare în dragoste adresându-vă aceste întrebări:

❤  Cum îmi exprim dragostea pentru alţii?

❤  Din ce motive mă plâng cel mai mult?

❤  Ce solicit cel mai des?

Să vorbeşti în limba iubirii folosită de partenerul tău, probabil, nu va fi natural pentru tine. Dr. Chapman spune, „Noi nu vorbim despre confort, vorbim despre dragoste.. Dragostea este ceva ce facem pentru celălalt. Deci, de multe ori deşi în cuplu exista iubirea, cei doi nu sunt conectaţi. Ei sunt sinceri, dar sinceritatea nu este suficientă.”

1. CUVINTELE  DE LAUDĂ SAU DECLARAŢIILE:

Acţiunile nu vorbesc întotdeauna mai tare decât cuvintele. Dacă aceasta este limba ta de comunicare în dragoste, complimentele nesolicitate înseamnă lumea pentru tine. Dacă pentru majoritatea este important să audă cuvintele, „Te iubesc”, pe tine te ridica la cer să auzi motivele care stau la baza iubirii. Insultele din partea partenerului te pot spulbera şi nu sunt deloc uşor de uitat.

Complimente verbale sau cuvinte de apreciere sunt cei mai puternici comunicatori ai iubirii.

Cuvintele de încurajare înseamnă „a inspira curaj”. Cu toţii avem zone în care ne simţim nesiguri. Ne lipseşte curajul, care de multe ori ne împiedică să realizarea lucrurile pozitive pe care le dorim. Poate că tu sau partenerul ai un potenţial neexploatat în una sau mai multe domenii ale vieţii. Acest potenţial poate avea nevoie de cuvinte încurajatoare de la tine sau de la el.

Vorbele bune: Dacă vrem să comunicăm iubirea verbal, trebuie să ne folosim de cuvintele frumoase. Asta are de a face cu felul în care vorbim. Declaraţia „Te iubesc”, atunci când este spusă cu bunătate şi tandreţe, poate fi o expresie autentică a iubirii.

Cuvinte spuse cu modestie: În dragostea face cereri, nu impunem. În căsătorie suntem parteneri egali. Dacă vrem să dezvoltăm o relaţie intimă, trebuie să ştim dorinţele celuilalt. Dacă vom face cunoscute nevoile noastre sub forma unei cereri, vom oferi îndrumare, nu ultimatumuri.

Dacă acesta este limbajul iubirii partenerului tău: Setează-ţi un obiectiv de a oferi partenerului un compliment diferit în fiecare zi timp de o lună.

2. TIMPUL PETRECUT IMPREUNA

În dialectul acesta, nimic nu spune mai bine „Te iubesc” că dovezile de atenţie totală. Prezenţa ta fizică este extrem de importantă pentru acest tip de persoană, dar de fapt este vorba de prezenţa ta acolo cu televizorul oprit, cu furculiţa şi cuţitul jos, şi fără alte treburi sau sarcini. Asta îl face pe partenerul tău să se simtă cu adevărat special şi iubit. Dacă observă să nu îi oferi atenţie 100%, dacă amâni întâlniri, sau dacă nu îl asculţi se va simţi deosebit de rănit.

Aceasta înseamnă să-i oferi atenţia ta nedivizată. Nu vreau să spun stând pe canapea la televizor împreună. Mă refer la plimbări împreună, doar voi doi, sau să luaţi masa în oraş şi să vă uitaţi unul la altul, în timp ce vorbiţi. Timpul este un comunicator puternic al iubirii. Acest limbaj are multe dialecte. Una dintre cele mai comune este conversaţie de calitate – doi indivizi împărtăşindu-şi gândurile şi sentimentele. O relaţie solicită pentru ascultarea empatică cu scopul de a înţelege dorinţele celuilalt. Trebuie să fim dispuşi să dăm sfaturi, dar numai atunci când aceste sunt solicitate şi niciodată într-o manieră condescendentă.

Iată câteva sfaturi practice pentru a asculta empatic:

❤  Menţineţi contactul vizual atunci când partenerul vorbeşte.

❤  Nu face altceva în acest timp.

❤  Ascultă-i sentimentele şi confirmaţi-le. Întreabă-te, „Cu ce emoţie se confrunta partenerul meu?”

❤  Observă-i limbajul corpului.

❤  Nu-l întrerupe. Astfel de întreruperi indica, „Nu-mi pasă ce spui,. Ascultă-mă pe mine”

❤  O conversaţie de calitate implica destăinuire din partea amândurora. Pentru că partenerul tău să se simtă iubit, trebuie să-i dezvălui o parte din tine, de asemenea.

Dacă acesta este limbajul iubirii partenerului tău: Propune-i partenerului o listă cu 5 activităţi pe care să le faceţi împreună. Faceţi planuri în aşa fel încât să faceţi măcar una din activităţile de pe listă în fiecare lună.

3. CADOURILE

Nu confundaţi acest limbaj al iubirii cu materialismul, cel care primeşte cadouri este impresionat de iubirea, atenţia, și efortul din spatele cadoului. Dacă acesta este limbajul tău, cadoul potrivit îţi spune că eşti recunoscut, că eşti iubit şi că eşti preţuit mai sus de orice a fost sacrificat pentru a ţi se face ţie acest cadou. O zi de naștere sau aniversare uitată sau un cadou pripit, neatent ar fi un dezastru – la fel ca şi lipsa gesturilor de zi cu zi.
Aproape tot ce s-a scris vreodată pe tema iubirii indică faptul că la baza sa este spiritul dăruirii. Toate cele 5 limbaje ale iubirii ne provoacă să dăruim partenerilor, dar pentru unii, a primi cadouri, simboluri tangibile ale dragostei înseamnă totul. Un cadou este ceva ce poţi ţine în mâini şi poţi spune „Uite, s-a gândit la mine” sau „Şi-a amintit de mine”. Un cadou este simbolul unui gând. Cadourile pot lua multe forme sau mărimi. Unele sunt scumpe iar altele sunt gratis. Pentru cel care comunica iubirea prin acest limbaj, costul cadourilor nu contează.
Există de asemenea un cadou care vorbeşte mai tare decât ceva care poate fi ţinut într-o mână. Prezenţa fizică în timpuri de criza este cel mai puternic cadou pe care îl poţi face. Corpul tău devine atunci un simbol al iubirii tale.
Dacă acesta este limbajul iubirii partenerului tau: Păstrează un jurnal cu idei pentru cadouri.De fiecare dată când îţi auzi partenerul spunând “Îmi place aşa mult acel lucru”, notează-l. Alege cadourile pe care ţi le permiţi, pe care le poţi face sau găsi, şi nu aştepta o anumită ocazie pentru a dărui.

4. SERVICIILE

Poate datul cu aspiratorul fi o declaraţie a iubirii? Bineînţeles! Orice faci pentru a ridica povara responsabilităţilor unei persoane care vorbeşte acest limbaj al iubirii este o declaraţie de dragoste. Cuvintele pe care el sau ea ar vrea să le audă sunt “Lasă-mă pe mine să fac asta pentru tine”. Lenea, nerespectarea angajamentelor sau plasarea responsabilităţilor pe umerii lor, le spune celor care îşi exprima dragostea prin acest limbaj ca sentimentele lor nu au importanţă
Oamenii care vorbesc acest limbaj caută să facă pe plac partenerilor făcându-le servicii; îşi exprima dragostea pentru ei făcând diverse pentru ei. Acţiuni cum ar fi gătitul, aranjatul mesei, spălatul vaselor, calcularea facturilor sau plimbatul câinelui sunt toate servicii pe care ei le fac pentru a-şi dovedi iubirea. Aceste servicii implica gândire, plănuire, timp, efort şi energie. Dacă toate astea sunt făcute cu o atitudine pozitivă sunt cu adevărat o dovadă de dragoste. Nu spun că trebuie să devii preşul de la uşa pentru partenerul tău şi că trebuie să faci aceste lucruri din vină şi cu resentimente. Nimeni nu trebuie să devină vreodată preş. Fă aceste lucruri din iubire.
Dacă acesta este limbajul iubirii partenerului tau: În legătură cu ce treaba te-a cicălit partenerul în ultima vreme? De ce să nu începi să vezi cicălitul ca pe un semnal? Partenerul tău îţi semnalizează ca această sarcină este ceva important pentru el/ea.

5. ATINGERILE

Acest limbaj nu ţine doar de ce se petrece în dormitor. O persoană care vorbeşte pe limba aceasta este fără îndoială foarte sensibilă la atingeri. Îmbrăţişările, atingerile pe spate, ţinutul de mână, atingerile grijulii pe braţ, şold sau fata – toate pot fi modalităţi prin care îşi manifesta grijă şi iubirea. Prezenţa fizică şi accesibilitatea sunt cruciale, în timp ce neglijarea sau abuzul fizic sunt de ne iertat şi foarte distructive.
Ţinutul de mână, sărutările, îmbrăţişările şi sexul – toate sunt esenţiale pentru o persoană care comunica iubirea prin limbajul atingerilor. Cu ajutorul atingerilor ei se simt în siguranţă şi iubiţi. Atingerile nu implică mult timp însă pentru ele este nevoie de un pic de grijă, mai ales dacă limbajul tău primar nu este acesta sau dacă nu ai crescut într-o astfel de familie. Statul unul lângă altul la TV, chiar dacă nu implică mult timp, comunica foarte clar dragostea partenerului. Atingerile atunci când unul din voi pleacă din casa sau când se întoarce acasă pot implica doar un pupic dar exprimă foarte mult.
Dacă acesta este limbajul iubirii partenerului tau: În timp ce mâncaţi, mângâie-ţi uşor partenerul cu genunchiul său cu laba piciorului.

Fobia sociala

Caracteristicile fobiei sociale:

Fobia sociala este o frica puternica si persistenta de situatiile sociale. Indivizii care sufera de fobie sociala se tem ca ceilalti ii vor considera anxiosi, debili, nebuni sau stupizi.

Ei se tem sa vorbeasca in public din cauza preocuparii ca altii vor remarca faptul ca le tremura vocea sau mâinile sau pot sa traiasca o anxietate extrema când converseaza cu ceilalti, din cauza fricii ca vor parea incoerenti.

De asemenea, ei evita sa manânce, sa bea sau sa scrie in public din cauza fricii de a nu fi pusi in dificultate de faptul ca altii vad ca lor le tremura mâinile. Indivizii cu fobie sociala experentiaza aproape intotdeauna simptome de anxietate (ex.: palpitatii, tremuraturi, transpiratie, disconfort gastrointestinal, diaree, tensiune musculara, congestie a fetei, confuzie). De regula, persoana cu fobie sociala va evita situatiile temute. Mai rar, persoana respectiva se va forta sa indure situatia sociala, fapt care-i va cauza un  grad mare de anxietate.Frica si evitarea ii afecteaza individului in mod semnificativ rutina normala a vietii, functionarea profesionala sau scolara, sau acitivitatile ori relatiile sociale.

Uneori, persoanele care sufera de fobie sociala prezinta si: hipersensibilitate la critica, dificultate de a se afirma, stima de sine scazuta sau sentimente de inferioritate.

Simptome specifice:

  • Frica puternica si persistenta de situatii sociale, in care persoana este expusa unor persoane nefamiliare sau unei posibile evaluari de catre ceilalti. Individul se teme ca va actiona intr-n mod care va fi umilitor sau jenant;
  • Expunerea la situatia temuta provoaca intotdeauna anxietate, care poate lua forma unui atac de panica;
  • Persoana recunoaste ca frica este excesiva sau nejustificata;
  • Situatiile temute sunt evitate si uneori suportate cu o anxietate intensa.

Cauzele posibile:

Aceasta  tulburare pare sa fie partial mostenita in familie, deoarece rudele de gradul I ale persoanelor care sufera de fobie sociala sunt mai predispuse la a dezvolta boala.

Terapie:

Fobia specifica se poate trata prin intermediul psihoterapiei cognitiv-comportamentale si a medicatiei cu benzodiazepine si antidepresive.

Atacul de panica – tulburarea de tip panica

Caracteristicile tulburarii de tip panica:

– Se caracterizeaza prin aparitia unor episoade acute de panica intensa, din senin, fara vreo cauza aparenta.

– Panica nu dureaza mai mult de cateva minute, iar in cazuri rare revine in „valuri”, la intervale de maximum 2 ore.

– Daca subiectul prezinta cel putin patru din simptomele de mai jos, avem de-a face cu un atac de panica integral, iar daca simptomele sunt in numar de doua sau trei, ne referim la un atac de panica cu simptomatologie limitata;
In timpul atacului de panica se inregistreaza urmatoarele simptome:

  • respiratie accelerata sau senzatie de nod in gat
  • palpitatii (puls accelerat)
  • ameteli, nesiguranta in picioare, senzatie de lesin
  • tremor generalizat
  • senzatie de sufocare
  • transpiratii
  • senzatie de greata sau alte tulburari digestive
  • senzatia de irealitate (depersonalizare)
  • amorteli sau furnicaturi in brate sau in picioare
  • valuri de caldura sau frig
  • dureri sau disconfort in zona pieptului
  • teama de a nu pierde controlul sau de a nu innebuni
  • teama de moarte

Atacul de panica se va diagnostica atunci cand:

1) subiectul a suferit doua sau mai multe atacuri de panica
2) macar unul dintre cele doua atacuri de panica a fost urmat de ingrijorarea persistenta ca va surveni un alt atac.

– Atacul de panica nu are legatura cu vreo fobie, panica instalandu-se brusc, fara un motiv evident si nu la confruntarea cu vreo situatie fobica.

– Atacul de panica nu este indus de consumul de medicamente sau de starea fiziologica a organismului.

– Simptomatologia psihosomatica il determina pe subiect sa se adreseze medicilor specialisti, mai ales cardiologilor.

– Pacientul poate suferi 2-3 atacuri de panica unul dupa altul, dupa care traverseaza o perioada linistita care poate dura cativa ani/ luni. In alte situatii primul atac de panica este urmat de cateva atacuri care apar de 2-3 ori pe saptamana. In aceste cazuri pacientul acuza anxietate anticipatorie, legata de posibilitatea aparitiei unui nou atac de panica.

– Atacul de panica se diagnosticheza numai dupa ce au fost excluse cauzele medicale sau fiziologice cum ar fi hipoglicemia, hipertiroidia, intoxicatiile cu cofeina sau fenomenele de sevraj la alcool, tranchilizante ori sedative.

– Pierderile bruste sau marile schimbari din viata individului pot sta la baza aparitiei atacurilor de panica.

– Atacurile de panica debuteaza in adolescenta tarzie sau prima tinerete si sunt insotite de cele mai multe ori de agorafobie; 1-2% sunt atacuri de panica pure, restul sunt asociate cu agorafobie.

– Cazurie usoare de atacuri de panica pot fi TRATATE FARA MEDICAMENTE, PRIN AMELIORAREA CONDITIEI FIZICE SI REDUCEREA STRESULUI.

Programul de psihoterapie cuprinde:

  • execrcitii fizice
  • relaxare
  • alimentatie corespunzatoare
  • restructurarea atitudinala in sensul unei abordari mai relaxate a existentei.

Abordari terapeutice

Psihoterapia integrativa este o forma eficace de tratament al atacurilor de panica, fiind o forma de psihoterapie centrata pe nevoile clientului. Se lucreaza cu tehnici cognitive si comportamentale, imagerie ghidata, elemente de psihoterapie dinamica si analitica, tehnici de relaxare. Pacientul invata sa isi controleze gandurile catastrofice, sa recunoasca situatiile care pot declansa atacul de panica si sa exploreze cauzele declansatoare pentru a indeparta definitiv aceste atacuri.

Psihoterapia cognitiv- comportamentala este de asemenea utila in tratamentul atacurilor de panica, agorafobiei si anxietatii. CBT se axeaza pe schimbarea tiparelor de gandire si pe modalitatile de adaptare. Pacientul invata sa isi controleze respiratia astfel incat sa se stopeze hiperventilatia. O tehnica uzuala este aceea a desensibilizarii progresive, in care pacientul este expus treptat la stimulul care produce frica.

Autor: literatura de specialitate