Hipnoanaliza tranzactionala (HAT)

foto-8

Ce este Hipnoză Transpersonală

Cine nu a simţit, intuitiv, că viaţa nu poate fi doar un parcurs de câteva zeci de ani şi după care… nimic? Cine nu a simţit că este şi poate fi mai mult decât pare să fie şi mai ales, decât i s-a spus că poate fi? Cine nu a simţit dorinţa de a cunoaşte ce e dincolo de orice limită, dar mai ales de a fi însăşi nelimitarea?

În trecut, această nevoie profundă şi firească de autocunoaştere a naturii transcendente şi împlinire spirituală era satisfăcută prin ritualuri şamanice, exerciţii somatice complexe, ce implicau controlul respiraţiei, tehnici de meditaţie şi chiar substanţe ce induceau transe şi stări de conştiinţă modificată, în care doar iniţiaţii experimentau lucruri nebănuite, nivele de cunoaştere ce depăşeau puterea de înţelegere a omului obişnuit şi neiniţiat.

Hipnoză Transpersonală a apărut din nevoia de a înţelege, explica şi transmite omului modern, într-o manieră accesibilă, ştiinţifică şi experienţială a principiilor şi experienţelor spirituale, ale iniţiaţilor diverselor culturi antice. HT studiază aspectele spirituale şi transcedentale ale experienţei umane, mergând dincolo de limitele psihologiei tradiţionale şi se concentrează cunoaşterea şi experimentarea conştienţei extinse şi îmbunătăţirea relaţiei ei cu structura corp-minte-spirit. Folosind în bună parte instrumentarul hipnozei; sugestii, scripturi specifice de ghidare şi inducţie a transei – metafora. Reuşeşte să aducă omului modern, într-un mod simplu, direct şi accesibil, experienţa spirituală a înţelepciunii străvechi.
Psihologia transpersonală se bazează pe dezvoltarea conştientei de sine, a corpului, minţii, sufletului şi spiritului, în scopul de a transforma modul ne care ne percepem pe noi înşine, relaţiile pe care le avem cu cei din jur şi mediul.

Hipnoză Transpersonală este o ramură de graniţă a hipnozei care îşi propune în primul rând să fie un instrument valoros şi eficient de cunoaştere a naturii noastrea profunde şi reale, autocunoaştere dar şi un mijloc eficient şi profund de terapie. Este evident că o mai bune cunoaştere de sine aduce un echilibru psihic şi mental stabil şi duce la o îmbogăţire a vieţii individului. de aceea HT urmăreşte să te aducă cât mai aproape de esenţa ta, indiferent cum o numeşti, EU-ul ultim, sine, conştiinţa fundamentală, natura ultimă. Ajutându-te să răspunzi la o întrebare fundamentală “cine sunt eu cu adevărat?”.
Cum funcţionează

Hipnoză Transpersonală foloseşte o mulţime de instrumente din care amintim scripturi de inducţie a transei hipnotice care ne dezvăluie, la fiecare sesiune, câte puţin din adevărata noastră dimensiune, dincolo de corp şi minte. Dincolo de orice percepţie şi reprezentare a limitelor. Dincolo de conflicte şi tensiuni. O experienţă dincolo de orice experienţă cunoscută.

În stările profunde, când gradat, transcendem limitele corporale şi ataşamentul faţă de percepţia senzorială a lumii externe, experienta delimitării este copleşitoare. Pe măsură ce aprofundam, această experienţă a delimitării devine parte din experienţa noastră normală aşa cum ne-am obişnuit cu experienţa limitei corporale şi perceptuale a universului. Integrarea limitei în nelimitare este o etapă esenţială în demersul propus de Hipnoză Transpersonală.

Ce tratează

Este firesc, şi studiile o arata, că pe măsura se devenim conştienţi de nivele din ce în ce mai profunde ale fiinţei noastre o mulţime de probleme şi tensiuni să ne părăsească tocmai din faptul că pe măsură ce ne descoperim că fiinţe profunde acestea să nu ne mai afecteze. De multe ori problemele cu care ne confruntăm sunt rezultatul confuziei cu privire la propria fiinţă, la ceea ce credem că suntem. Întreaga societatea, prin părinţii noştrii, educatori, şi persoanele cu interacţionam zi de zi, ne-a obişnuit să credem că suntem un ansamblu corp-minte limitat în timp şi spaţiu iar acest lucru ne-a împiedicat să căutăm şi să descoperim o instanţă liberă, superioară şi necondiţionată, ce observă şi cunoaşte acest ansamblu. De multe ori, ni s-a sugerat că această instanţă nu există şi este o prostie să o căutăm sau chiar să sperăm că există.

Cu cât eşti mai aproape de esenţa fiinţei tale cu atât tensiunile şi conflictele interne sunt mai reduse. Imaginaţi-vă că sunteţi pe vârful unui munte. În acea poziţie specială şi unică, toate drumurile se întâlnesc, toate conflictele şi aşteptările dispar, iar totul căpăta sens şi unitate. Acest fenomen de dezamorsare indirectă a tensiunilor face Hipnozei Transpersonale extrem de utilă şi eficientă într-o mare varietate de tulburări dintre care amintim:

Anxietate
Depresie
Fobie
Adicţie
Stări conflictuale
Inadecvare socială
Timiditate
Controlul durerii

Dar în primul rând este un instrument extrem de valoros de autocunoaştere, îmbunătăţirea performanţelor şi dezvoltare personală.

Reclame

Mituri despre hipnoză

influence-colleagues

Există nenumărate mituri legate de hipnoză. Posibil ca unii dintre voi să le fi auzit, sau chiar să le credeţi. Din păcate acestea au speriat mulţi oameni ce puteau face schimbări pozitive în viaţa lor cu ajutorul hipnoterapiei. În acest articol ne vom ocupa de zece mituri, probabil cele mai populare, legate de acest subiect şi vom explica adevărul din spatele fiecăruia.

Mitul 1: Hipnotizorii au puteri speciale.

Acest mit a fost generat şi alimentat de filmele americane pe care le vedem la televizor, unde personajele care hipnotizează se manifestă dramatic, cu priviri ciudate şi fixe, care se încruntă spectaculos şi emit tot felul de sugestii şi energii prin ochi sau degete. Bineînţeles, în aceeaşi măsură se comportă şi cel hipnotizat, care pare că îşi pierde controlul asupra lui însuşi şi, cu o privire pierdută, face tot ce-i spune hipnotizorul.
Este firesc să existe o astfel de imagine deformată pentru că hipnoza este învăluită într-un mare mister. Adevărul este ca hipnotizorii nu au puteri speciale. Ei au doar cunoştinţe şi experienţa de a înţelege şi modela, într-o anumită măsură, funcţionarea minţii umane. Cu efort şi practică, aproape orice om ar putea induce o transă hipnotică. Bineînţeles, o calificare reală în acest domeniu te ajută să o foloseşti corect şi mai ales în ajutorul oamenilor.

Mitul 2: Hipnoza funcţionează doar pentru anumite persoane.

Toţii oamenii sunt sugestionabili într-o măsură sau alta. Atunci când sunteţi interesaţi de ceva şi, mai ales, vă doriţi acel lucru sunteţi influenţaţi şi de efectele sale. Pe acelaşi principiu funcţionează şi hipnoza. Dacă sunteţi deschişi şi doriţi să participaţi, atunci veţi vă veţi bucura de beneficiile hipnozei.
Bineînţeles, dorinţa, încrederea, capacitatea de concentrare a persoanei, sunt câţiva factori importanţi care influenţează calitatea transei hipnotice şi, automat, rezultatele hipnoterapiei.

Mitul 3: Oamenii care pot fi hipnotizaţi au mintea mai slabă.

Dimpotrivă. O persoană hipnotizabila trebuie să aibă o atenţie bună, o imaginaţie creatoare bogată şi nu în ultimul rând, o curiozitate sănătoasă. Astfel de oameni intra în transă hipnotică uşor şi profund, iar efectele benefice ale hipnoterapiei apar foarte rapid şi sunt de durată. Fiecare dintre noi suntem sugestionabili, doar măsura este diferită. Dacă cineva îmi oferă ceva ce-mi foloseşte, atunci voi acţiona în direcţia obţinerii acelui lucru. Ar fi o prostie să mă împotrivesc la ceva ce mi-ar aduce beneficii. Dacă totuşi aş face-o, m-aş comporta ca un încăpăţânat îngust la minte, vulnerabil la propriile sugestii de teamă, confuzie şi neîncredere.

Mitul 4: În timpul hipnozei puteţi face, sau spune ceva, împotriva voinţei tale.

Hipnoza este o stare de conştiinţă în care eşti mult mai permeabil la sugestii. Este o stare în care accepţi cu uşurinţă sugestiile care sunt în acord cu valorile tale morale şi nu vei face nimic împotriva convingerilor tale intime. Este util să înţelegem că nu este o stare de somn. Este o stare în care vei fi conştient de tot ce se întâmplă în jurul tău. Dacă cineva, în această stare va spune să faceţi ceva ce nu doriţi să faceţi veţi ieşi din starea de transă hipnotică.

Mitul 5: Hipnoza poate dăuna sănătăţii

Probabil că orice medic sau psiholog, care are cunoştinţe în acest domeniu, este de acord cu argumentele cu privire la beneficiile legate de relaxare şi sănătate ale hipnozei. În primul rând hipnoza înseamnă relaxare, iar relaxarea ajuta la realizarea unui echilibru homeostatic – un echilibru în cadrul sistemului, al corpului, minţii şi sufletului, un echilibru emoţional şi fizic. Mulţi doctori spun oamenilor „trebuie să te relaxezi”, dar ei nu dau şi instrumente pentru a face asta.
Din punctul meu de vedere, transa hipnotică nu poate face rău nimănui, pentru că este oricum o stare naturală. Dacă vrei să te simţi în echilibru cu tine însuţi şi cu lumea din jur, hipnoza este cel mai potrivit instrument.

Mitul 6: Poţi rămâne blocat în starea de transă fără să mai poţi ieşi.

Nimeni nu poate fi blocat în transa hipnotică. Amintiţi-vă că transa hipnotică este o stare normală în care intraţi zilnic dar nu vă daţi seama. Aceasta nu este o stare necunoscută pentru voi. Fireşte, hipnoză este o stare subiectivă şi fiecare o trăieşte în felul său diferit, dar cel mai rău lucru ce se poate întâmpla într-o transă hipnotică este să alunecaţi într-un somn natural şi sănătos şi să vă treziţi, 5 -10 minute mai târziu, cât se poate de odihniţi. Uneori, hipnoza este folosită cu succes ca o punte naturală către starea de somn, de către cei care suferă de insomnii severe. Reţine un lucru important, nu poţi rămâne blocat în transa hipnotică nici dacă ai dori asta. Mintea ta va reveni automat la starea de veghe aşa cum o face în fiecare dimineaţă.

Mitul 7: Transa hipnotică este o stare de somn sau de inconştienţă.

Dimpotrivă, eşti cât se poate de conştient în starea de transă hipnotică. Atât de ce se petrece în interiorul tău dar şi de ce se întâmplă în jurul tău. Desigur, experienta fiecăruia este diferită, unele persoane se pot simţi foarte uşoare, altele foarte grele, dar un lucru este sigur, toţi se simt extrem de relaxaţi. În general, atunci când esti într-o transă hipnotică profundă, simţi ca organismul tau a adormit dar mintea iţi este perfect trează şi conştientă. Dacă nu seamănă cu ce ştii despre stare de somn obişnuit nu te îngrijora. Este posibil ca mintea ta să nu-şi poată menţine o stare de luciditate. În cazul acesta va aluneca spre o stare de somn natural din care va ieşi câteva minute mai târziu.

Mitul 8: Hipnoza te face dependent de hipnotizor

Reamintiţi-vă ca în starea de transă eşti perfect conştient de ce se întâmplă cu tine şi ai un control deplin. Dacă un hipnotizor te roagă să faci ceva ce este împotriva voinţei, intereselor sau valorilor tale, vei ieşi din această stare. Un hipnoterapeut, cu o conduită etică şi profesională înaltă, va lucra în aşa fel încât clientul sau să se simtă mai puternic şi mai încrezător în sine. Va evita atitudinea şi sugestiile autoritate care aduc, de cele mai multe ori, probleme.

Mitul 9: În hipnoza îţi vei putea aminti tot ce ţi s-a întâmpla vreodată

Unii terapeuţi folosesc diverse tehnici şi metode specifice prin care pot ajuta o persoană să-şi amintească anumite evenimente din trecut, în cazul în care acest lucru este util pentru ei. În mod obişnui nu este o nevoie reală de a interveni adânc în memoria personală folosind CD-uri sau sesiuni înregistrate.

Mitul 10: Hipnoza este lucrarea necuratului şi este foarte periculoasă

Am lăsat la urma acest mit pentru că, sper eu, sunt puţini cei care trăiesc într-o zonă atât de întunecată de misticism şi ignoranta, care să spună că „hipnoza este lucrarea diavolului”. Amintiţi-vă că orice lucru poate fi folosit atât într-un mod pozitiv dar şi într-unul negativ relativ la propriile nevoi. Hipnoza este un simplu instrument în mâna operatorului. Poate fi folosită spre a vindeca, a relaxa şi a face bine de către un terapeut cu o conduită etică, sau poate fi folosită spre a manipula emoţii şi nevoi de către propagandiştii politici sau agenţii publicitari.

Amuzant este faptul că „hipnoză este lucrarea diavolului” este o sugestie în mintea celui care crede că se fereşte în felul acesta de sugestii.

Rezumat:

Hipnoza este un cuvânt ce ne crează anumite imagini în minte. Din păcate acestea sunt asociate cu diverse stereotipuri false dar greu de răsturnat. Speram că în acest articol am reuşit să demascăm unele din miturile care înconjoară hipnoza şi să vă facem să înţelegeţi, un pic mai mult, despre ce este şi ce poate face hipnoza pentru voi.
Adevărul este că starea de transa hipnotică este o stare perfect naturală care apare spontan în viaţa voastră şi care poate fi folosită, conştient, spre beneficiul vostru.

Metoda de relaxare Schultz

67745674567456Antrenamentul autogen (J. H. Schultz), continuă să fie una din metodele psihoterapeutice cu cea mai largă răspândire. Inspirat din tehnicile de autohipnoză propuse de Oskar Vogt, această metodă de relaxare se bazează pe o serie de exerciţii prin care se obţine o „deconcentrare concentrativă” (Schultz, 1920) şi vizează sistemul muscular, respirator şi abdominal.
Insuşirea fiecărei serii de exerciţii permite trecerea la exerciţiul următor. Regulile sunt foarte bine puse la punct, metoda fiind îndelung studiată atât în laborator, cât şi experimental. Cheia succesului metodei constă în adeziunea deplină la tratament a pacientului şi în stabilirea unei relaţii autentice de comunicare cu terapeutul său.
Exerciţiile individuale durează între 3-12 minute, apreciindu-se că timpul poate fi scurtat pe măsura însuşirii tehnicii. Intervalul dintre şedinţe este variabil, acestea având loc de trei-patru ori pe zi în cazul pacienţilor internaţi (Muller-Hege-mann, 1966). Experieţa clinică ne indică faptul că se pot realiza şedinţe bisăptămânale în condiţiile tratamentului ambulator.

Schultz recomandă ca relaxarea să se realizeze într-o cameră lipsită de excitanţi senzoriali, cu luminozitate slabă şi confort termic, subiectul putând adopta una din următoarele trei poziţii:

  1. decubitus dorsal (culcat pe spate);
  2. poziţia în fotoliu (capul sprijinit, membrele superioare aşezate confortabil pe braţele fotoliului, cu coapsele uşor îndepărtate şi gambele în unghi drept);
  3. poziţia „birjarului” (aşezat pe scaun, coloana uşor aplecată din talie şi braţele rezemate pe coapse).

citeste tot articolul

Cum eviţi depresia de după avort

4r545667

Decizia de a întrerupe viaţa care creşte în tine este foarte dificilă, chiar dacă este uneori  cea mai evidentă alegere pe care o poţi face. Este extrem de greu să treci prin toată această poveste atât emoţional cât şi fizic. Chiar dacă eşti sigură de alegerea pe care o faci, aceasta lasă o urmă de neşters în mintea ta, făcându-te să te simţi vinovată la un anumit moment. Frustrarea, vina şi neputinţa sunt principalele motive pentru care femeile suferă de depresie după un avort. Este dificil să faci faţă acestei experienţe traumatizante pentru că este ceva ce nu poţi uita vreodată.
Nimeni nu poate prezice cum te vei simţi după un avort, o mare parte din femei spun că s-au simţi eliberate după ce au întrerupt sarcina, altele s-au simţit triste, vinovate, confuze. Oricum te-ai simţi după este foarte important să conştientizezi că sentimentele tale sunt normale şi că nu eşti singura care trece prin asta.

Cum să te pregăteşti

Ceea ce simţi în legătură cu întreruperea sarcinii înainte de a o face, circumstanţele în care ai rămas însărcinată şi în care ai luat decizia, toate afectează modul în care te vei simţi după avort.
Cu alte cuvinte, dacă eşti sigură că faci alegerea corectă şi dacă te simţi susţinută şi iubita, este foarte posibil să te simţi la fel de bine şi după avort.

Dacă te simţi vinovată sau confuză în legătură cu decizia ta, aceste sentimente vor continua şi după întreruperea sarcinii. Nu există dovezi care să susţină că avortul în sine duce la depresie, dar dacă ai mai trecut printr-o depresie eşti mult mai vulnerabilă să suferi o nouă depresie după un avort.

Dacă încă încerci să iei o decizie este de mare ajutor să vorbeşti despre asta cu cineva în care ai încredere, prieteni, iubit, discuţiile cu ei te vor face să simţi că eşti iubită. Te sfătuiesc să apelezi la servicii de consiliere/psihoterapie, un profesionist te poate ajuta mai bine în primul rând pentru că nu este implicat direct şi poate să fie obiectiv.

Acceptarea

Pentru a face faţă oricărei probleme trebuie în primul rând să o accepţi. Dacă o negi sau o ignori nu faci decât să o agravezi. Dacă te întorci la serviciu imediat după un avort şi te angajezi în activităţi care nu îţi lăsa timp de gândire la evenimentele recente, nu faci decât să amâni confruntarea cu sentimentele tale. Dă-ţi timp să înţelegi ceea ce simţi pentru a putea să faci faţă situaţiei. Acordă-ţi timp pentru a plânge. Chiar dacă partenerul său altă persoană care nu a trecut direct prin asta îţi poate spune “treci peste”, trebuie să înţelegi că a-ţi da voie să treci printr-o serie de emoţii cum ar fi furia, tristeţea şi vina, este un lucru sănătos. Cu cât îţi recunoşti şi accepţi deschis sentimentele cu atât este mai puţin probabil să “le bagi sub preş” cu un comportament autodistructiv. Dă-ţi voie să decizi pentru tine când eşti pregătită să te vindeci.

Împărtăşeşte-ţi durerea

E firesc să îţi eviţi cercul de cunoscuţi după avort, să eviţi întrebările sau compasiunea nedorită. Totuşi, cu cât te îndepărtezi mai tare de ei, cu atât mai complicată va deveni şi starea ta emoţională. Emoţiile ţinute sub tăcere au efect negativ asupra sănătăţii fizice şi mai ales psihice.Cu cât încerci mai mult să îţi îngropi sentimentele cu atât măreşti şi şansele ca ele să cauzeze o eventuală depresie. Aşa că împărtăşeşte-ţi durerea cu familia, prietenii şi cu partenerul tău. Dă-le voie să fie părtaşi la suferinţa ta aşa cum ai împărtăşit şi momentele fericite cu ei. Te sfătuiesc să încerci să-ţi scrii experienta într-un jurnal pentru a te ajuta să dai un sens sentimentelor tale.

Răsfaţă-te

Ia-ţi un mic concediu şi fă lucruri care îţi fac plăcere. Adesea hobbyurile şi interesele cad în planuri secundare din cauza unei relaţii sau a vieţii agitate. Pentru a face faţa emoţiilor negative, fă o listă cu lucruri plăcute, pe care nu le-ai mai făcut poate din lipsă de timp şi chiar fă-le. Stabileşte-ţi obiective,
Fă-ţi planuri şi du-le la capăt. Micile împliniri, succese îţi vor întări încrederea în tine şi îţi vor restabili stima de sine. Sentimentele de tristeţe sunt evidente şi naturale, trebuie să înţelegi că acesta este un proces gradual şi cere timp. O stare optimistă şi pozitivă te va ajuta mult în procesul de echilibrare de după un avort.
Găseşte o sursă de energie pozitivă la care să te poţi racorda. Unele femei observă că le ajuta să planteze un copac, trandafiri sau să ajute un copil dintr-o ţară săraca, în amintirea sarcinii lor întrerupte. Eu te sfătuiesc să găseşti o activitate sportivă care să îţi facă plăcere, poate îţi faci un abonament la piscină, aerobic sau dansuri. În scurt timp te vei simţi mult mai bine atât psihic cât şi fizic. Te vei simţi mai încrezătoare în forţele tale, mai tonică.

Mergi înainte

Odată ce ai acceptat realitatea şi faci eforturi pentru a-i face faţă, vei depăşi depresia. Dacă încerci constant să retrăieşti sentimente de vină, sentimente din trecut nu vei reuşi să mergi mai departe. Aşa ca acorda-ţi şansa de a face planuri pentru o viitoare sarcina sau adopţie. Deschide-ţi mintea către aceste opţiuni şi îţi vor aduce o nouă perspectivă asupra maternităţii.

Iartă-te! Este posibil să regreţi întreruperea sarcinii şi să ai dificultăţi în a face faţă acestor sentimente, însă situaţia nu se va schimba dacă îţi petreci viaţa condamnându-te. Acceptă că ai luat o decizie pe care o regreţi, cere-ţi iertare şi apoi acceptă ideea că ai fost iertată şi că eşti încă iubită.

Uneori un avort este singură scăpare dintr-o situaţie fără ieşire. O decizie grea care poate face orice femeie să treacă prin emoţii puternice, sentimente neplăcute. Nu-ţi fie ruşine să vorbeşti deschis despre asta, foarte multe femei au trecut prin această experienţă.
Dacă descoperi că sentimentele sunt atât de copleşitoare încât nu le poţi face faţă, mai ales dacă a trecut mult timp de când ai avortat, îţi recomand să cei ajutorul specializat al unui psihoterapeut. Împreună vei găsi mijloacele prin care îţi vei regăsi echilibrul şi starea de bine.

Personalitatile dificile

types-of-difficult-customers@2x
 

Cunosti persoane, ai colegi, prieteni, angajati, sefi sau pe cineva din familie care sufera de o tulburare de personalitate si nu stii cum sa te comporti, ce sa (nu) zici cum sa relationezi. Ce spui si ce faci influenteaza gradul de confort pe care il ai in relatia cu persoana respectiva. Te simti afectat si nu stii cum sa reactionezi. Aceste lucruri sunt firesti pentru ca tulburarile de personalitate creaza disfunctie nu doar celor afectati, cat mai ales celor cu care traiesc, lucreaza sau vin in contact. Care ar fi trasaturile celor mai frecvente tulburari de personalitate si cum este recomandat sa le abordezi?

Profilul de personalitate paranoida

Principalele trasaturi ale tulburarii de personalitate paranoide sunt neincrederea si convingerea ca ceilalti urmaresc sa faca raul. Neincrederea se reflecta asupra tuturor persoanelor din jur, inclusiv asupra celor apropiate cum ar fi membrii familiei sau prietenii. Toate intentiile si actiunile celorlalti sunt interpretate, fara motiv sau dovezi, ca rauvoitoare, prin urmare persoanele cu tulburare de personalitate paranoida sunt mereu in garda sa adune „probe” care sa le sustina presupunerile. Prefera sa nu dezvolte relatii apropiate cu prieteni, familie, colegi pentru ca le e teama ca vor fi prejudiciati, tradati, inselati, jigniti sau raniti. Contraacata promt si impulsiv si de aceea e foarte posibil sa ajunga frecvent in conflicte. Gandirea este marcata de rigiditate, iar in discutii sau in colaborari prefera sa vorbeasca in temeni de legi, regulamente, norme, principii.

Cum relationam cu personalitatile paranoide?

Esential in relationarea cu paranoicii este sa iti exprimai clar si fara echivoc motivele si intentiile. Sa nu te abati de la norme si conveniente, ci respecta-le cu sfintenie. Mentine un contact constant cu persoana cu tulburare paranoida, atat ca frecventa (cat de des il (o) suni, va intalniti) cat si ca si calitate (ce discutati, cum petreceti timpul cand va intalniti) pentru ca o modificare in frecventa sau calitatea relatiei va ridica suspiciuni asupra intentiilor tale. Daca se ajunge la conflict fa referiri la legi si la regulamente, norme neechivoce pentru ca atunci va bate in retragere. Cauta-ti aliati in oameni daca legile si regulamentele nu isi produc efectul.

Intr-un conflict cu un paranoiac, e o greseala sa renunti sa lamuresti o neintelegere, sa-l lasi sa ramana cu o neclaritate pe care o poate interpreta in directia suspiciunilor sale. Nu incerca sa il ataci si sa ii subminezi imaginea pe care o are despre sine. Fii atent sa nu comiti greseli; el pandeste greselile pentru a-si confirma banuielile si teoriile si ca sa isi si iti demonstreze ca ii vrei raul. Evita sau nu te lasa antrenat in discutii despre politica.

Profilul de personalitate antisociala

Tulburarea de personalitate antisociala se caracterizeaza printr-o totala desconsiderare a drepturilor, dorintelor si sentimentelor altora. Sunt prezente manipularea, minciuna si inselatoria deliberata in propriul folos sau pur si simplu din placere precum si indiferenta totala fata de consecintele actiunilor sale pentru alte persoane. Persoanele cu tulburare antisociala nu au remuscari si nu se simt vinovati pentru faptele lor. Manifesta lipsa de respect fata de regulile si legile din societate, pe care le cunosc si le incalca cu buna stiinta, astfel ca adeseori ei comit infractiuni si ajung in detentie. Iau decizii si actioneaza sub implusul momentului, fara sa fie capabil i sa-si planifice actiunile pe termen lung sau sa respecte planul. In viata profesionala arata inconsecventa, preferand sa nu se angajeze, desi au oferte de munca sau demisioneaza de la multiple locuri de munca fara sa aiba alte oportunitati de angajare.

Cum relationam cu personalitatile antisociale?

In cazul tulburarilor de personalitate antisociala este absolut necesar sa se intervina terapeutic. Este recomandat sa eviti apropierea mai ales in viata personala si cea sentimentala.

Profilul de personalitate de tip borderline

Tulburarea de personalitate borderline este marcata de instabilitate in relatiile cu ceilalti, in emotii si sentimente si in imaginea de sine. Instabilitatea presupune trecerea de la un pol la altul al emotiilor, al credintelor despre sine, situatii sau alte persoane, schimbarea brusca si radicala a planurilor. De exemplu, in interval de cateva minute, o persoana cu tulburare de prsonalitate de tip borderline poate trece de la idealizare la devalorizare, de la dragoste la ura, de la euforie la disperare, de la buna dispozitie la manie si iritabilitate. Persoana cu tulburare de personalitate borderline traieste dramatic teama de a fi abandonat si face eforturi disperate de a evita abandonul pentru ca nu pot suporta sa fie singura si vrea sa fie tot timpul in preajma altor oameni. Neglijarea, ignorarea poate fi reala sau inchipuita. Personalitatea de tip borderline predispune la risc mare de sinucidere si la consumul de droguri si alcool.

Cum relationam cu personalitatile de tip borderline ?

Este recomandat sa pastrezi o distanta sociala optima. Nu raci sau intrerupe brusc relatia pentru ca acest lucru il (o) va face pe sa se simta frustrat si sa reactioneze agresiv. De cealalta parte, intr-o relatie prea apropiata va trebui sa-i acorzi toata atentia si ajutorul tau si te vei simti invadat.

Profilul de personalitate dependenta

Individul cu personalitate dependenta are o nevoie acuta de a fi supervizat si indrumat de ceilalti in tot ceea ce are de decis si de facut in cele mai marunte lucruri.  Are o incredere extrem de scazuta in sine, simte ca nu se pot descurca daca nu este ajutat si, in consecinta, ii este dificil sa initieze actiuni si proiecte in mod independent. Delega responsabilitatea pentru orice decizie marunta unei alte persoane in care are incredere, care a dovedit ca ia decizii bune si fata de care dezvolta o dependenta. Fixatia nu se face in mod necesar asupra unei persoane, cat asupra unui anumit profil de personalitate – capabil sa ia decizii. Ii este extrem de teama sa strice relatiile cu ceilalti oameni in general, dar mai ales cu persoana fata de care este dependenta si de aceea este dispus la orice compromis pentru a le pastra.

Cum relationam cu personalitatile dependente?

Daca un coleg a dezvoltat o dependenta fata de tine sunt o serie de lucruri pe care le poti face. In primul rand sa-i lauzi mai mult initiativele decat reusitele. E important sa fie incurajat pentru initiativa de a actiona si de a lua decizie si nu  pentru actiunile reusite sau deciziile care se dovedesc bune, care ar putea fi mai putine. Pe aceeasi linie de gandire sa-l (o) determinam sa nu dea o importanta catrastrofala esecurilor, ci sa le priveasca ca pe ceva banal. Pe un alt front ,poti incerca sa-i cresti increderea in sine si sa-i deconstruiesti imaginea de sine de neajutorare, cerandu-i sfaturi si ajutor. Da-i de inteles ca sunt lucruri pe care le poate face fara sa apeleze la tine, dar ca acesta nu inseamna ca-l respingi.

Nu este recomandabil sa iei decizii in locul lui (ei) chiar daca iti cere acest lucru si nici sa-i sari in ajutor de cate ori este in impas. Nu faci decat sa-l  (o) incurajezi sa faca la fel pe viitor si sa apeleze la tine de cate ori are nevoie. Pe de alta parte, nu e in regula nici sa il abandonezi, sa il lasi sa se descurce cum poate. Nu-i critica fatis initiativele, chiar daca sunt ratate, pentru ca ii distrugi stima de sine si increderea in propria persoana. Nu profita de nevoia sa de dependenta si disponibilitatea sa de a accepta orice pentru a mentine relatia cu tine. Nu-i cere sa faca ceva in schimbul protectiei si sprijinului pe care i-l oferi. De asemenea, refuza toate intentiile si incercarile ei de a te reasplati pentru sprijinul tau. Nu-l lasa sa te invadeze, sa-ti manance timpul, sa te copleseasca cu prezenta, cu intrebarile, cu solicitarile de ajutor.

Profilul de personalitate depresiva

Personalitatea depresiva este marcata de ganduri si comportamente depresive. De obicei, individul cu tulburare de personalitate depresiva are o dispozitie de amaraciune, un aer posomorat si nefericit. Stima de sine este scazuta; se simte neadecvat si lipsit de valoare. Este negativist si critic fata de altii.,cat si fata de sine. Se autodepreciaza, isi minimalizeaza meritele, contributiile, implicarea in succese si se autoblameaza pentru nereusite. Este pesimist si are predispozitie catre sentimente de vinovatie si remuscare.  Tinde sa se concentreze pe partea goala a paharului si sa se astepte la ce e mai rau.

Cum relationam cu personalitatile depresive?

Este recomandabil sa-i atragi atentia  asupra laturii pozitive a oricarei situatii, sa-i muti privirea de pe partea goala a paharului pe cea plina. Daca  iti este o persoana apropiata o poti implica in activitati placute. Lauda-i reusitele, implicarea si contributia, arata-ti recunostinta, dar intr-un mod potrivit si moderat, fara sa exagerezi sau sa supralicitezi. Cea mai buna solutie este s-o indrumi sa consulte un specialist. Daca persoana iti este coleg sau colaborator, un lucru foarte la indemana este sa-l complimentezi de cate ori gandeste pozitiv.

Fiind vorba de o persoana lipsita de vitalitate si energie, poate aparea tentatia de a crede ca daca se „zbenguie” i se va modifica dispozitia si sa-l (o) „taram” prin cluburi, la petreceri, la intalniri, la sala de sport etc. Se va simti inadecvat, ignorat si i se va confirma depresia sau, in cel mai bun caz, obtii o stare vesela de moment care va trece imediat ce trece si evenimentul. Nu va ajuta la nimic nici sa ii faci morala, sa-i reprosezi ca e trist si ca nu are chef sa iasa la petreceri sau in compania altor oameni. Nu se recomanda nici sa il (o) constragem sa isi schimbe comportamentul ca sa iasa din depresie amenintandu-l (o) ca il (o) vom parasi (daca ne este iubit) sau sa ii spunem ca nu il (o) va mai invita nimeni nicaieri.

Un pericol extrem de mare care poate aparea in momentul in care o sotie, un prieten, un frate cu care locuim sau ne intalnim foarte des este sa te contagieze sau sa te prinda in starea sa depresiva. Din empatie poti ajunge sa-i impartasesti comportamentul si interpretarea negativista a realitatii, iar acest lucru nu e bine nici pentru tine, nici pentru el (ea) pentru ca atitudinea ta va deveni pentru el (ea) o sursa de consolidare a depresiei.

Profilul de personalitate pasiv-agresiva

Persoanele cu personalitate pasiv-agresiva sunt persoane rezistente la exigentele celorlalti, avand o toleranta crescuta la frustrare. La serviciu discuta excesiv de mult ordinele, critica sefii si directorii, dar nu direct fata in fata, ci, la o parte, cu colegii. Are tendinta de a amana foarte mult sarcinile care ii sunt date pana pe ultima suta de metri. In orice moment poate initia un comportament agresiv mascat de pasivitate. Cand este nemultumita isi inhiba dorinta de a verbaliza  gandurile, pentru ca ulterior, la un moment potrivit sa le exteriorizeze intr-o modalitate agresiva.

Cum relationam cu personalitatea pasiv-agresiva?

In primul rand fii amabil cu acesti colegi. Ca sef, dar si ca si coleg, cere-i parerea ori de cate ori este posibil sau implica-l (o) in luarea deciziilor pentru ca asa previi declansarea crizei agresive. Incurajeaza si sugereaza-i modalitati de a se exprima direct, pentru ca isi inhiba constant agresivitatea pana la momentul prielnic.  Daca  iti este sot/sotie: incercati sa-l (o) determinati sa se exprime deschis. Daca seful dumneavoastra este pasiv agresiv poate cel mai recomandabil este sa va schimbati locul de munca altfel veti fi antrenati in starea lui.

Nu ii ignora opiniile si nu te astepta ca nemultumirile care se aduna fara sa fie exprimate sa treaca de la sine. Nu numai ca nu vor disparea, aceastea se vor exacerba in timp si se vor manifesta agresiv.

Profilul de personalitate anxioasa

Trasatura esentiala in personalitatea anxioasa este ingrijoarea excesiva, intensa si frecventa pentru propria persoana si pentru ceilalti. Este o preocupare excesiva si persistenta legata de evenimente sau de activitati. Individul cu personalitate anxioasa este exterm de atent la tot ce se inatmpla in jurul sau, in special la riscurile potentiale. Simturile sale sunt mai vigilente – vede, aude, simte tot – insa intensitatea, durata sau frecventa anxietatii sunt de departe disproportionate fata de probabilitatea efectiva sau impactul evenimentului temut. Preocuparea nu vizeaza doar evenimente intra-dervar periculoase, ci  mai ales situatiile de viata de rutina,  problemele minore.

Cum relationam cu personalitatile anxioase?

Incearca sa-i inspiri incerdere. Ajuta-l (o) sa relativizeze, sa invete sa nu vada un risc in orice situatie si sa ajunga sa glumeasca pe tema preocuparilor sale. Nu te lasa antrenat si coplesit de nelinistile lui. Evita sa-i faci surpize sau sa-l iei pe nepregatite pentru ca ii cresti anxietatea. Nu e recomandat sa-i impartasesti propriile tale nelinisti pentru ca ii confirmi ca in lume exista multe lucruri la care trebuie sa fii mereu incordat si atent pentru a impiedica pericolele.

Tulburarea posttraumatica de stres

Caracteristicile tulburarii:

Caracterizata prin aparitia unor simptome psihopatologice invalidante care debuteaza in urma unui eveniment traumatizant.

Tulburarea posttraumatica de stres poate aparea la orice persoana care a suferit o trauma ce depaseste exeprientele umane obisnuite (catastrofe naturale, accidente de masina sau avion, violuri sau agresiuni violente exercitate asupra familiei/persoanei in cauza).

Simptome ale tulburarii posttraumatice:

  • ganduri negative cu caracter repetitiv referitoare la evenimentul stresant;
  • cosmaruri legate de eveniment
  • rememorari si flash-back-uri atat de intense, incat subiectul se simte si se comporta ca si cum trauma s-ar produce in prezent
  • tendinta de reprimare a sentimentelor si gandurilor legate de evenimentul traumatic
  • tendinta de evitare a activitatilor sau situatiilor asociate cu evenimentul traumatizant (astfel un individ care a suferit un accident rutier va dezvolta fobia de a conduce masina)
  • anestezie emotionala (subiectul pierde contactul cu starile sale afective)
  • sentimente de detasare sau instrainare fata de ceilalti
  • pierderea interesului pentru activitatile considerate pana atunci agreabile
  • anxietate crescuta si persistenta, tulburari de somn (dificultatea de a adormi sau de a ramane adormit), tulb de concentrare a atentiei, irascibilitate si pusee de comportament agresiv.

Diagnosticul de tulburarea posttraumatica de stes:

  • Persistenta simptomelor de cel putin o luna (in cazul in care durata este mai mica de o luna avem de-a face cu tulb acuta de stres).
  • Simptomele trebuie sa creeze un disconfort sever subiectului (perturbare serioasa a vietii sociale, profesionale si a altor aspecte importante ale existentei

Persoana care sufera de tulb de stres posttraumatic este:

  • Anxioasa
  • Iritabila
  • Actioneaza adesea in mod impulsiv

Tulb posttraumatica de stres poate aparea la orice varsta.
Copiii care sufera de aceasta tulburare nu retraiesc in mod constient evenimentul traumatic, dar acesta imbraca forma viselor si se manifesta prin intermediul jocului.

Se recomanda:

– Psihiterapia care il ajuta pe subiect ca sa isi exprime mai bine starile afective si sa integreze experienta negativa traita.
Aceasta va contribui la reducerea simptomelor si la dezvoltarea sentimentului de autocontrol asupra propriului destin.

Autor: literatura de specialitate

Tulburarea obsesiv-compulsiva (TOC)

Subiectii isi pierd multe ore spaland, curatand, aranjand sau verificand diverse lucruri, activitati desfasurate in exces si care le perturba ritmul vietii cotidiene si activitatea profesionala.

Obsesiile sunt idei, imagini, ganduri sau impulsuri lipsite de sens care asalteaza mintea pacientului (scene de violenta, teama si imagini induse de convingerea ca a lasat lumina aprinsa sau aragazul deschis)

Subiectul recunoaste faptul ca temerile si gandurile sale sunt irationale si cauta sa si le reprime, dar acestea continua sa invadeze psihicul ore, zile sau saptamani in sir. Asemenea ganduri si imagini nu sunt legate de problemele de viata ale persoanei respective.

Compulsiile sunt comportamente sau ritualuri pe care subiectul le declanseaza pt a se elibera de anxietatea produsa de obsesii (se poate spala de nenumarate ori pe maini pt a scapa de teama de contaminare, verifica de multe ori daca nu a lasat gazul deschis sau se poate uita frecvent in oglinda retrovizoare ca sa controleze daca nu a accidentat pe cineva).

Pacientul constient fiind de absurditatea ritualurilor respective, continua sa le execute, pentru a scapa de anxietatea produsa de o anumita obsesie. Exista un conflict intre dorinta de a se elibera de ritualul compulsiv si tendinta irezistibila de a-l duce la indeplinire reprezinta o noua sursa de anxietate, rusine sau disperare.

Cele mai raspandite comportamente compulsive vizeaza spalatul in exces, verificatul si numaratul.

Obsesiile se pot manifesta si singure, fara sa fie acompaniate de compulsiuni.
Tulburarea obsesiv-compulsiva este acompaniata adesea de depresie sau de comportamente de evitare (evita sa atinga clantele, sa utilizeze WC-ul public etc.
Subiectul de simte extrem de frustrat ca nu poate controla aceste ganduri si actiuni, de absurditatea carora e constient.
Aprox jumatate din cazuri debuteaza in copilarie, iar cealalta jumatate in adolescenta sau prima tinerete.

CAUZELE sunt inca insuficient cunoscute… aceasta afectiune ar avea la baza un defect al metabolismului neurotransmitatorului numit serotonina.

PSIHOTERAPIA acestei tulburari presupune o abordare comportamentala prin intermediul strategiilor de expunere si oprire a raspunsului. …subiectul este expus in mod gradat si sistematic la situatiile care ii declanseaza gandurile obsesive, si, in acelasi timp, este oprit sa puna in actiune comportamentul compulsiv.
Combinarea psihoterapiei cu tratament medicamentos da rezultate pozitive in aprox 80% din cazuri.