Ce este Hipnoterapia Ericksoniana?

foto-3

Când auzi cuvântul hipnoza ai putea avea tendinţa să te gândeşti la forma tradiţionala de hipnoză, unde sugestii puternice şi autoritare sunt implantate în mintea subiectului, cum ar fi: „eşti pe cale de a adormi”, „pleoapele tale sunt din ce în ce mai grele”, „vei renunţa la fumat” şi aşa mai departe.

Dar, în realitate, transă hipnotică o trăim, sub diverse forme, în viaţa de zi cu zi. Uneori aceasta este recunoscută şi utilizată (ritualuri hipno terapeutice, dans, etc), dar de cele mai multe ori trece neobservată (stări de somnolenţa, reverie, temeri iraţionale etc). De fapt, ca psihoterapeut, eu cred că oamenii îşi petrec cea mai mare parte a timpului într-o transă sau alta, iar munca mea este, în general, nu să-i hipnotizez ci să-i de-hipnotizez. Adevăraţii hipnotizatori în lumea asta sunt învăţătorii, liderii religioşi şi chiar agenţii de publicitate. Dar, cei mai puternici hipnotizatori din viaţa fiecăruia sunt proprii părinţii.

Voi detalia acest aspect imediat. Dar permiteţi-mi să spun câteva cuvinte despre hipnoza, deoarece există mai multe forme de hipnoză, iar concepţiile greşite despre hipnoza sunt chiar şi mai multe.

Hipnoterapia este pur şi simplu utilizarea transei în scopuri terapeutice. Hipnoterapia Tradiţională foloseşte un limbaj de comandă la fel ca în exemplul dat mai sus, numit sugestie directă. Uneori această metodă funcţionează, dar nu pentru oricine. Unii oameni rezista acestor sugestii, poate şi pentru că ei resping autoritatea şi sunt, uneori, etichetaţi drept „rezistenţi”, sau chiar mai rău, „nehipnotizabili, ” de către hipnotizatorul tradiţional.

Dar nu toţi hipnotizatorii cred în sugestii directe. De fapt, hipnoterapia ericksoniana foloseşte în special de ceea ce se numeşte sugestia indirectă. Este mult mai greu de rezistat în fata sugestiilor indirecte, deoarece acestea, de cele mai multe ori, nu sunt recunoscute ca sugestii de mintea conştientă. Foarte des ele se ascund sub forma unor povestiri sau metafore. Un exemplu de sugestie indirectă: „Poate că ochii tăi se vor simţi din ce în ce mai obosiţi când asculţi această poveste, şi-ţi vei dori să îi închizi, pentru că oamenii simt să o facă. Doar ştii asta. Experimenteaza un plăcut şi adânc sentiment de confort şi permite ochilor tăi să se închidă, şi ei se vor relaxa profund.” Toate aceste lucruri ar fi spuse în aşa fel încât să marcăm cuvintele şi fraze cheie cu schimbări subtile în tonul vocii. Persoană, inconştientă de aceste detalii, va răspunde la aceste comenzi.

Gândiţi-vă la următorul scenariu: Un copil de 4-5 ani se străduieşte să aducă un pahar cu lapte la o masă. Mama îl avertizează cu o voce aspră, ” Nu vărsa laptele pe jos!”. Copilul se uită în sus la mama sa, se împiedică un pic, scapă paharul din mâini şi tot laptele se împrăştie pe jos. Mama furioasă ţipă: „Ţi-am spus să nu verşi laptele! Eşti atât de neîndemânatic. Nu vei învăţa niciodată!”

Involuntar, aşa cum şi este, acest scenariu, este un exemplu de hipnoză cu inducţie, sugestie şi sugestie posthipnotică. Puternică şi autoritară voce a mamei a indus copilului, o stare alterată de conştiinţă (transa), prin utilizarea sugestiei indirecte ” Nu vărsa laptele pe jos!” şi a emis o sugestie directă, posthipnotică; „Eşti atât de neîndemânatic. Nu vei învăţa niciodată!”.
Este sugestie posthipnotioca deoarece copilul acceptând prima sugestie, şi el o va face, se va vedea pe sine ca fiind neîndemânatic. Această sugestie posthipnotică, data de părinte, se poate transforma într-o direcţie în viitor, sabotând succesul copilului.

Ar fi foarte bine dacă am înţelegem că, într-un sens, suntem cu toţii hipnotizatori, şi că dacă suntem părinţi, avem în grija noastră subiecţi foarte sugestibili asupra cărora limbajul nostru poate avea efecte foarte mari. Trebuie să învăţăm să oferim copiilor noştrii sugestii pozitive.

Hai să explorăm modul în care mama putea să manipuleze într-un mod corect situaţia. Înainte de toate acolo este o sugestie directivă confuză ” Nu vărsa laptele pe jos!”. Ce o face confuză? Pentru că mintea umană nu ştie cum să proceseze negaţia. Daţi-mi voie să vă ilustrez făcând împreună un experiment. În următoarele 15 secunde nu vă gândiţi la propria respiraţie. Nu vă gândiţi dacă respiraţi în partea de sus a pieptului său mai mult abdominal, dacă aveţi o respiraţie profundă sau una superficială. Pur şi simplu nu vă gândit la ea deloc.

Acum fiţi cinstiţi,. Câţi dintre voi v-aţi gândit la propria respiraţie chiar şi pentru o clipă? Doar am spus, în mod special să nu o faceţi! Ca să nu te poţi gândi la ceva, mintea ta mai întâi îşi reprezintă acel ceva, iar apoi încearcă cumva să şteargă imaginea creată. Dacă aţi reuşit în acest experiment a fost pentru că, probabil, aţi fost capabili să direcţionaţi mintea către altceva în schimb.

73457673567Să ne întoarcem la scenariul nostru părinte-copil. Un mod prin care mama ar fi putut stabiliza succesul copilului ar fi fost următoarea sugestie:”este foarte bine puiule, menţineţi echilibrul” sau „este foarte bine, fii atent”, şi orice altă combinaţie de cuvinte cu conotaţie pozitivă. Şansele ari fi fost mari ca micuţul să ducă paharul întreg la masă. Dacă, din cine ştie ce motiv, copilul ar vărsa laptele. Părintele ar putea spune: „hmm, cred că data viitoare nu ar mai trebui să umplem tot paharul, nu-i aşa? Am învăţat ceva cu ocazia asta, nu-i aşa?”

Milton H. Erickson, este considerat a fi părintele hipnoterapiei moderne. Terapia dezvoltată de el, numită hipnoză ericksoniana, este una din terapiile cu cea mai rapidă creştere şi influenţa în prezent. Metodele sale au inspirat terapiile strategice de scurtă durată, renaşterea imageriei ghidate, şi a influenţat Programarea Neurolingvistica (NLP), pentru a numi doar câteva. John Bradshaw îl numea „cel mai mare terapeut care a trăit vreodată”.

Cu ce vine nou Hipnoterapia Ericksoniana faţă de alte forme mai tradiţionale de hipnoză? Poate că cel mai bun mod de a obţine o perspectivă corectă la această întrebare este să urmăm poveştile utilizate de Erickson, începând cu dramatică poveste de viaţă a lui Erickson. O poveste de curaj şi determinare şi care, pentru mine, este o confirmare a credinţei că nu există coincidenţe. Totul se întâmplă pentru un motiv, şi are beneficii.

Erickson s-a născut într-un ţinut rural, agricol, în anul 1902. Educaţia pe care au primit-o el, fraţii şi surorile lui a fost una de bază, iar asta a făcut ca nimeni nu a observat că tânărul Milton se confrunta cu lumea, într-un mod destul de unic: el nu diferenţia culorile, nu sesiză tonurile şi era şi un pic dislexic. Aceste anomalii legate de percepţie l-au condus pe Erickson pe un drum mai puţin bătut, dar asta s-a întâmplat, cu adevărat, abia în anii adolescentei când viaţa lui a luat o întorsătură, un viraj, care a afectat destinul sau şi evoluţia hipnoterapiei aşa cum o ştim.

În vara anului 1919, la vârsta de 17 ani, el a fost lovit de primul atac de poliomielita (cel de-al doilea va veni la vârsta de 51 de ani). A fost o infecţie extrem de severă. Nu se aştepta să supravieţuiască. Iar părinţii lui spuneau că va muri în dimineaţa următoare. A intrat în comă, iar când şi-a revenit, trei zile mai târziu, a realizat că este complet paralizat. Era incapabil să se mişte, cu excepţia ochilor, şi abia putea să vorbească. Deoarece nu existau facilităţi de reabilitare în comunitatea lor, nimeni nu-şi imagina că s-ar putea recupera.

Milton şi-a păstrat mintea activă jucând diverse jocuri mentale cu el însuşi. El a observat şi a învăţat diferenţa dintre semnalele verbale şi cele nonverbale date de familia lui. A observat că uneori oamenii spun „NU” cu gura lor, în timp ce corpul lor spune un foarte clar „DA”.

El a fost lăsat stând pe un scaun, undeva în mijlocul camerei, privind lung către fereastră, dorind să fie cât mai aproape de ea, să vadă ce se întâmplă afară. În timp ce stătea acolo, aparent imobil, imaginându-şi, şi dorind intens să fie afară, să se joace, scaunul a început să se tremure uşor. Acest lucru l-a entuziasmat foarte tare şi a încercat să facă din nou acest lucru. Şi-a dat, de data asta, comenzi directe,: „mişc picioarele! Mişc scaunul!”. Nu s-a întâmplat nimic. În cele din urmă a renunţat şi s-a cufundat iar în visele sale, şi încă o dată şi-a imaginat că se joacă afară. Din nou scaunul a început să tremure. A fost sugestia indirectă, imagistica vie ce produce un răspuns. Folosind această descoperire, în următorii doi ani, Milton însuşi a învăţat să meargă din nou, observând-o îndeaproape pe sora lui care abia atunci învaţă şi ea să meargă. Aceste evenimente l-au făcut pe Milton Erickson să descopere modul în care fiinţele umane comunica şi modul în care funcţionează mintea inconştienta. Astfel, s-a născut unul dintre elementele distinctive ale hipnoterapiei, sugestia indirectă.

Erickson a spus că „fiecare este la fel de unic ca propria amprentă a degetului mare”. De aceea, în practică sa, a adaptat fiecare inducţie nevoilor şi prejudecăţile perceptive specifice fiecărui client al său. A crezut în înţelepciunea minţii inconştiente şi în teoria că oamenii au toate resursele pentru a face schimbări în interiorul lor. El considera că scopul terapeutului este de a ajuta clientul să restabilească legătura cu propriile resurse interioare şi de a dezvolta un raport între mintea conştientă şi mintea inconştienta.

Pentru a ilustra aceste idei de terapie centrată pe client, Erickson a spus o poveste semnificativă din viaţa lui la o întâlnire a psihiatrilor.

87546784786Este vorbă o poveste legată de plimbarea pe care Erickson a făcut-o împreună cu prietenii săi la câteva mile depărtare de casă sa. În acea vreme oamenii nu prea călătoreau foarte departe de locuinţele lor, iar zona în care ajunseseră nu le era familiară. Copiii au mers pe un drum de ţară, iar pe lângă ei a trecut un cal care în mod evident îşi aruncase călăreţul. Erickson împreună cu prietenii săi au mânat calul într-o ogradă, și când l-au adus în curte, au prins calul şi l-au liniştit. Erickson a spus, “Am să duc acest cal înapoi acasă, înapoi la stăpânul său”. Prietenii săi au răspuns: “Dar nici măcar nu ştim al cui este calul. Cum ai să faci asta?” Erickson a răspuns:” Nicio problemă.” A sărit în spatele calului, i-a spus calului să pornească, iar calul a ieşit din ogradă şi a apucat-o la dreapta. Erickson i-a dat pinteni calului în josul drumului. Aşa cum mergeau ei în josul drumului, când şi când calul încerca să se abată de la drum pentru a mânca fie buruieni fie fân. Erickson doar îl aducea înapoi pe drum şi îl îndemna mai departe. Câteva mile mai în josul drumului, calul s-a răsucit şi a intrat într-o altă ogradă. Stăpânul a auzit agitaţia, a ieşit afară şi a exclamat: “Acesta este calul meu. Cum aţi ştiut să-mi aduceţi calul acasă? Nu vă cunosc. Nu aţi ştiut că acesta este calul meu.” Erickson i-a răspuns:” Aveţi dreptate, nu am ştiut unde să aduc calul, dar calul cunoştea drumul. Tot ce am făcut a fost să-l fac să-şi urmeze drumul şi să-l îndrum să meargă mai departe.”

După care, Erickson a încheiat spunând: “Cred că aceasta este metoda de a face psihoterapie”.

De multe ori, Erickson nu a folosit inducerea transei într-un mod formal. În schimb a spus poveşti care au avut o semnificaţie mai profundă. Uneori semnificaţia era clară, dar de cele mai multe ori nu era. Cel puţin nu pentru mintea conştientă a persoanei. De exemplu un băiat de 12 ani a fost adus pentru că Erickson să-l trateze de enurezis. Erickson a îndepărtat părinţii şi a început să-i vorbească băiatului despre alte subiecte, evitând total o discuţie directă despre enurezis. Astfel a aflat că băiatul juca baseball iar fratele lui fotbal. Erickson a elaborat o descriere cu privire la coordonarea musculară foarte fină pe care trebuie să o aibă un jucător de baseball în comparaţie cu cel de fotbal. Erickson i-a explicat în detaliu toate ajustările musculare fine pe care corpul le face automat cu scopul de a prinde mingea. I-a explicat cum mănuşa trebuie deschisă doar la momentul potrivit. De asemenea i-a spus că acelaşi fin control muscular este nevoie când se transferă mingea dintr-o mână în alta. Apoi când arunca mingea în afara terenului ea se duce cu o viteză mult prea mare şi nu ajunge unde ar trebui să ajungă. Sau dacă da drumul mingi prea târziu nu se ajunge la rezultatul dorit şi ajungem la frustrare.
Erickson i-a explicat că mingea trebuie eliberată doar la momentul potrivit pentru a ajunge acolo unde doreşte, iar asta îi aduce succesul în baseball.
Terapia cu acest băiat a durat doar 4 şedinţe incluzând tot felul de discuţii despre alte sporturi, dar despre enurezis nu au discutat niciodată iar hipnoza formală nu a fost aplicată. Enurezisul a dispărut curând după acest tratament.

63566556La ce te-ai putea aştepta dacă te-ai hotăra astăzi să mergi la un terapeut ericksonian? Este foarte greu de spus. Erickson îşi trata fiecare pacient într-un mod foarte individual, de aceea exista foarte multe abordări ale celor care i-au continuat munca.

Este o glumă care suna cam aşa:
Întrebare: – De câţi hipnoterapeuţi ericksonieni este nevoie pentru a schima un bec?
Răspuns: – De 17, unul pentru a schimba becul şi de 16 pentru a explica cum ar fi făcut-o Milton

Sursă: The History of Ericksonian Hypnosis – Douglas

Reclame

Metoda de relaxare Schultz

foto-4

Antrenamentul autogen (J. H. Schultz), continuă să fie una din metodele psihoterapeutice cu cea mai largă răspândire. Inspirat din tehnicile de autohipnoză propuse de Oskar Vogt, această metodă de relaxare se bazează pe o serie de exerciţii prin care se obţine o „deconcentrare concentrativă” (Schultz, 1920) şi vizează sistemul muscular, respirator şi abdominal.
Insuşirea fiecărei serii de exerciţii permite trecerea la exerciţiul următor. Regulile sunt foarte bine puse la punct, metoda fiind îndelung studiată atât în laborator, cât şi experimental. Cheia succesului metodei constă în adeziunea deplină la tratament a pacientului şi în stabilirea unei relaţii autentice de comunicare cu terapeutul său.
Exerciţiile individuale durează între 3-12 minute, apreciindu-se că timpul poate fi scurtat pe măsura însuşirii tehnicii. Intervalul dintre şedinţe este variabil, acestea având loc de trei-patru ori pe zi în cazul pacienţilor internaţi (Muller-Hege-mann, 1966). Experieţa clinică ne indică faptul că se pot realiza şedinţe bisăptămânale în condiţiile tratamentului ambulator.

Schultz recomandă ca relaxarea să se realizeze într-o cameră lipsită de excitanţi senzoriali, cu luminozitate slabă şi confort termic, subiectul putând adopta una din următoarele trei poziţii:

  1. decubitus dorsal (culcat pe spate);
  2. poziţia în fotoliu (capul sprijinit, membrele superioare aşezate confortabil pe braţele fotoliului, cu coapsele uşor îndepărtate şi gambele în unghi drept);
  3. poziţia „birjarului” (aşezat pe scaun, coloana uşor aplecată din talie şi braţele rezemate pe coapse).

In perioada de învăţare a tehnicii este indicată practicarea acesteia sub îndrumarea unui psiholog sau medic.
Subiecţii sunt instruiţi să lucreze şi acasă, de două ori pe zi, câte 7-10 minute. După însuşirea temeinică a tehnicii, se poate prelungi durata relaxării individuale până la 15 minute. în absenţa terapeutului, este recomandabilă utilizarea unor casete audio cu textul înregistrat.

Antrenamentul autogen cuprinde următoarele două cicluri de exerciţii:

Ciclul inferior („mica psihoterapie”):

  1. trăirea senzaţiei de greutate în mâini şi picioare
  2. trăirea senzaţiei de căldură în mâini şi picioare
  3. controlul bătăilor inimii
  4. controlul respiraţiei
  5. perceperea senzaţiei de vasodilataţie în zona plexului solar
  6. perceperea senzaţiei de vasoconstricţie în zona frunţii

Schultz consideră că aceste exerciţii se însuşesc într-un interval de şase până la zece săptămâni, subiectul reuşind să obţină, în urma practicării lor, un calm interior şi o stare hipnotică. După aproximativ 1 an de exersare şi stăpânire a tehnicii, se poate trece la ciclul superior, a cărui însuşire completă durează aproximativ 3-6 ani.

Ciclul superior („marea psihoterapie”):

  1. concentrare pe culoarea preferată
  2. concentrare pe culori impuse de terapeut
  3. concentrare pe obiecte concrete
  4. concentrare pe idei abstracte
  5. trăirea „sentimentuluipropriu” (a stării afective preferate de subiect)
  6. interogarea propriului subconştient.

De menţionat este faptul că realizarea exerciţiilor din cadrul ciclului superior presupune o bună stăpânire a relaxării, precum şi o îndrumare adecvată din partea psihologului/ medicului.
In privinţa indicaţiilor nosografice menţionăm că spaţiul de aplicare al antrenamentului autogen este neobişnuit de variat. Kretschmer (1963) îl recomandă atât în insomnii, în tulburările de ritm cardiac şi ale circulaţiei sanguine, cât şi în toate afecţiunile psihosomatice. De asemenea, algiile de origine diversă şi unele cazuri de alcoolism incipient pot fi influenţate favorabil.
Experienţa clinică ne atestă faptul că antrenamentul autogen se poate folosi cu succes în toate afecţiunile nevrotice, rezultate slabe fiind înregistrate în cazul tulburărilor de personalitate şi al psihozelor.
De asemenea, nu este indicat persoanelor cu defecte intelectuale notabile (demenţă sau oligofrenie) ori celor care nu au o motivaţie de vindecare îndeajuns de puternică.
Antrenamentul autogen poate fi utilizat atât în psihoterapie, cât şi preventiv, în pregătirea psihologică a sportivilor, în amortizarea rezonanţei stărilor afective negative, în creşterea capacităţii de concentrare şi autoreglare a stărilor psihice. In perioadele de efort îndelungat care impun o mare mobilizare prosexică (conducerea anumitor aparate, activitate concentrată), o deconectare de 5-20 de minute poate procura o senzaţie de refacere şi înviorare exterioară.
Cu alte cuvinte, antrenamentul autogen poate constitui o bună metodă de „gimnastică a spiritului aplicată concentrării”.

Due Donne meditanoVa invitam in cadrul grupului de dezvoltare personala unde vom aprofunda aceste tehnici, si multe altele, pentru ca voi sa aveti un control mai bun asupra situatiilor stresante din viata voastra. Ne dorim ca voi sa fiti linistiti si calmi acolo unde altii cedeaza, lucizi si eficienti acolo unde altii sunt confuzi si deprimati. Dar mai presus de toate, ne dorim sa fiti impliniti si fericiti, cunoscandu-va si sa acceptandu-va pe voi insiva asa cum sunteti.

Cele 5 principii ale unei terapii eficiente de cuplu

foto-5

1. Schimba perspectiva asupra relatiei

In procesul de “vindecare” a relatiei, psihoterapeutul, se straduieste sa ajute ambii parteneri sa vada relatia intr-o maniera cat mai realista si mai obiectiva. Ei invata, pe de-o parte, sa opreasca tendinta comuna de a se invinovati reciproc, iar pe de alta parte, invata sa priveasca atent la ce se intampla cu ei in acest proces ce ii implica. Ei devin constienti de faptul ca relatia lor se manifesta intr-un anumit context socio-cultural ce ii influenteaza. Spre exemplu, cuplurile care se lupta cu probleme financiare, vor fi supusi unor tensiuni situationale diferite fata de cele care nu au astfel de probleme. Terapeutul incepe acest proces de reframing, colectand informatii privind cu atentie modul in care partenerii interactioneaza. In etapa urmatoare, acesta isi formuleaza cateva ipoteze de lucru privind cauza/cauzele modului in care ei interactioneaza in acel mod disfunctional.

Modul in care terapeutul va impartasi propria intelegere cu membrii cuplului, va depinde de orientarea teoretica a terapeutului. Indiferent de strategia de abordare a terapeutului, acesta se va concentra pe modificarea modului in care relatia este privita si inteleasa. In scurt timp cei doi vor incepe sa priveasca intr-un mod adaptativ propria relatie.

2. Modifica comportamentul disfunctional

Un terapeut de cuplu eficient va insista in mod special pe schimbarea modului in care partenerii se comporta unul cu celalalt. In aceasta etapa de remodelare comportamentala, terapeutul se va asigura ca cei doi nu se angajaza in actiuni reciproce, ce le pot dauna fizic, psihic, sau economic. Pentru a realiza acest lucru, terapeutul va face o evaluare atenta a cuplului, pentru a determina gradul de risc pentru clientii sai. In cazul in care este necesar, terapeutul poate recomanda, de exemplu, ca un partener sa fie protejat intr-un adapost impotriva violenței în familie, la un tratament de specialitate privind consumul de droguri, sau unul de gestionare a furiei.

De asemenea, este posibil ca în cazul în care riscul este scazut, cuplul poate beneficia de procedurile de „timp-out” pentru a opri escaladarea conflictului.

3. Dezvoltarea exprimarii afective in cuplu

Cuplurile care evita exprimarea fireasca si naturala a sentimentelor si emotiilor intime, risca sa se raceasca si sa se destrame. Psihoterapeutul de cuplu, va incuraja clientii sai sa scoata la suprafata acele ganduri, sentimente si emotii, pe care acestia se tem sa le comunice altor persoane. Terapia de cuplu bazata pe atasament afectiv, permite partenerilor să nu se mai teama de exprimarea nevoilor lor pentru apropiere. Conform acestei perspective, persoanele care nu au reusit sa dezvolte in copilarie, sentimentul de securitate afectiva, intra viata de adult si de cuplu, cu nevoi nesatisfacute si un sentiment profund de nesiguranta afectiva. Astfel acestia ajung sa se teama sa arate partenerilor lor cat de mult au nevoie de ei, deoarece se tem ca vor fi respinsi. Terapeutii comportamentalisti, presupun ca aceste persoane se tem sa-si exprime sentimentele lor adevărate, deoarece, in trecut, nu au primit sustinere si incredere in copilarie.

Indiferent de abordarea teoretica a terapeutului, acesta isi va ajuta clientii sa-si exprime adevăratele lor sentimente intr-un mod care ii va atrage în cele din urmă mai aproape unul de celalalt.

4. Imbunatateste comunicarea intre parteneri

Toti terapeutii de cuplu au ca obiectiv fundamental, sprijinirea unei comunicari eficiente si profunde intre parteneri. Bazandu-se pe principiile 2 și 3, această comunicare nu trebuie să fie un abuz si, cu siguranta, trebuie evitat ca partenerii sa se puna in situatii ridicole cand acestia isi exprimă adevăratele sentimente. Atunci cand situatia o cere, cuplurile pot sa beneficieze de „coaching” pentru a invata sa vorbeasca unul cu celalalt, intr-un mod intelegator si suportiv. Terapeutul poate furniza cuplului instructiuni si explicatii didactice privind diversele moduri de comunicare, atat referitor la cele mai eficiente, dar si referitor la cele ce genereaza conflicte si tensiuni. Spre exemplu, in aceasta etapa, pot invata cum sa-si asculte partenerul intr-un mod activ si empatic,

Bineinteles, terapeutul trebuie sa tina cont de toate observatiile anterioare si sa-si adapteze abordarea in functie de trasaturile specifice ale cuplului. Un cuplu cu o lunga istorie de critici reciproce, poate necesita o abordare diferita fata de un cuplu care incearca sa evite conflictele cu orice pret.

5. Intareste punctele forte ale relatiei

Terapeutii de cuplu, sublinieza punctele forte ale relației și capacitatea acestei relatii de a se adapta la diversele provocari si situatii ale vietii, in special în partea finala a terapiei. Se intampla uneori ca focalizarea pe problemele cuplului sa fie atat de accentuata, incat sa se scape din vedere acele aspecte in care cuplul functioneaza eficient. Scopul acestei sublinieri este de a ajuta cuplul sa constientizeze aceste parti pozitive si sa se bucure de acestea, Un terapeut comportamentalist poate prescrie diverse jocuri si manifestari care genereaza placere reciproca. Un alt terapeut, de o alta orientare, preponderent catre emotii si afecte, poate incuraja cuplul sa dezvolte „povesti” pozitive, cu mare incarcatura afectiva, legate de relatia lor.

Indiferent de abordare si situatie, terapeutul trebuie sa se abtina sa impuna propria lui opinie referitor la punctele forte, si sa lase cuplul sa-si defineasca singur aceste puncte.

Aceste principii ne ajuta sa realizam ca oamenii in relatii cu probleme nu trebuie sa se piarda in disperare, chiar dacă situatia lor pare sumbra. La fel, cei ce se tem sa dezvolte relatii pe termen lung, pot intelege ca problemele de cuplu pot avea solutii.

Privind din aceasta perspectiva, aceste cinci principii de terapie eficienta de cuplu, sugereaza diverse moduri in care cuplurile pot construi și mentine relatii stranse si pozitive.

Priveste-ti propria relatie intr-un mod obiectiv, pentru a reduce comportamentele disfunctionale, ai incredere in comunicarea libera a emotiilor tale și subliniaza ceea ce mai poate fi corectat.

Dar cel mai important lucru, este sa va amintiti că fiecare relatie are problemele sale unice, dar și puncte forte unice, astfel va veti oferi cuplului cele mai bune sanse de supravietuire.

– – –

Traducere si adaptare dupa:

“5 Principles of Effective Couples Therapy” de Susan Krauss Whitbourne Ph.D.

Mar 20, 2012 in Fulfillment at Any Age

 

 

Regresia hipnotica

O excursie in trecutul indepartat.

foto-2

Tot mai des in ultima vreme se vorbeste despre spiritualitate la un nivel non-religios si despre vietile trecute pe care cu totii le-am experimentat. Aceste teorii ale reincarnarii, candva cunoscute doar in spatiul asiatic, despre care Eliade vorbea cu entuziasm acum mutle decade, spre surprinderea contermporanilor sai, au devenit mult mai accesibile si astfel au castigat foarte multi adepti in ultimii ani.

Si asta, mai ales pentru ca s-au putu dovedi stiintific, atingand astfel si constiintele cele mai sceptice. Una din aceste modalitati de a demonstra existenta vietilor anterioare este prin folosirea hipnozei regresive ca mijloc de aducere aminte, iar hipnoterapeutul american Michael Newton este un pionier al acestei tehnici. El a descoperit in sesiunile sale de regresii in copilarie, pe care le aplica pacientilor sai pentru a-i ajuta in rezolvarea diferitelor probleme pentru care il solicitasera, ca acestia mergeau mult mai departe in trecut, catre viata intrauteria si chiar catre vieti trecute. De unde puteau sa relateze date extrem de exacte, verificate apoi cu ajutorul arhivelor si martorilor. Astfel, Newton a devenit foarte interesat de aceasta chestiune, a studiat domenii conexe si a pus bazele a ceea ce astazi se numeste metoda Newton de regresie in vietile trecute si viata dintre vieti.

Povestile de pe canapea

Cu o cazuistica de peste 7000 de subiecti la momentul scrierii cartilor, Michael Newton a constituit o harta a vietii extracorporale a sufletelor pe care a detaliat-o in cele trei carti publicate si la noi in tara, Calatoria sufletelor, Destinul sufletelor si Viata dintre vieti.

O sesiune de hipnoza regresiva, fie ea intr-o viata trecuta sau in perioada dintre vieti, este o calatorie fascinanta in interiorul sufletelor noastre, care ne ajuta sa intelegem profunzimi nebanuite ale propriului drum. Calatoria incepe cu momente din copilaria acestei vieti, pentru a-l ajuta pe subiect sa porneasca procesul de reamintire, este apoi urmata de o vizita in pantecele matern, in care va descoperi legatura creata cu parintii, pentru ca intr-un final sa se poposeasca in una sau mai multe vieti trecute in care va gasi raspunsuri pe care le cauta de mult.

T. a venit pentru o sedinta de hipnoza regresiva dupa ce viata sa a fost complet zdruncinata de criza economica. A pierdut aproape tot ce avea si dintr-un om de afaceri prosper a ajuns un cautator al adevarurilor spirituale. Din aceasta isi propusese sa dezvolte si o noua afacere sau, mai bine zis, un mod de viata. Si pentru ca era inca macinat de indoieli, a considerat ca este momentul sa inteleaga de ce a facut anumite alegeri atat in viata aceasta, cat si inainte de a se incarna.

Nu mica i-a fost, insa, mirarea cand a descoperit in Astral ca cel care ii este ghid in eternitate a ales sa se intrupeze acum fix in persoana pe care el o angajase ca manager al afacerilor sale si care le dusese in faliment. De ce toate acestea? Tocmai pentru a-l ajuta pe T. sa se dedice zonei spirituale care il implinea cu adevarat, dar pentru care nu avea timp fiind prins in vartejul muncii din cadrul firmelor. Acesta este doar un exemplu al faptului ca nu intotdeauna cand cineva ne face ceva ce consideram la momentul respectiv ca ne este potrivnic, sufletul persoanei respective ne vrea cu adevarat raul.

La polul opus, insa, este povestea lui M., o femeie in floarea varstei care, dupa ce a decis sa-si anuleze nunta pentru ca nu se simtea conectata corespunzator cu viitorul sot, a inceput o perioada de incercari emotionale, de relatii ratate si neliniste sufleteasca. In cadrul unei sesiuni de regresie in vietile trecute si viata dintre vieti ea a descoperit ca povestea cu S., cel pe care il parasise fara drept de apel cu o luna inainte de mariaj, se intindea pe multe vieti si niciodata nu fusese una cu happy end. S. o haituia constant dintr-o viata in alta si ea nu reusea niciodata sa se desprinda de agresor, iar aceasta parasire extrem de dureroasa pe care ea a provocat-o in aceasta viata a facut-o in sfarsit sa fie capabila sa ia decizia de a se rupe definitiv. Nu putem stii ce ii vor rezerva viitoarele incarnari in legatura cu aceasta relatie, insa M. a revenit din transa mult mai linistita si mai increzatoare, fiind convinsa ca in sfarsti a facut ceea ce trebuia.

In lumea sufletelor

Dincolo, insa, de ciclul intruparilor, sufletul petrece o perioada considerabila de timp in viata dintre vieti, in Astral sau, mai simplu, „Acasa”. Aici evolueaza, face parte dintr-un grup de suflete, participa la activitati de invatare, recreere si se prezinta in fata consiliilor de sfatuitori. Toate aceste informatii, cat si altele legate de gradul de dezvoltare al sufletului, de personalitate acestuia, independenta de cele pe care le adopta in fiecare incarnare separat, cat si informatii despre sufletele cu care interactioneaza atat in Astral cat si in perioadele petrecute pe Pamant sau in alte lumi, pot fi accesate tot prin intermediul unei sesiuni de hipnoza regresiva. Insa, pentru aceasta, este nevoie sa i se dedice o sedinta intreaga, desfasurata pe parcursul a 4-5 ore, in care oprirea intr-o viata trecuta, de regula cea mai recenta, este doar o trambulina care sa-l propulseze pe client catre lumea sufletelor.

D. este un suflet avansat si totusi mai are mult de munca pentru a reusi sa eleveze. D. este in viata actuala un barbat inteligent, cu priza la femei si foarte constient de calitatile sale masculine. Prezent la o sesiune de regresie in viata dintre vieti, D. a descoperit ca are o afinitate pentru trupurile de barbati, ca in ultimele 20 de incarnari, numai de doua ori a ales cate un corp de femeie, preferand clar energia pe care o poseda barbatul intrupat. Spre deosebire de el, insa, B. este si el un barbat tanar si cu priza la femei, constient de calitatile sale, dar care a descoperit ca prefera sa se incarneze mai des in corpuri femeiesti „pentru ca femeia simte mult mai mult”.

Revenind insa la D., a carui lectie in aceasta viata este de a invata sa isi tina in frau energia masculina si de a o directiona catre scopul evolutiei, intalnirea sa cu Consiliul Inteleptilor a fost una cat se poate de simbolica si plina de intelesuri. Cei sapte membri ai consiliului din lumea spiritelor, in fata carora s-a prezentat pentru discutiile ulterioare fiecarei vieti trecute erau la inceput barbati. Dupa care unul din ei s-a preschimbat in femeie.

Pentru ca intr-un final toti sa ajunga sa isi schimbe rolurile de gen razand cu pofta de D. care privea nedumerit la comedia din fata lui. Consiliul sau, care, de altfel, ca orice consiliu sau maestru, are un simt al umorului foarte dezvoltat, incerca sa-l faca pe D. sa inteleaga importanta intruparii in ambele sexe, nu doar intr-unul preferat.

Dincolo de temeri

Procesul este unul de reamintire, in care mintea constienta isi pastreaza rolul de gardian vigilent, fara a permite ruperea contactului cu realitatea. Desi este nevoie de o transa profunda, care sa mearga pana in cele mai adanci straturi ale inconstientului, pentru ca apoi sa atinga valurile diafane ale supraconstientului, constientul nu isi pierde in niciun moment importanta, ci este doar mai relaxat.

Astfel, posibilitatea de a nu te mai trezi din transa, una din cele mai mari temeri ale clientilor, sau de a ramane cu sechele dupa acest exercitiu de amintire, o alta temere frecventa, este practic nula. Chiar si in cazul in care, prin absurd, terapeutul dispare pur si simplu, beneficiarul regresiei poate sa isi continue firul amintirilor pana unde vrea si apoi se poate ridica linistit pentru a pleca mai departe.

O calatorie intr-un astfel de trecut indepartat este mereu fascinanta si trebuie facuta numai atunci cand te simti pregatit pentru a explora profunzimile, atunci cand orice umbra de teama s-a risipit si cand motivatia este suficient de puternica pentru a ne ghida sufletul in negura amneziei autoimpuse. Sigur ca este interesant sa aflam daca am fost vreodata pe tronul Cleopatrei sau pe calul lui Stefan cel Mare, insa o incursiune in vietile trecute este o forma terapeutica, nu o modalitate de divertisment, asa ca motivatia reala si necesara este cat se poate de importanta.

Articol preluat din psychologies

VIDEO

1. WHY REGRESSION THERAPY

In cadrul cabinetului nostru se pot realiza sesiuni de regresie hipnotica terapeutica in baza unei programari.  Pentru programare va rugam sunati la urmatorul numar de telefon: 0721 864 887.

Va multumim!

Autoindeplinirea profetiilor sau Efectul Pygmalion

foto-6O profetie autoindeplinita este o credinta care devine adevarata deoarece persoana se comporta ca si cum ar fi deja adevarata. Expectatia noastra care se refera la un anumit rezultat ne schimba comportamentul si schimba si modulul in care suntem vazuti de cei din jur. Astfel, ceilalti ne ofera feedback-ul si rezultatul pe care ne asteptam sa il primim, intarindu-ne credinta initiala.

De exemplu, atunci cand mergem la o petrecere unde nu cunoastem pe nimeni si credem ca nu vom face o impresie buna sau suntem ingrijorati ca nu o sa avem cu cine sa vorbim, ne vom comporta cel mai probabil inadecvat, ne vom simti anxiosi si stanjeniti. Persoanele din jurul nostru nu vor interactiona cu noi sau vor interactiona dar cu putin entuziasm, ignorandu-ne. Feedback-ul primit din partea celor din jur va reintari convingerea ca nu putem interactiona cu persoane necunoscute si ca nu suntem sociabili.

Pe de alta parte, daca mergem la o petrecere unde nu cunoastem pe nimeni si abordam o atitudine pozitiva, deschisa, sociabila, prietenoasa cel mai probabil cei din jurul nostru vor fi influentati de comportamentul si atitudinea noastra deschisa si vor socializa si ne vor include in atmosfera petrecerii.

Un experiment celebru a aratat puterea profetiilor. Cercetatorii au ales aleator un grup de copii si le-a comunicat profesorilor lor ca respectivii copii au un IQ peste medie. Astfel, profesorii se asteptau la rezultate expetionale din partea lor. Dupa un an de zile, performantele copiiilor respecitvi au crescut foarte mult, fiind cei mai buni copiii din clasa.
Atunci cand profesorilor li s-a comunicat ca anumiti copii au un coeficient de inteligenta mai mare decat altii , prin comportamnetul lor au facilitat reusitele copiilor respectivi. Astfel, profesorii au fost mai atenti cu acei elevi , au folosit mai multe aprecieri, laude, au transmis informatii constiente sau inconstiente ca au incredere in cunostintele si potentialul lor.

Astfel, atunci cand ne asteptam ca lucrurile sa mearga prost  sau cand abordam o situatie cu ganduri mai putin pozitive, rezultatul va fi pe masura asteptarilor. Situatia este valabila si invers, abordand o situatie cu pozitivism, deschidere si entuziasm vom aborda si un comportament adecvat,relationarile cu cei din jur se vor schimba si rezultatul va fi cel dorit.

by Carolyn Kaufman, PsyD ♦ Psychology for Writers on Psychology Today

Reducerea greutatii prin hipnoza

foto-13

În ultimele decenii hipnoza s-a impus ca o metodă foarte utilă şi eficientă de reducere a greutăţii. Cu siguranţă cei care aţi încercat să piardeti în greutate prin dietă, ştiţi provocările cu care vă confruntaţi. Practicarea unei diete foarte severe pentru o perioadă de mai multe săptămâni, sau chiar luni, poate fi foarte dificilă, indiferent cât de motivaţi sunteţi. Cele mai multe diete necesită un număr limitat de calorii, ceea ce duce adesea la o luptă cu foamea şi slăbiciunea pe tot parcursul zilei. Alte diete implică hrănirea doar cu anumite alimente, care pot duce la plictiseală şi insatisfacţie alimentară semnificativă, chiar şi după o perioadă scurtă de timp. Nu este de mirare că mulţi oameni nu reuşesc atunci când vine vorba de diete.

Dietele nu aduc rezultatele dorite deoarece oamenii se bazează doar pe determinare şi puterea voinţei. Voinţa este o forţă ce o puteţi exercita conştient. Când utilizaţi puterea voinţei faceţi o alegere conştientă cu scopul de a vă modifica sau controla comportamentul. Din păcate, o mare parte dintre comportamentele noastre, cum ar fi consumul alimentar, sunt în strânsă legătură cu dinamica emoţională care este condusă inconştient. Cunoaştem cu toţii mâncatul compulsiv, ce nu are legătură cu foamea, atunci când suntem stresaţi şi anxioşi.

Deci utilizând puterea voinţei încercăm să modificăm, la nivel conştient, un comportament adânc înrădăcinat, cum ar fi mâncatul în exces. Însă acesta este dictat şi întreţinut de mecanisme inconştiente. Astfel puterea voinţei pur şi simplu nu funcţionează pentru majoritatea oamenilor. O lege simplă şi uşor de observat, a mecanismelor interne, spune că în lupta dintre voinţa şi emoţie sau dorinţa de cele mai multe ori emoţia/dorinţa este cea care învinge.

Aici poate interveni hipnoza. Hipnoterapia pentru pierderea în greutate poate fi foarte eficientă pentru că are acces la „robinetele” din subconştientul vostru. Iar acest lucru poate aduce schimbări semnificative în comportamentul şi conduita voastră alimentară. Hipnoza va fi, în general, cel mai eficient instrument atunci când se combină două lucruri importante: un hipnoterapeut foarte bun şi un client foarte motivat. De ce este importantă motivaţia clientului? Pentru că acest tip de client va fi deschis către acest proces, iar sugestiile hipnotice vor avea succes şi, astfel, va avea mai multe şanse de a reuşi.

Dacă alegeţi să lucraţi cu un hipnoterapeut pentru a vă ajuta să pierdeţi în greutate, primul lucru pe care îl va face acesta este să vă invite sa discutaţi istoricul dumneavoastră cu privire la problemele legate de greutate. Veţi discuta, de asemenea, ce provocări vă aşteaptă precum şi obiectivele specifice pe care doriţi să le realizaţi. Deşi există unele aspecte generale ale hipnozei, care funcţionează într-o anumită măsură pentru toată lumea, atunci când vine vorba de pierderea în greutate, hipnoterapia trebuie să fie adaptată problemelor dumneavoastră specifice şi scopurilor urmărite pe termen lung.

Încă de la început, hipnoterapeutul vă va ajuta să intraţi într-o stare de relaxare foarte profundă. Această stare este bază pentru orice formă de hipnoterapie. Cu cât sunteţi mai relaxaţi cu atât mintea este mai calmă şi mai deschisă pentru modelare. În această stare sunteţi pe deplin conştienţi de orice sugestie şi schimbare ce apare în fiinţa voastră, dar într-un mod foarte relaxat şi detaşat. Acesată stare de relaxare, conştientă şi detaşare în care eşti deschis la sugestii este numită transă. Sugestia este forţa motrice din spatele hipnozei. Este cuvântul care influenţează şi modelează în profunzime nivelurile ascunse ale fiinţei voastre.

În funcţie de problemele legate de greutate şi scopurile voastre specifice, hipnoterapeutul vă va aplica mai multe tipuri de sugestii. Aceste sugestii sunt de obicei făcute în timpul prezent. De exemplu, în cazul unui client care se luptată cu o poftă irezistibilă pentru dulciuri, hipnoterapeutul îi poate spune, „treptat pierzi orice atracţie catre alimentele bogate în zahăr şi incepi sa preferi fructele proaspete”. Alte sugestii mai generale pot include „incepi sa îţi faci timp pentru exerciţii fizice în fiecare zi”, sau, „eşti atras de alimente foarte hrănitoare şi cu conţinut scăzut în calorii”. Fiecare dintre aceste sugestii reprezintă o modalitate de a vă ghida subconştientul într-o nouă direcţie, astfel ca, în timp, să faceţi alegeri noi care vă vor duce la pierderea în greutate. Cu cât sugestiile sunt mai compatibile cu problemele şi obiectivele voastre cu atât subconştientul vostru le va accepta mai uşor.

Este foarte probabil că pe timpul şedinţei de hipnoterapie, terapeutul să alterneze sugestiile referitoare la conduita alimentară cu sugestii de relaxare. Acest lucru ajută la menţinerea şi aprofundarea stării de relaxare şi sugestibilitate. Este important să ştiţi că veţi fi conştienţi pe toată durata aceastei stări de relaxare, ca un martor lucid şi detaşat al procesului de modelare al subconştientului vostru. Vă puteţi opune sugestiilor ce nu sunt în acord cu nevoile şi scopurile voastre şi mai ales, veţi ştii tot ce s-a întâmplat cu voi şi după încheierea şedinţei.

Chiar şi o singură sesiune de hipnoterapie poate să vă fie de mare ajutor, dar, de cele mai multe ori, sunt necesare mai multe şedinţe pentru a se consolida alianţa terapeutică între client şi terapeut şi a avea rezultate sigure şi durabile. În unele situaţii hipnoterapeutul vă poate pune la dispoziţie înregistrarea audio a sesiunii, astfel încât să o puteţi asculta în fiecare zi. El vă poate recomanda să ascultaţi înregistrarea de două ori pe zi în prima săptămână şi apoi o dată pe zi pentru următoarele 3 săptămâni pentru un beneficiu maxim. Acest lucru permite o modelare profundă şi eficientă a subconştientului vostru astfel încât noile obiceiuri şi comportamente alimentare dorite să devină un mod de viaţă pentru voi. În acest fel hipnoza vă poate ajuta să pierdeţi în greutate fără luptă şi fără suferinţă.

Mult succes!

Hipnoanaliza tranzactionala (HAT)

foto-8

Ce este Hipnoză Transpersonală

Cine nu a simţit, intuitiv, că viaţa nu poate fi doar un parcurs de câteva zeci de ani şi după care… nimic? Cine nu a simţit că este şi poate fi mai mult decât pare să fie şi mai ales, decât i s-a spus că poate fi? Cine nu a simţit dorinţa de a cunoaşte ce e dincolo de orice limită, dar mai ales de a fi însăşi nelimitarea?

În trecut, această nevoie profundă şi firească de autocunoaştere a naturii transcendente şi împlinire spirituală era satisfăcută prin ritualuri şamanice, exerciţii somatice complexe, ce implicau controlul respiraţiei, tehnici de meditaţie şi chiar substanţe ce induceau transe şi stări de conştiinţă modificată, în care doar iniţiaţii experimentau lucruri nebănuite, nivele de cunoaştere ce depăşeau puterea de înţelegere a omului obişnuit şi neiniţiat.

Hipnoză Transpersonală a apărut din nevoia de a înţelege, explica şi transmite omului modern, într-o manieră accesibilă, ştiinţifică şi experienţială a principiilor şi experienţelor spirituale, ale iniţiaţilor diverselor culturi antice. HT studiază aspectele spirituale şi transcedentale ale experienţei umane, mergând dincolo de limitele psihologiei tradiţionale şi se concentrează cunoaşterea şi experimentarea conştienţei extinse şi îmbunătăţirea relaţiei ei cu structura corp-minte-spirit. Folosind în bună parte instrumentarul hipnozei; sugestii, scripturi specifice de ghidare şi inducţie a transei – metafora. Reuşeşte să aducă omului modern, într-un mod simplu, direct şi accesibil, experienţa spirituală a înţelepciunii străvechi.
Psihologia transpersonală se bazează pe dezvoltarea conştientei de sine, a corpului, minţii, sufletului şi spiritului, în scopul de a transforma modul ne care ne percepem pe noi înşine, relaţiile pe care le avem cu cei din jur şi mediul.

Hipnoză Transpersonală este o ramură de graniţă a hipnozei care îşi propune în primul rând să fie un instrument valoros şi eficient de cunoaştere a naturii noastrea profunde şi reale, autocunoaştere dar şi un mijloc eficient şi profund de terapie. Este evident că o mai bune cunoaştere de sine aduce un echilibru psihic şi mental stabil şi duce la o îmbogăţire a vieţii individului. de aceea HT urmăreşte să te aducă cât mai aproape de esenţa ta, indiferent cum o numeşti, EU-ul ultim, sine, conştiinţa fundamentală, natura ultimă. Ajutându-te să răspunzi la o întrebare fundamentală “cine sunt eu cu adevărat?”.
Cum funcţionează

Hipnoză Transpersonală foloseşte o mulţime de instrumente din care amintim scripturi de inducţie a transei hipnotice care ne dezvăluie, la fiecare sesiune, câte puţin din adevărata noastră dimensiune, dincolo de corp şi minte. Dincolo de orice percepţie şi reprezentare a limitelor. Dincolo de conflicte şi tensiuni. O experienţă dincolo de orice experienţă cunoscută.

În stările profunde, când gradat, transcendem limitele corporale şi ataşamentul faţă de percepţia senzorială a lumii externe, experienta delimitării este copleşitoare. Pe măsură ce aprofundam, această experienţă a delimitării devine parte din experienţa noastră normală aşa cum ne-am obişnuit cu experienţa limitei corporale şi perceptuale a universului. Integrarea limitei în nelimitare este o etapă esenţială în demersul propus de Hipnoză Transpersonală.

Ce tratează

Este firesc, şi studiile o arata, că pe măsura se devenim conştienţi de nivele din ce în ce mai profunde ale fiinţei noastre o mulţime de probleme şi tensiuni să ne părăsească tocmai din faptul că pe măsură ce ne descoperim că fiinţe profunde acestea să nu ne mai afecteze. De multe ori problemele cu care ne confruntăm sunt rezultatul confuziei cu privire la propria fiinţă, la ceea ce credem că suntem. Întreaga societatea, prin părinţii noştrii, educatori, şi persoanele cu interacţionam zi de zi, ne-a obişnuit să credem că suntem un ansamblu corp-minte limitat în timp şi spaţiu iar acest lucru ne-a împiedicat să căutăm şi să descoperim o instanţă liberă, superioară şi necondiţionată, ce observă şi cunoaşte acest ansamblu. De multe ori, ni s-a sugerat că această instanţă nu există şi este o prostie să o căutăm sau chiar să sperăm că există.

Cu cât eşti mai aproape de esenţa fiinţei tale cu atât tensiunile şi conflictele interne sunt mai reduse. Imaginaţi-vă că sunteţi pe vârful unui munte. În acea poziţie specială şi unică, toate drumurile se întâlnesc, toate conflictele şi aşteptările dispar, iar totul căpăta sens şi unitate. Acest fenomen de dezamorsare indirectă a tensiunilor face Hipnozei Transpersonale extrem de utilă şi eficientă într-o mare varietate de tulburări dintre care amintim:

Anxietate
Depresie
Fobie
Adicţie
Stări conflictuale
Inadecvare socială
Timiditate
Controlul durerii

Dar în primul rând este un instrument extrem de valoros de autocunoaştere, îmbunătăţirea performanţelor şi dezvoltare personală.