Metoda de relaxare Schultz

67745674567456Antrenamentul autogen (J. H. Schultz), continuă să fie una din metodele psihoterapeutice cu cea mai largă răspândire. Inspirat din tehnicile de autohipnoză propuse de Oskar Vogt, această metodă de relaxare se bazează pe o serie de exerciţii prin care se obţine o „deconcentrare concentrativă” (Schultz, 1920) şi vizează sistemul muscular, respirator şi abdominal.
Insuşirea fiecărei serii de exerciţii permite trecerea la exerciţiul următor. Regulile sunt foarte bine puse la punct, metoda fiind îndelung studiată atât în laborator, cât şi experimental. Cheia succesului metodei constă în adeziunea deplină la tratament a pacientului şi în stabilirea unei relaţii autentice de comunicare cu terapeutul său.
Exerciţiile individuale durează între 3-12 minute, apreciindu-se că timpul poate fi scurtat pe măsura însuşirii tehnicii. Intervalul dintre şedinţe este variabil, acestea având loc de trei-patru ori pe zi în cazul pacienţilor internaţi (Muller-Hege-mann, 1966). Experieţa clinică ne indică faptul că se pot realiza şedinţe bisăptămânale în condiţiile tratamentului ambulator.

Schultz recomandă ca relaxarea să se realizeze într-o cameră lipsită de excitanţi senzoriali, cu luminozitate slabă şi confort termic, subiectul putând adopta una din următoarele trei poziţii:2342354235

  1. decubitus dorsal (culcat pe spate);
  2. poziţia în fotoliu (capul sprijinit, membrele superioare aşezate confortabil pe braţele fotoliului, cu coapsele uşor îndepărtate şi gambele în unghi drept);
  3. poziţia „birjarului” (aşezat pe scaun, coloana uşor aplecată din talie şi braţele rezemate pe coapse).

In perioada de învăţare a tehnicii este indicată practicarea acesteia sub îndrumarea unui psiholog sau medic.
Subiecţii sunt instruiţi să lucreze şi acasă, de două ori pe zi, câte 7-10 minute. După însuşirea temeinică a tehnicii, se poate prelungi durata relaxării individuale până la 15 minute. în absenţa terapeutului, este recomandabilă utilizarea unor casete audio cu textul înregistrat.

Antrenamentul autogen cuprinde următoarele două cicluri de exerciţii:

Ciclul inferior („mica psihoterapie”):

  1. trăirea senzaţiei de greutate în mâini şi picioare
  2. trăirea senzaţiei de căldură în mâini şi picioare
  3. controlul bătăilor inimii
  4. controlul respiraţiei
  5. perceperea senzaţiei de vasodilataţie în zona plexului solar
  6. perceperea senzaţiei de vasoconstricţie în zona frunţii

Schultz consideră că aceste exerciţii se însuşesc într-un interval de şase până la zece săptămâni, subiectul reuşind să obţină, în urma practicării lor, un calm interior şi o stare hipnotică. După aproximativ 1 an de exersare şi stăpânire a tehnicii, se poate trece la ciclul superior, a cărui însuşire completă durează aproximativ 3-6 ani.

Ciclul superior („marea psihoterapie”):

  1. concentrare pe culoarea preferată
  2. concentrare pe culori impuse de terapeut
  3. concentrare pe obiecte concrete
  4. concentrare pe idei abstracte
  5. trăirea „sentimentuluipropriu” (a stării afective preferate de subiect)
  6. interogarea propriului subconştient.

De menţionat este faptul că realizarea exerciţiilor din cadrul ciclului superior presupune o bună stăpânire a relaxării, precum şi o îndrumare adecvată din partea psihologului/ medicului.
In privinţa indicaţiilor nosografice menţionăm că spaţiul de aplicare al antrenamentului autogen este neobişnuit de variat. Kretschmer (1963) îl recomandă atât în insomnii, în tulburările de ritm cardiac şi ale circulaţiei sanguine, cât şi în toate afecţiunile psihosomatice. De asemenea, algiile de origine diversă şi unele cazuri de alcoolism incipient pot fi influenţate favorabil.
Experienţa clinică ne atestă faptul că antrenamentul autogen se poate folosi cu succes în toate afecţiunile nevrotice, rezultate slabe fiind înregistrate în cazul tulburărilor de personalitate şi al psihozelor.
De asemenea, nu este indicat persoanelor cu defecte intelectuale notabile (demenţă sau oligofrenie) ori celor care nu au o motivaţie de vindecare îndeajuns de puternică.
Antrenamentul autogen poate fi utilizat atât în psihoterapie, cât şi preventiv, în pregătirea psihologică a sportivilor, în amortizarea rezonanţei stărilor afective negative, în creşterea capacităţii de concentrare şi autoreglare a stărilor psihice. In perioadele de efort îndelungat care impun o mare mobilizare prosexică (conducerea anumitor aparate, activitate concentrată), o deconectare de 5-20 de minute poate procura o senzaţie de refacere şi înviorare exterioară.
Cu alte cuvinte, antrenamentul autogen poate constitui o bună metodă de „gimnastică a spiritului aplicată concentrării”.

Due Donne meditanoVa invitam in cadrul grupului de dezvoltare personala unde vom aprofunda aceste tehnici, si multe altele, pentru ca voi sa aveti un control mai bun asupra situatiilor stresante din viata voastra. Ne dorim ca voi sa fiti linistiti si calmi acolo unde altii cedeaza, lucizi si eficienti acolo unde altii sunt confuzi si deprimati. Dar mai presus de toate, ne dorim sa fiti impliniti si fericiti, cunoscandu-va si sa acceptandu-va pe voi insiva asa cum sunteti.

Anunțuri