Gandirea distorsionata

Burns:
-uneori gandurile negative sunt adevarate si realiste, situatie in care subiectul trebuie sa invete sa accepte starile afective generate de acestea si sa faca fata in mod adecvat situatiei (daca partenerul de viata se imbolnaveste grav, este normal sa ne simtim ingrijorati si speriati).
-subiectul doritor de autoperfectionare trebuie sa faca distinctia intre gandurile realiste si emotiile adecvate situatiei si cele distorsionate, autoperturbatoare.

Zece forme de gandire distorsionata:

1. Stilul de gandire „totul sau nimic”

-tendinta de a aprecia lucrurile in culori extreme: alb-negru. Daca un anumit lucru nu a fost realizat perfect, acesta va fi considerat un esec. (o tanara care face cura de slabire si mananca o lingurita de inghetata va zice ca ii este compromisa cura si va ajunge sa manance toata cutia de inghetata).

2. Suprageneralizarea

-subiectul considera ca un eveniment negativ singular reprezinta un model care se va repeta la nesfarsit, utilizand termeni ca „totdeauna”, „niciodata”. (tanarul parasit de iubita va zice: „nu o sa imi mai gasesc niciodata o prietena”).

3. Filtrarea mentala cu concentrare asupra negativului

-subiectul alege un singur eveniment negativ si se concentreaza atat de puternic asupra acestuia incat intreaga realitate devine deformata si intunecata (un autor care primeste o singura critica negativa asupra cartii sale va fi obsedat zile in sir de acel comentariu).

4. Desconsiderarea pozitivului

-personana respinge toate experientele pozitive, afirmand ca acestea nu conteaza. Daca acesta a realizat un lucru bun, va spune fie ca acel lucru nu este suficient de bun, fie ca oricine altcineva ar fi procedat la fel.

5. Desprinderea unor concluzii pripite

-se refera la interpretarea negativa a unor situatii atunci cand nu exista suficiente date care sa stea la baza concluziilor formulate.
-in aceasta categorie sunt incluse:
citirea gandurilor: subiectul conchide in mod arbitrar ca cineva ii este ostil, fara sa verifice acest lucru.
Ghicirea viitorului: subiectul prezice faptul ca lucrurile vor lua o intorsatura nefericita. (inainte de un examen subiectul isi va spune: cu siguranta voi pica acest examen).

6. Amplificarea

-subiectul exagereaza importanta problemelor sau defectelor sale, minimalizandu-si calitatile.

7. Judecata afectiva

-subiectul presupune ca starile sale negative reflecta realitatea (mi-e frica sa zbor cu avionul, asta inseamna ca este foarte periculos sa calatoresti cu avionul; sau ma simt inferir si asta inseamna ca nu este nimic bun de capul meu).

8. Imperativele categorice

-subiectul gandeste ca lucrurile trebuie neaparat sa corespunda dorintelor sau experientelor sale (exemplu: o tanara gandeste: trebuie neaparat sa ma iubeasca si sa se comporte asa cum doresc eu). Afirmatiile de tipul „trebuie neaparat”, referitoare la propria persoana genereaza culpabilitate si frustrare, in timp ce acelasi tip de afirmatii cu privire la ceilalti sau la lumea inconjuratoare conduc la suparare si frustratie. (e l nu ar fi trebuit sa fie atat de certaret si incapatanat).

9. Etichetarea

-reprezinta o alta forma a tipului de gandire „totul sau nimic”. In loc sa-si spuna „am facut o greseala” subiectul isi adauga o eticheta „sunt un ratat”. Etichetarea reprezinta o madalitate irationala de a gandi. Oamenii reprezinta fiinte reale, in timp ce „ratatii, frustratii, nebunii” nu sunt altceva decat abstractiuni care genereaza manie, anxietate, frustratie si imagine de sine scazuta. Daca cineva ne-a facut o nedreptate ave tendinta de a-l cataloga ca fiind un om rau.

10. Personalizarea si blamarea

-personalizarea: apare atunci cand subiectul se simte repsonsabil pt o situatie pe care nu o controleaza pe deplin. (o sotie maltratata de sot isi poate spune: „daca as fi mai buna la pat, el nu m-ar mai bate”. Sunt persoane care procedeaza exact invers, blamandu-i pe ceilalti sau imprejurarile pt necazurile lor si ignorand modul in care ei au contribuit la aparitia problemelor respective (casnicia mea merge atat de prost deoarece sotul meu este total iresponsabil).
-blamarea altora nu da rezultate bune, pt ca persoana blamata se va simti transformata in „tap ispasitor” si va avea tendinta de a arunca inapoi vina asupra celui care a blamat-o.

Autor: Burns, I. Holdevici

Anunțuri