Hipnoterapia si disfunctiile sexuale

portrait of happy coupleDisfunctiile sexuale afecteaza ambele sexe in proportie relativ egala. In unele cazuri disfunctia are o cauza fiziologica. Oricum, in multe cazuri, cauza disfunctiei este psihologica. In cea de-a doua situatie hipnoterapia poate fi un tratament foarte eficace. Urmatorul caz este un exemplu din cea de-a doua categorie si felul in care hipnoterapia a reusit sa treaca de blocajul inconstient pentru a vindeca un caz foarte serios de disfunctie sexuala. Pentru a proteja identitatea clientei, care mi-a dat permisiunea de a scrie acest articol despre afectiunea sa, i-am schimbat numele in Janet.

Janet a venit in terapie pentru ceea ce ea numea frigiditate. Timp de mai multi ani a avut o viata sexuala activa alaturi de partenerul ei. Dar la scurt timp inainte de a veni sa ma vada a pierdut orice interes sexual fata de partener. De fapt, a inceput sa aiba resentimente fata de el. Atunci cand a apelat la mine, povestea despre dragostea ei pentru partener, desi ajunsese in faza in care nici nu mai suporta ca el sa o atinga. Medicul ei de familie i-a sugerat ca este posibil sa fie in perioada de premenopauza, dar ea era prea tanara pentru ca menopauza sa se instaleze. Janet credea ca motivul schimbarii ei de atitudine fata de partener s-ar putea afla undeva profund la nivel subconstient, si credea ca hipnoterapia ar putea-o ajuta sa acceseze motivul si sa-l rezolve.

citeste tot articolul

Anunțuri

Mituri despre hipnoză

73457673567Există nenumărate mituri legate de hipnoză. Posibil ca unii dintre voi să le fi auzit, sau chiar să le credeţi. Din păcate acestea au speriat mulţi oameni ce puteau face schimbări pozitive în viaţa lor cu ajutorul hipnoterapiei. În acest articol ne vom ocupa de zece mituri, probabil cele mai populare, legate de acest subiect şi vom explica adevărul din spatele fiecăruia.

Mitul 1: Hipnotizorii au puteri speciale.

Acest mit a fost generat şi alimentat de filmele americane pe care le vedem la televizor, unde personajele care hipnotizează se manifestă dramatic, cu priviri ciudate şi fixe, care se încruntă spectaculos şi emit tot felul de sugestii şi energii prin ochi sau degete. Bineînţeles, în aceeaşi măsură se comportă şi cel hipnotizat, care pare că îşi pierde controlul asupra lui însuşi şi, cu o privire pierdută, face tot ce-i spune hipnotizorul.
Este firesc să existe o astfel de imagine deformată pentru că hipnoza este învăluită într-un mare mister. Adevărul este ca hipnotizorii nu au puteri speciale. Ei au doar cunoştinţe şi experienţa de a înţelege şi modela, într-o anumită măsură, funcţionarea minţii umane. Cu efort şi practică, aproape orice om ar putea induce o transă hipnotică. Bineînţeles, o calificare reală în acest domeniu te ajută să o foloseşti corect şi mai ales în ajutorul oamenilor.

citeste mai mult

Ce este Hipnoterapia Ericksoniana?

   Hypnotism ConceptCând auzi cuvântul hipnoza ai putea avea tendinţa să te gândeşti la forma tradiţionala de hipnoză, unde sugestii puternice şi autoritare sunt implantate în mintea subiectului, cum ar fi: „eşti pe cale de a adormi”, „pleoapele tale sunt din ce în ce mai grele”, „vei renunţa la fumat” şi aşa mai departe.

Dar, în realitate, transă hipnotică o trăim, sub diverse forme, în viaţa de zi cu zi. Uneori aceasta este recunoscută şi utilizată (ritualuri hipno terapeutice, dans, etc), dar de cele mai multe ori trece neobservată (stări de somnolenţa, reverie, temeri iraţionale etc). De fapt, ca psihoterapeut, eu cred că oamenii îşi petrec cea mai mare parte a timpului într-o transă sau alta, iar munca mea este, în general, nu să-i hipnotizez ci să-i de-hipnotizez. Adevăraţii hipnotizatori în lumea asta sunt învăţătorii, liderii religioşi şi chiar agenţii de publicitate. Dar, cei mai puternici hipnotizatori din viaţa fiecăruia sunt proprii părinţii.

Voi detalia acest aspect imediat. Dar permiteţi-mi să spun câteva cuvinte despre hipnoza, deoarece există mai multe forme de hipnoză, iar concepţiile greşite despre hipnoza sunt chiar şi mai multe.

citeste mai mult

Meditatia in psihoterapie

4586798569Este evident că liniştea interioară şi detaşarea mentală asupra problemelor de zi cu zi, obţinute prin meditaţie, nu poate avea decât un efect benefic asupra noastră. Dar acest fapt, oricât de evident ar fi pentru cel ce practică meditaţia, nu este suficient pentru a convinge şi demonstră că meditaţia poate fi un eficient instrument psihoterapeutic şi medicament pentru oameni. Efectele benefice nu au scăpat oamenilor de ştiinţă şi, de-a lungul timpului, aceştia au realizat numeroase studii clinice privind capacitatea meditaţiei de a ameliorare şi vindeca diverse maladii. Mai jos prezentam rezultatele acestor studii împreună cu lista efectelor clinice, ale acestei practici, atât la nivel psihic dar şi biologic:

1. Reducerea tensiunii psihice si anxietatii.

Cercetările au demonstrat că se produce o reducere masivă a anxietăţii la subiecţii care au practicat meditaţia transcendentală (Carrington, 1977).
Gluck (1973) a demonstrat experimental pe un grup de bolnavi psihici ca în urma practicării meditaţiei s-a putut realiza la pacienţi o reducere masivă a medicaţiei psihotrope (meditaţia a fost practicată timp de câteva săptămâni). La aceşti pacienţi au putut fi reduse şi sedativele, iar la unii pacienţi sedativele au putut fi chiar eliminate.

citeste mai mult

Metoda de relaxare Schultz

67745674567456Antrenamentul autogen (J. H. Schultz), continuă să fie una din metodele psihoterapeutice cu cea mai largă răspândire. Inspirat din tehnicile de autohipnoză propuse de Oskar Vogt, această metodă de relaxare se bazează pe o serie de exerciţii prin care se obţine o „deconcentrare concentrativă” (Schultz, 1920) şi vizează sistemul muscular, respirator şi abdominal.
Insuşirea fiecărei serii de exerciţii permite trecerea la exerciţiul următor. Regulile sunt foarte bine puse la punct, metoda fiind îndelung studiată atât în laborator, cât şi experimental. Cheia succesului metodei constă în adeziunea deplină la tratament a pacientului şi în stabilirea unei relaţii autentice de comunicare cu terapeutul său.
Exerciţiile individuale durează între 3-12 minute, apreciindu-se că timpul poate fi scurtat pe măsura însuşirii tehnicii. Intervalul dintre şedinţe este variabil, acestea având loc de trei-patru ori pe zi în cazul pacienţilor internaţi (Muller-Hege-mann, 1966). Experieţa clinică ne indică faptul că se pot realiza şedinţe bisăptămânale în condiţiile tratamentului ambulator.

Schultz recomandă ca relaxarea să se realizeze într-o cameră lipsită de excitanţi senzoriali, cu luminozitate slabă şi confort termic, subiectul putând adopta una din următoarele trei poziţii:

  1. decubitus dorsal (culcat pe spate);
  2. poziţia în fotoliu (capul sprijinit, membrele superioare aşezate confortabil pe braţele fotoliului, cu coapsele uşor îndepărtate şi gambele în unghi drept);
  3. poziţia „birjarului” (aşezat pe scaun, coloana uşor aplecată din talie şi braţele rezemate pe coapse).

citeste tot articolul