Insomnia

foto-14

Aproximativ 1 din 4 adulti sufera de insomnie tranzitorie (cu durata sub o luna) si pana la 15% se confrunta cu insomnia cronica (care dureaza mai mult de 6 luni).

Dar ce este insomnia?

Desi in general se considera ca 8 ore de somn ar fi ideal, nevoia de somn difera de la o persoana la alta, iar insomnia nu se refera la numarul total de ore dormite.

Insomnia se refera la situatia in care somnul este neodihnitor. Persoanele cu aceasta problema intampina una sau mai multe din urmatoarele dificultati:

  • de adormire
  • de mentinere a somnului
  • trezire frecventa in timpul noptii si dificultatea de a readormi
  • trezirea dimineata devreme si dificultatea de a readormi
  • somnul nu este reconfortant (agitat, superficial sau de proasta calitate)

Consecintele insomniei

Oboseala pe timpul zilei, iritabilitate, discomfort social, anxietate, stare depresiva, probleme de memorie si afectarea deprinderilor motorii sunt cele mai frecvente consecinte ale insomniei.

Image-1-1030x461.png

Cauzele insomniei

Insomnia poate fi primara (de sine statatoare) sau secundara (ca simptom al unei alte tulburari – depresie, anxietate, stres, alcoolism)

Cauzele sunt multiple: igiena deficitara a somnului, apnee, durere, stare tensionata, sensibilitate crescuta la stimuli externi (lumina, sunete), lucrul in ture, consum de cofeina. Adesea putem avea o serie de comportamente contra-productive sau contra-intentionate (paradoxale).

tdejfyn7d1kvi80qgukw

Ce puteti face?

Exista mai multe lucruri pe care le puteti face pentru a evita instalarea insomniei sau chiar pentru inlaturarea acesteia.

Folositi patul doar pentru dormit si sex – nu mancati, nu cititi, nu stati culcat in pat in timpul zilei. Aceste comportamente pot crea o asociere intre statul in pat si o stare generala de activare. Cand sunteti in pat trebuie sa fiti relaxat, nu agitat.

Daca nu adormiti la scurt timp dupa ce v-ati culcat, coborati din pat si eventual faceti o activitate monotona (cum ar fi spalatul vaselor)

Stabiliti-va un program de somn – culcati-va si treziti-va in fiecare zi (inclusive in weekend) la aceeasi ora, cu abateri de cel mult o ora.

Nu mancati prea mult imediat inainte de culcare. Digestia va poate afecta somnul, puteti avea chiar cosmaruri.

Terapie:

In cazul insomniei, mai eficienta decat orice tratament medicamentos sau somnifer, este psihoterapia.

Inainte de inceperea tratamentului psihologul sau psihoterapeutul va va pune cateva intrebari si va trebui sa completati un jurnal timp de o saptamana, pentru a va asigura ca nu este vorba de o alta tulburare de somn si pentru a vedea care sunt obiceiurile dumneavoastra privind somnul. De asemenea terapeutul va incerca sa identifice care sunt cauzele insomniei si daca se asociaza cu o alta problema (ex. stres, ingrijorari). Dupa etapa de evaluare se va trece la stabilirea unor obiective si implementarea unor solutii. Pentru un tratament eficient este nevoie de aproximativ 6 sedinte programate la un interval de cateva zile.

Daca va confruntati cu dificultati de somn ne puteti contacta cu incredere pentru stabilirea unei programari in cel mai scurt timp.

Reclame

Personalitatile dificile

types-of-difficult-customers@2x
 

Cunosti persoane, ai colegi, prieteni, angajati, sefi sau pe cineva din familie care sufera de o tulburare de personalitate si nu stii cum sa te comporti, ce sa (nu) zici cum sa relationezi. Ce spui si ce faci influenteaza gradul de confort pe care il ai in relatia cu persoana respectiva. Te simti afectat si nu stii cum sa reactionezi. Aceste lucruri sunt firesti pentru ca tulburarile de personalitate creaza disfunctie nu doar celor afectati, cat mai ales celor cu care traiesc, lucreaza sau vin in contact. Care ar fi trasaturile celor mai frecvente tulburari de personalitate si cum este recomandat sa le abordezi?

Profilul de personalitate paranoida

Principalele trasaturi ale tulburarii de personalitate paranoide sunt neincrederea si convingerea ca ceilalti urmaresc sa faca raul. Neincrederea se reflecta asupra tuturor persoanelor din jur, inclusiv asupra celor apropiate cum ar fi membrii familiei sau prietenii. Toate intentiile si actiunile celorlalti sunt interpretate, fara motiv sau dovezi, ca rauvoitoare, prin urmare persoanele cu tulburare de personalitate paranoida sunt mereu in garda sa adune „probe” care sa le sustina presupunerile. Prefera sa nu dezvolte relatii apropiate cu prieteni, familie, colegi pentru ca le e teama ca vor fi prejudiciati, tradati, inselati, jigniti sau raniti. Contraacata promt si impulsiv si de aceea e foarte posibil sa ajunga frecvent in conflicte. Gandirea este marcata de rigiditate, iar in discutii sau in colaborari prefera sa vorbeasca in temeni de legi, regulamente, norme, principii.

Cum relationam cu personalitatile paranoide?

Esential in relationarea cu paranoicii este sa iti exprimai clar si fara echivoc motivele si intentiile. Sa nu te abati de la norme si conveniente, ci respecta-le cu sfintenie. Mentine un contact constant cu persoana cu tulburare paranoida, atat ca frecventa (cat de des il (o) suni, va intalniti) cat si ca si calitate (ce discutati, cum petreceti timpul cand va intalniti) pentru ca o modificare in frecventa sau calitatea relatiei va ridica suspiciuni asupra intentiilor tale. Daca se ajunge la conflict fa referiri la legi si la regulamente, norme neechivoce pentru ca atunci va bate in retragere. Cauta-ti aliati in oameni daca legile si regulamentele nu isi produc efectul.

Intr-un conflict cu un paranoiac, e o greseala sa renunti sa lamuresti o neintelegere, sa-l lasi sa ramana cu o neclaritate pe care o poate interpreta in directia suspiciunilor sale. Nu incerca sa il ataci si sa ii subminezi imaginea pe care o are despre sine. Fii atent sa nu comiti greseli; el pandeste greselile pentru a-si confirma banuielile si teoriile si ca sa isi si iti demonstreze ca ii vrei raul. Evita sau nu te lasa antrenat in discutii despre politica.

Profilul de personalitate antisociala

Tulburarea de personalitate antisociala se caracterizeaza printr-o totala desconsiderare a drepturilor, dorintelor si sentimentelor altora. Sunt prezente manipularea, minciuna si inselatoria deliberata in propriul folos sau pur si simplu din placere precum si indiferenta totala fata de consecintele actiunilor sale pentru alte persoane. Persoanele cu tulburare antisociala nu au remuscari si nu se simt vinovati pentru faptele lor. Manifesta lipsa de respect fata de regulile si legile din societate, pe care le cunosc si le incalca cu buna stiinta, astfel ca adeseori ei comit infractiuni si ajung in detentie. Iau decizii si actioneaza sub implusul momentului, fara sa fie capabil i sa-si planifice actiunile pe termen lung sau sa respecte planul. In viata profesionala arata inconsecventa, preferand sa nu se angajeze, desi au oferte de munca sau demisioneaza de la multiple locuri de munca fara sa aiba alte oportunitati de angajare.

Cum relationam cu personalitatile antisociale?

In cazul tulburarilor de personalitate antisociala este absolut necesar sa se intervina terapeutic. Este recomandat sa eviti apropierea mai ales in viata personala si cea sentimentala.

Profilul de personalitate de tip borderline

Tulburarea de personalitate borderline este marcata de instabilitate in relatiile cu ceilalti, in emotii si sentimente si in imaginea de sine. Instabilitatea presupune trecerea de la un pol la altul al emotiilor, al credintelor despre sine, situatii sau alte persoane, schimbarea brusca si radicala a planurilor. De exemplu, in interval de cateva minute, o persoana cu tulburare de prsonalitate de tip borderline poate trece de la idealizare la devalorizare, de la dragoste la ura, de la euforie la disperare, de la buna dispozitie la manie si iritabilitate. Persoana cu tulburare de personalitate borderline traieste dramatic teama de a fi abandonat si face eforturi disperate de a evita abandonul pentru ca nu pot suporta sa fie singura si vrea sa fie tot timpul in preajma altor oameni. Neglijarea, ignorarea poate fi reala sau inchipuita. Personalitatea de tip borderline predispune la risc mare de sinucidere si la consumul de droguri si alcool.

Cum relationam cu personalitatile de tip borderline ?

Este recomandat sa pastrezi o distanta sociala optima. Nu raci sau intrerupe brusc relatia pentru ca acest lucru il (o) va face pe sa se simta frustrat si sa reactioneze agresiv. De cealalta parte, intr-o relatie prea apropiata va trebui sa-i acorzi toata atentia si ajutorul tau si te vei simti invadat.

Profilul de personalitate dependenta

Individul cu personalitate dependenta are o nevoie acuta de a fi supervizat si indrumat de ceilalti in tot ceea ce are de decis si de facut in cele mai marunte lucruri.  Are o incredere extrem de scazuta in sine, simte ca nu se pot descurca daca nu este ajutat si, in consecinta, ii este dificil sa initieze actiuni si proiecte in mod independent. Delega responsabilitatea pentru orice decizie marunta unei alte persoane in care are incredere, care a dovedit ca ia decizii bune si fata de care dezvolta o dependenta. Fixatia nu se face in mod necesar asupra unei persoane, cat asupra unui anumit profil de personalitate – capabil sa ia decizii. Ii este extrem de teama sa strice relatiile cu ceilalti oameni in general, dar mai ales cu persoana fata de care este dependenta si de aceea este dispus la orice compromis pentru a le pastra.

Cum relationam cu personalitatile dependente?

Daca un coleg a dezvoltat o dependenta fata de tine sunt o serie de lucruri pe care le poti face. In primul rand sa-i lauzi mai mult initiativele decat reusitele. E important sa fie incurajat pentru initiativa de a actiona si de a lua decizie si nu  pentru actiunile reusite sau deciziile care se dovedesc bune, care ar putea fi mai putine. Pe aceeasi linie de gandire sa-l (o) determinam sa nu dea o importanta catrastrofala esecurilor, ci sa le priveasca ca pe ceva banal. Pe un alt front ,poti incerca sa-i cresti increderea in sine si sa-i deconstruiesti imaginea de sine de neajutorare, cerandu-i sfaturi si ajutor. Da-i de inteles ca sunt lucruri pe care le poate face fara sa apeleze la tine, dar ca acesta nu inseamna ca-l respingi.

Nu este recomandabil sa iei decizii in locul lui (ei) chiar daca iti cere acest lucru si nici sa-i sari in ajutor de cate ori este in impas. Nu faci decat sa-l  (o) incurajezi sa faca la fel pe viitor si sa apeleze la tine de cate ori are nevoie. Pe de alta parte, nu e in regula nici sa il abandonezi, sa il lasi sa se descurce cum poate. Nu-i critica fatis initiativele, chiar daca sunt ratate, pentru ca ii distrugi stima de sine si increderea in propria persoana. Nu profita de nevoia sa de dependenta si disponibilitatea sa de a accepta orice pentru a mentine relatia cu tine. Nu-i cere sa faca ceva in schimbul protectiei si sprijinului pe care i-l oferi. De asemenea, refuza toate intentiile si incercarile ei de a te reasplati pentru sprijinul tau. Nu-l lasa sa te invadeze, sa-ti manance timpul, sa te copleseasca cu prezenta, cu intrebarile, cu solicitarile de ajutor.

Profilul de personalitate depresiva

Personalitatea depresiva este marcata de ganduri si comportamente depresive. De obicei, individul cu tulburare de personalitate depresiva are o dispozitie de amaraciune, un aer posomorat si nefericit. Stima de sine este scazuta; se simte neadecvat si lipsit de valoare. Este negativist si critic fata de altii.,cat si fata de sine. Se autodepreciaza, isi minimalizeaza meritele, contributiile, implicarea in succese si se autoblameaza pentru nereusite. Este pesimist si are predispozitie catre sentimente de vinovatie si remuscare.  Tinde sa se concentreze pe partea goala a paharului si sa se astepte la ce e mai rau.

Cum relationam cu personalitatile depresive?

Este recomandabil sa-i atragi atentia  asupra laturii pozitive a oricarei situatii, sa-i muti privirea de pe partea goala a paharului pe cea plina. Daca  iti este o persoana apropiata o poti implica in activitati placute. Lauda-i reusitele, implicarea si contributia, arata-ti recunostinta, dar intr-un mod potrivit si moderat, fara sa exagerezi sau sa supralicitezi. Cea mai buna solutie este s-o indrumi sa consulte un specialist. Daca persoana iti este coleg sau colaborator, un lucru foarte la indemana este sa-l complimentezi de cate ori gandeste pozitiv.

Fiind vorba de o persoana lipsita de vitalitate si energie, poate aparea tentatia de a crede ca daca se „zbenguie” i se va modifica dispozitia si sa-l (o) „taram” prin cluburi, la petreceri, la intalniri, la sala de sport etc. Se va simti inadecvat, ignorat si i se va confirma depresia sau, in cel mai bun caz, obtii o stare vesela de moment care va trece imediat ce trece si evenimentul. Nu va ajuta la nimic nici sa ii faci morala, sa-i reprosezi ca e trist si ca nu are chef sa iasa la petreceri sau in compania altor oameni. Nu se recomanda nici sa il (o) constragem sa isi schimbe comportamentul ca sa iasa din depresie amenintandu-l (o) ca il (o) vom parasi (daca ne este iubit) sau sa ii spunem ca nu il (o) va mai invita nimeni nicaieri.

Un pericol extrem de mare care poate aparea in momentul in care o sotie, un prieten, un frate cu care locuim sau ne intalnim foarte des este sa te contagieze sau sa te prinda in starea sa depresiva. Din empatie poti ajunge sa-i impartasesti comportamentul si interpretarea negativista a realitatii, iar acest lucru nu e bine nici pentru tine, nici pentru el (ea) pentru ca atitudinea ta va deveni pentru el (ea) o sursa de consolidare a depresiei.

Profilul de personalitate pasiv-agresiva

Persoanele cu personalitate pasiv-agresiva sunt persoane rezistente la exigentele celorlalti, avand o toleranta crescuta la frustrare. La serviciu discuta excesiv de mult ordinele, critica sefii si directorii, dar nu direct fata in fata, ci, la o parte, cu colegii. Are tendinta de a amana foarte mult sarcinile care ii sunt date pana pe ultima suta de metri. In orice moment poate initia un comportament agresiv mascat de pasivitate. Cand este nemultumita isi inhiba dorinta de a verbaliza  gandurile, pentru ca ulterior, la un moment potrivit sa le exteriorizeze intr-o modalitate agresiva.

Cum relationam cu personalitatea pasiv-agresiva?

In primul rand fii amabil cu acesti colegi. Ca sef, dar si ca si coleg, cere-i parerea ori de cate ori este posibil sau implica-l (o) in luarea deciziilor pentru ca asa previi declansarea crizei agresive. Incurajeaza si sugereaza-i modalitati de a se exprima direct, pentru ca isi inhiba constant agresivitatea pana la momentul prielnic.  Daca  iti este sot/sotie: incercati sa-l (o) determinati sa se exprime deschis. Daca seful dumneavoastra este pasiv agresiv poate cel mai recomandabil este sa va schimbati locul de munca altfel veti fi antrenati in starea lui.

Nu ii ignora opiniile si nu te astepta ca nemultumirile care se aduna fara sa fie exprimate sa treaca de la sine. Nu numai ca nu vor disparea, aceastea se vor exacerba in timp si se vor manifesta agresiv.

Profilul de personalitate anxioasa

Trasatura esentiala in personalitatea anxioasa este ingrijoarea excesiva, intensa si frecventa pentru propria persoana si pentru ceilalti. Este o preocupare excesiva si persistenta legata de evenimente sau de activitati. Individul cu personalitate anxioasa este exterm de atent la tot ce se inatmpla in jurul sau, in special la riscurile potentiale. Simturile sale sunt mai vigilente – vede, aude, simte tot – insa intensitatea, durata sau frecventa anxietatii sunt de departe disproportionate fata de probabilitatea efectiva sau impactul evenimentului temut. Preocuparea nu vizeaza doar evenimente intra-dervar periculoase, ci  mai ales situatiile de viata de rutina,  problemele minore.

Cum relationam cu personalitatile anxioase?

Incearca sa-i inspiri incerdere. Ajuta-l (o) sa relativizeze, sa invete sa nu vada un risc in orice situatie si sa ajunga sa glumeasca pe tema preocuparilor sale. Nu te lasa antrenat si coplesit de nelinistile lui. Evita sa-i faci surpize sau sa-l iei pe nepregatite pentru ca ii cresti anxietatea. Nu e recomandat sa-i impartasesti propriile tale nelinisti pentru ca ii confirmi ca in lume exista multe lucruri la care trebuie sa fii mereu incordat si atent pentru a impiedica pericolele.

Anxietatea generalizata

Ce este anxietatea generalizata?

Anxietatea generalizata este o teama permanenta si excesiva legata de viitor, de consecintele unor activitati, de lucrurile marunte de zi cu zi.

Simptomele anxietatii generalizate

Individul este constant cuprins de anxietate si preocupare în legatura cu anumite evenimente sau activitati, cum ar fi performanta la scoala sau la serviciu. Aceasta preocupare nu poate fi controlata si este resimtita la o intensitate si durata total disproportionate cu probabilitatea evenimentului. Persoanei îi este dificil sa îndeparteze gândurile care îi provoaca neliniste. Individul cu anxietate generalizata este mereu îngrijorat de aspecte ale vietii de zi cu zi, cum ar fi responsabilitatile serviciului, sanatatea membrilor familiei, nefericirea copiilor, reparatiile masinii, întârzierea la întâlniri, etc.

Toate aceste preocupari îl fac sa oboseasca repede în activitatile zilnice si sa nu se poata concentra decât cu dificultate. Îi afecteaza somnul prin faptul ca fie nu reuseste sa adoarma, fie are un somn agitat. Este mereu tensionat si iritabil.

Cauzele posibile:

Cauzele acestei tulburari nu au fost înca lamurite, dar în general se considera ca implica o interactiune între personalitate, gene si experientele traite.

Terapie:

Evolutia este cronica, dar fluctuanta si adesea se înrautateste în cursul perioadelor de stres. De aceea este bine sa se urmeze un tratament medicamentos care consta  în benzodiazepine si antidepresive

Fobia sociala

Caracteristicile fobiei sociale:

Fobia sociala este o frica puternica si persistenta de situatiile sociale. Indivizii care sufera de fobie sociala se tem ca ceilalti ii vor considera anxiosi, debili, nebuni sau stupizi.

Ei se tem sa vorbeasca in public din cauza preocuparii ca altii vor remarca faptul ca le tremura vocea sau mâinile sau pot sa traiasca o anxietate extrema când converseaza cu ceilalti, din cauza fricii ca vor parea incoerenti.

De asemenea, ei evita sa manânce, sa bea sau sa scrie in public din cauza fricii de a nu fi pusi in dificultate de faptul ca altii vad ca lor le tremura mâinile. Indivizii cu fobie sociala experentiaza aproape intotdeauna simptome de anxietate (ex.: palpitatii, tremuraturi, transpiratie, disconfort gastrointestinal, diaree, tensiune musculara, congestie a fetei, confuzie). De regula, persoana cu fobie sociala va evita situatiile temute. Mai rar, persoana respectiva se va forta sa indure situatia sociala, fapt care-i va cauza un  grad mare de anxietate.Frica si evitarea ii afecteaza individului in mod semnificativ rutina normala a vietii, functionarea profesionala sau scolara, sau acitivitatile ori relatiile sociale.

Uneori, persoanele care sufera de fobie sociala prezinta si: hipersensibilitate la critica, dificultate de a se afirma, stima de sine scazuta sau sentimente de inferioritate.

Simptome specifice:

  • Frica puternica si persistenta de situatii sociale, in care persoana este expusa unor persoane nefamiliare sau unei posibile evaluari de catre ceilalti. Individul se teme ca va actiona intr-n mod care va fi umilitor sau jenant;
  • Expunerea la situatia temuta provoaca intotdeauna anxietate, care poate lua forma unui atac de panica;
  • Persoana recunoaste ca frica este excesiva sau nejustificata;
  • Situatiile temute sunt evitate si uneori suportate cu o anxietate intensa.

Cauzele posibile:

Aceasta  tulburare pare sa fie partial mostenita in familie, deoarece rudele de gradul I ale persoanelor care sufera de fobie sociala sunt mai predispuse la a dezvolta boala.

Terapie:

Fobia specifica se poate trata prin intermediul psihoterapiei cognitiv-comportamentale si a medicatiei cu benzodiazepine si antidepresive.

Schizofrenia

Caracteristicile schizofreniei:

Schizofrenia este o tulburare caracterizata prin idei delirante, halucinatii, dezorganizarea gândirii si retragere sociala.

 Indivizii cu schizofrenie pot auzi voci pe care alti oameni nu le aud sau pot crede ca altii le citesc gândurile, le controleaza mintea sau comploteaza sa le faca rau. Aceste experiente sunt inspaimântatoare si pot genera teama, retragere sau agitatie extrema.

Persoanele care sufera de schizofrenie pot sa umble fara tinta, sa stea ore intregi fara sa se miste sau sa vorbeasca. Sarcinile zilnice cum ar fi igiena personala pot deveni foarte greu de realizat sau pot fi neglijate. Adesea schizofrenia interfereaza cu abilitatea de a gândi clar, de a distinge realitatea de fantezie, de a-si organiza emotiile, de a lua decizii si de a relationa cu altii. Tulburarea poate avea impact asupra unor aspecte legate de munca, familie si viata sociala ale persoanei afectate.

Schizofrenia este perceputa tot mai mult ca un grup de boli mai degraba decât o singura tulburare, asa cum de exemplu “cancerul” se refera la mai multe boli inrudite. Aceasta tulburare  poate sa afecteze pe absolut oricine. Se manifesta in general la sfârsitul adolescentei sau la inceputul vietii adulte.

Care sunt simptomele?

Exista un numar de semne si simptome caracteristice schizofreniei, dar manifestarea lor variaza foarte mult de la persoana la persoana Niciunul dintre simptome nu este caracteristic tuturor oamenilor. Prin urmare si tratamentul trebuie adaptat la experienta fiecarui individ. Simptomele schizofreniei sunt de doua tipuri: simptome pozitive si  simptome negative.

Simptomele pozitive se mai numesc si psihotice sau active. Ele arata un exces al functionarii normale si includ urmatoarele:

  • Ideile delirante. Ideile delirante sunt credinte personale false, care nu sunt bazate pe fapte reale, dar sunt sustinute de catre individ cu o convingere extraordinara in ciuda a ceea ce cred altii si a evidentei dovezilor contrare. Continutul lor poate sa includa o varietate de teme: persecutia, religia, grandoarea personala, preocupari somatice, etc. De exemplu, o persoana care are idei delirante poate crede ca este spionata, chinuita, urmarita sau inselata (tematica de persecutie) sau poate sa creada ca anumite gesturi, comentarii, fragmente din carti, pasaje de la televizor ii sunt direct adresate (tematica de referinta). Ideile delirante pot fi bizare (credinta ca gândurile ti-au fost furate de catre o forta exterioara) sau realiste (credinta ca esti urmarit de politie). Ideile delirante apar intr-una din fazele schizofreniei la 90% din oamenii care sufera de aceasta tulburare.
  • Halucinatiile. Halucinatiile pot sa apara in oricare dintre cele cinci simturi, dar de cele mai multe ori sunt auditive. Acestea sunt de obicei percepute ca voci distincte de gândurile persoanei. De exemplu, persoana poate auzi voci care ii repeta sau imita gândurile, se cearta sau ii comenteaza actiunile (adesea intr-o maniera critica) sau ii spun ce sa faca (halucinatii de comanda). Halucinatiile de orice fel apar la peste 70% din oamenii care au schizofrenie. Halucinatiile auditive apar la aproximativ 50% din oamenii cu schizofrenie, pe când cele vizuale apar in 15% din cazuri.
  • Gândirea dezorganizata. Aceasta se manifesta de obicei prin vorbire anormala. De exemplu, in conversatie persoana sare de la un subiect la altul, inventeaza cuvinte noi, nu respecta structurile gramaticale si vorbeste foarte repede sau foarte lent.
  • Comportamentul dezorganizat. Comportamentul dezorganizat se poate manifesta intr-o varietate de moduri. O persoana cu schizofrenie poate sa umble fara tinta, sa se comporte prostesc si sa devina imprevizibil de agitata.  Poate de asemenea sa aiba un comportament neadecvat normelor sociale, cum ar fi sa poarte haine groase intr-o zi foarte calda, sa spuna cuvinte fara sens, sa vorbeasca tare sau sa injure in public. Comportamentul dezorganizat poate ingreuna desfasurarea activitatilor zilnice, organizarea meselor sau mentinerea igienei.
  • Comportamentul catatonic. Acesta se refera la starea de rigiditate si imobilitate musculara, sau din contra la starile de agitatie motorie extrema. O persoana cu comportamente catatonice poate sa reactioneze foarte putin la mediu, iar uneori sa fie  complet inconstienta ( stuporul catatonic), sa aiba o postura rigida si rezistenta la eforturile de a fi mobilizata (negativism catatonic), poate lua posturi inadecvate sau bizare (postura catatonica) sau sa aiba activitate motorie excesiva, fara scop si fara stimul declansator (excitatie catatonica).

Simptomele negative se mai numesc si simptome de deficit si reflecta o pierdere sau un deficit in functionarea normala.

  • Izolarea, pierderea motivatiei. Acestea pot implica lipsa de energie, apatie si absenta interesului in ceea ce inainte erau activitati de rutina. Persoanele pot sa nu mai dea atentie ingrijirii si igienei personale, sa aiba dificultati de luare a deciziilor si sa le fie greu sa faca fata scolii, slujbei sau sarcinilor gospodariei.
  • Pierderea sentimentelor sau inabilitatea de a simti placere. Aceasta se poate manifesta prin lipsa interesului in activitatile sociale si de recreere sau prin esecul de a dezvolta relatii de durata. Poate sa insemne ca lucruri simple, precum aprecierea unui apus, nu mai reprezinta o bucurie.
  • Saracia limbajului. Persoana vorbeste extrem de putin iar vorbirea tinde sa fie vaga sau repetitiva. Persoanele care prezinta aceste simptome au nevoie de mult timp sa raspunda la intrebari sau nu raspund deloc.
  • Aplatizarea afectiva. Aceasta este indicata de expresii faciale imobile, lipsa contactului vizual, limbaj corporal redus si putine miscari spontane. Persoana poate sa priveasca in gol si sa vorbeasca pe un ton inexpresiv. Afectul plat se refera la expresia exterioara a emotiilor si nu la experienta interioara.

Unii indivizi cu schizofrenie manifesta simptome negative inainte si dupa un episod acut al tulburarii. Simptomele negative sunt greu de evaluat pentru ca pot fi cauzate de o varietate de alti factori, cum ar fi medicamentele sau demoralizarea produsa de o tulburare psihica. Este de asemenea posibil ca o persoana sa aiba schizofrenie si nu aiba nici un simptom in cea mai mare parte a timpului. În acest caz simptomele apar doar in episoadele acute.

Subtipurile schizofreniei

În functie de simptomele predominante exista cinci tipuri de shizofrenie.

1. Tipul Paranoid

În cazul schizofreniei paranoide sunt dominante ideile delirante si halucinatiile. Ideile delirante sunt de regula de persecutie sau de grandoare, dar pot aparea si alte teme: gelozie, religiozitate sau legate de frica de a avea o boala fizica. Ideile pot fi multiple, dar au un nucleu care le leaga intre ele, iar halucinatiile sunt in raport cu continutul temei delirante. Toate acestea ii fac pe indivizii cu schizofrenie paranoida sa fie anxiosi, furiosi, sa se comporte cu raceala sau sa raspunda cu cearta.  Individul poate sa se comporte ca si cum ar fi superior si protector si sa fie formal in interactiunile interpersonale.

2. Tipul Dezorganizat

Dominante in tipul dezorganizat sunt limbajul dezorganizat, comportamentul dezorganizat si afectul plat sau inadecvat. Limbajul dezorganizat poate fi acompaniat de râs, care nu este in stransa legatura cu continutul limbajului. Dezorganizarea comportamentului (adica lipsa de orientare spre un scop) poate duce la o ruptura severa in capacitatea de a efectua activitatile vietii cotidiene (de ex: dusul, imbracatul sau prepararea mâncarii). Este posibil sa apara si idei delirante si halucinatii insa sunt fragmentare si neorganizate intr-o tema coerenta. Indivizii cu schizofrenie dezorganizata prezinta manierisme si bizarerii de comportament.

3. Tipul Catatonic

În tipul catatonic domina o tulburare psihomotorie marcata si care implica imobilitate motorie, activitate motorie excesiva, negativism extrem, mutism, bizarerii ale miscarilor voluntare, repetarea automata a gesturilor sau a cuvintelor altora. Activitatea motorie excesiva este lipsita de scop si nu este influentata de stimuli externi. Poate exista un negativism extrem care se manifesta prin mentinerea unei posturi rigide in ciuda tuturor incercarilor de a fi miscat  sau prin rezistenta la toate instructiunile.

4. Tipul Nediferentiat

În acest caz pot aparea simptome de la mai multe tipuri de schizofrenie.

5. Tipul Rezidual

La indivizii care sunt diagnosticati cu acest tip al tulburarii a existat cel putin un episod de schizofrenie, dar in prezent nu se manifesta simptomele psihotice, pozitive. Ei continua sa prezinte simptome negative ori doua sau mai multe simptome pozitive atenuate. Daca sunt prezente idei delirante sau halucinatii, acestea nu sunt proeminente.

Care sunt cauzele posibile?

Nu se cunosc deocamdata cauzele exacte ale schizofreniei. Simptomele par sa fie cauzate de un dezechilibru biochimic in creier, anumite schimbari biologice in functiile cheie ale creierului, cum sunt cele care guverneaza perceptiile, emotiile si comportamentele. Cercetatorii cred ca neurotransmitatorii acestora (dopamina, serotonina si altii) sunt in exces sau in deficit fata de nivelul normal si au un rol in declansarea si mentinerea acestei boli. Sistemul limbic (sediul emotiilor), talamusul (centrul de transmitere a mesajelor) si alte regiuni ale creierului ar putea de asemenea sa fie afectate. Activitatea acestor substante chimice care se numesc neurotransmitatori este in mare parte reglata de gene si se pare ca anumiti factori genetici joaca un rol in aparitia schizofreniei. Si factorii de mediu ar putea avea o influenta. Cu toate ca nu exista un acord intre cercetatori, s-ar parea ca traumatismele dinaintea sau din timpul nasterii, locul nasterii si infectiile virale pot contribui la dezvoltarea tulburarii.

Ce poti face?

Chiar daca este vorba de o maladie grava a creierului, schizofrenia se poate trata si vindeca intr-o oarecare masura. Iata câteva idei de tratament:

  • Sprijin pentru recuperare/preventia revenirii bolii. Exista un acord tot mai mare asupra efectului benefic al discutiilor cu persoane care au trecut prin aceeasi experienta cu boala. Este recomandat sa intrati in contact cu persoane aflate intr-o situatie similara, fie ca este vorba de indivizi sau de grupuri, si sa impartasiti experientele legate de boala. Se pare ca acest lucru ajuta la recuperare.
  • Sprijinul familiei. Este bine ca familia sa ceara informatii si sfaturi de la persoane avizate sau sa urmeze programe educationale pentru a dezvolta si forma abilitati de a face fata tulburarii unei persoane apropiate.
  • Spitalizarea. Persoanele care manifesta simptome acute de schizofrenie pot necesita tratament intensiv, inclusiv spitalizare. Internarea este necesara pentru a trata halucinatiile sau ideile delirante severe, gândurile suicidale grave, pentru a suplini incapacitatea de a se ingriji sau pentru a trata problemele serioase cu drogurile sau alcoolul. Spitalizarea poate sa fie esentiala pentru a-i proteja pe oameni sa se raneasca sau sa-i raneasca pe ceilalti.
  • Medicatia. Medicamentele principale pentru schizofrenie se numesc antipsihotice. Antipsihoticele ajuta la ameliorarea simptomelor pozitive prin corectarea dezechilibrului substanltelor chimice care  fac posibila comunicarea dintre celulele creierului. La fel ca in cazul tratamentelor medicamentoase pentru alte boli fizice, e posibil ca multi pacienti cu tulburari mentale severe sa trebuiasca sa incerce mai multe antipsihotice diferite inainte de a gasi acel medicament sau acea combinatie de medicamente care are cele mai bune efecte. Toate medicamentele au efecte secundare. Medicamente diferite produc efecte secundare diferite si oamenii difera in functie de numarul si severitatea efectelor secundare pe care le experimenteaza. Efectele secundare pot fi tratate prin schimbarea dozei sau a medicamentului, sau tratarea directa  a efectului secundar cu un alt medicament. Persoanele care se gândesc sa schimbe tratamentul cu medicamente trebuie sa aiba informatii corecte, sa ia in considerare riscurile si beneficiile si sa se consulte cu doctorul si familia pentru a lua un tratament sigur si eficient.
  • Reabilitarea psihosociala. Cercetarile arata ca indivizii cu schizofrenie care frecventeaza programe structurate de reabilitare psihosociala si in acelasi timp isi continua tratamentul medical, fac cel mai bine fata la boala. Astfel de programe pot sa ajute pe cei afectati sa se descurce in afara spitalului si sa traiasca independent.

Tratamentele disponibile pot ameliora simptomele tulburarii dar majoritatea persoanelor cu schizofrenie trebuie sa faca fata la simptome reziduale pe toata durata vietii.

Tulburarea afectiva bipolara

Caracteristicile tulburarii afective bipolare:

Tulburarea afectiva bipolara este o afectiune psihica severa care se manifesta prin fluctuatii extreme ale energiei, vitalitatii, dispozitiei si capacitatii de munca a celor afectati.

Aceste schimbari extreme afecteaza semnificativ functionalitatea in viata de zi cu zi, duc la relatii dificil de mentinut, performante scazute la locul de munca /scoala si pot ajunge chiar la spitalizari fortate si sinucideri in cazuri grave.

A fost caracterizata prima data ca boala maniaco-depresiva dupa modul episodic in care se manifesta extremele afective, trecand de la depresie clinica la manii. Dupa cercetari mai amanuntite imaginea bolii a fost largita si termenul de tulburarea afectiva bipolara a fost introdus pentru a caracteriza mai multele tipuri distincte in care se prezinta, in functie de severitatea si felul in care apar episoadele afective.

Mod de manifestare:

Fiind o boala cu natura ciclica se manifesta prin episoade afective, fie depresii, fie manii cu perioade de remisie intre episoade.

Episoadele maniacale – apare o alterare marcata si observabila a comportamentului si dispozitiei persoanei, diferita fata de personalitatea obisnuita a acesteia. Persoanele intr-un episod maniacal sunt semnificativ si observabil diferite fata de felul lor obisnuit de a fi. Sunt energice, prezinta logoree greu de intrerupt si sunt usor de distras de stimuli insignifianti din mediul inconjurator. Necesarul de somn scade si functioneaza adesea la nivele ridicate cu 4-5 ore de somn pe noapte. Apare o grandiozitate deseori deliranta, devin extrem de motivati in a-si indeplini telurile si au tendinta sa se implice intens in activitatii orientate spre satisfactii si realizari importante. Prezinta des sociabilitate extrema, iar comportamentul devine sfidator fata de orice risc, pentru ca nu mai poate fi apreciat corect si deseori intr-un episod maniacal persoana cauta sa se implice in activitatii care sa-i ofere placere ridicata ignorand consecintele (sex neprotejat, cheltuieli in afara posibilitatilor financiare, abuz de alcool si droguri). Apare si o agitatie observabila si subiectiv persoanele resimt fuga de idei: ganduri si idei cu debit intens care pot deveni foarte greu de urmarit. Mania netratata progreseaza des spre psihoza, apar halucinatii si deliruri cu comportament bizar si dezorganizat.

Pentru ca mania sa fie clinic semnificativa trebuie sa se prezinte cu simptomele caracterisice cel putin o saptamana si sa reduca marcat capacitatea de a functiona in societate si in viata de zi cu zi.

Hipomania este forma blanda a maniei , care nu reduce semnificativ capacitatea de functionare. Se prezinta cu aceleasi simptome ca mania clasica, principala diferenta fiind ca nu apar sub nici o forma delirul sau psihozele. Persoanele care trec printr-un episod hipomaniacal nu prezinta semnele unei tulburari mintale, apare o diferenta remarcabila fata de felul obisnuit de a fi doar ca aceasta este perceputa ca o functionalitate si productivitate inalta si o dispozitie excesiv de optimista si sociabila. Cel mai adesea hipomania este insa urmata de episoade de depresie adanca si asociata cu aceleasi riscuri in ce priveste comportamentul iresponsabil.

Episodul maniacal

Experienta subiectiva a maniei e de obicei una foarte placuta, cu o siguranta exagerata in propriile puteri si sentimente euforice. Unii experti au mers pana la a suspecta un mecanism biochimic care creeaza dependenta in manii. De aici vine una dintre marile probleme in tratamentul tulburarilor bipolare, pacientii tanjesc dupa starile manice si, ca urmare, in foarte multe cazuri, isi intrerup tratamentul. Mania in sine este insa o stare periculoasa, de multe ori o urgenta psihiatrica, iar cand nu se dezvolta pana la manie deplina si apare doar hipomania consecintele pot fi la fel de grave pentru ca apare o destabilizare afectiva si incepe astfel un nou ciclu de depresii si manii. Este foarte important ca cei care sufera de tulburare bipolara sa isi urmeze cu religiozitate tratamentul chiar si multa vreme dupa ce au intrat in remisie, iar cei apropiati lor sa fie atenti la semne ale maniei.

Episodul depresiv

Acesta se afla la polul opus fata de episoadul maniacal. Principala trasatura a unui episod depresiv este o dispozitie scazuta insotita de pierderea interesului fata de activitatile obisnuite. Dispozitia scazuta se manifesta de obicei ca un sentiment persistent de tristete, suparare, singuratate sau disperare. Dispare interesul si satisfactia asociate cu activitatiile obisnuite, care se manifesta subiectiv printr-un sentiment de nepasare si abandon al acestora. Tot ca o urmare a acesteia apare retragerea sociala, compania prietenilor si a persoanelor apropiate nu mai trezesc nici un sentiment si interactiunea cu ei poate fi perceputa ca dureroasa. Dispare deseori si interesul in orice fel de activitati sexuale. Intr-un episod depresiv apar sentimente de vinovatie nefondata si o scadere semnificativa a valorii personale fara motive exterioare. Evenimente neutre sunt resimtite ca fiind cauzate de incompetenta personala si capata nuante negative in experienta subiectiva. Nivelele de energie sunt scazute si apare senzatia de oboseala in absenta oricarei activitatii surmenante. Concetratia, atentia si memoria sunt afectate impiedicand activitatii intelectuale superioare care in mod normal nu ar fi prezentat probleme. Somnul, apetitul si activitatea motorie sufera si ele schimbari drastice, dar acestea se pot manifesta in ambele directii in sensul cresterii sau scaderii lor. Durata somnului poate fi diminuata sau mult crescuta, manifestandu-se prin hipersomnii sau insomnii. La fel si apetitul creste sau scade cu cresterii sau scaderii consecutive ale greutatii. In final, se poate observa o agitatie si neliniste, care apar ca o miscare continua a mainilor/picioarelor sau neputinta de a sta intr-un loc linistit sau din contra, orice activitate poate parea extrem de greu de realizat si miscarile devin lente, incete si gesturile scad mult in amplitudine, vorbirea si tonul vocii sunt si ele diminuate.

La fel ca in cazul maniilor, pentru a putea fi considerat un episod depresiv simptomele trebuie sa fie prezente in fiecare zi pentru cel putin doua saptamani.

Cel mai periculos fenomen care apare in episoadele depresive sunt gandurile suicidale si de autovatamare. Acestea sunt deseori in afara controlului constient si apar ca un mod de a scapa de suferinta sau ca un mod dea a-i elibera pe celilalti de povara drept care suferindul se percepe a fi. Daca aceste ganduri devin evidente, daca cel in cauza incepe sa vorbeasca despre sinucidere, isi cumpara obiecte necesare (sfoara, cutite, etc.) sau incepe sa stranga pastile, situatia trebuie tratata cu foarte mare seriozitate, mortalitatea in cazul aparitiei ideaitiei suicidale este imprevizibila si ca urmare fiecare caz trebuie tratat ca avand un risc crescut.

Episodul mixt

Sunt definite ca fiind perioade distincte in care apar si simptome maniacale si simptome depresive. Termenul este disputat in prezent deoarece se pare ca nu descrie indeajuns de eficient manifestarile care apar. A fost propusa eliminarea lui din manualele diagnostice si reclasificarea drept o caracteristica a unuia dintre cele doua episoade majore, mania sau depresia.

Experienta unei persoane care sufera de tulburare bipolara variaza foarte mult in afara episoadelor descrise mai sus. Ce trebuie retinut e ca acestea sunt doar criterii diagnostice pentru a stabili tratamentul adecvat, simptome maniacale si depresive pot insa aparea fara sa fie destul de severe pentru a fi inregistrate clinic pot colora astfel felul in care cel afectat isi percepe viata, nu negativ sau pozitiv neaparat, ci doar diferit.

Personalitati ce au fost diagnosticate cu tulburare afectiva bipolara

Actori & Actrite

Ned Beatty
Maurice Bernard, soap opera
Jeremy Brett
Jim Carey
Lisa Nicole Carson
Rosemary Clooney, singer
Lindsay Crosby
Eric Douglas
Robert Downey Jr.
Patty Duke
Carrie Fisher
Connie Francis, singer and actress
Shecky Greene, comedian
Linda Hamilton
Moss Hart, actor, director, playright
Mariette Hartley
Margot Kidder
Vivien Leigh
Kevin McDonald, comedian
Kristy McNichols
Burgess Meredith, actor, director
Spike Milligan, actor, writer
Spike Mulligan, comic actor and writer
Nicola Pagett
Ben Stiller, actor, director, writer
David Strickland
Lili Taylor
Tracy Ullman
Jean-Claude Van Damme
Robin Williams
Jonathon Winters, comedian

Artists

Alvin Alley, dancer, choreogapher
Ludwig Von Beethoven
Tim Burton, artist, director
Francis Ford Coppola, director
George Fredrick Handel, composer
Bill Lichtenstein, producer
Joshua Logan, broadway director, producer
Vincent Van Gogh, painter
Gustav Mahier, composer
Francesco Scavullo, artist, photographer
Robert Schumann, composer
Don Simpson, movie producer
Norman Wexler, screenwriter, playwright

Oameni de afaceri

Robert Campeau
Pierre Peladeau
Heinz C. Prechter
Ted Turner, media giant

Bankeri

John Mulheren
Murray Pezim

Diverse personalitati

Buzz Aldrin, astronaut
Clifford Beers, humanitarian
Garnet Coleman, legislator (Texas)
Larry Flynt, publisher and activist
Kit Gingrich, Newt’s mom
Phil Graham, owner of Washington Post
Peter Gregg, team owner and manager, race car driver
Susan Panico (Susan Dime-Meenan), business executive
Sol Wachtier, former New York State Chief Judge

Muzicieni

Ludwig van Beethoven, composer
Alohe Jean Burke, musician, vocalist
Rosemary Clooney, singer
DMX Earl Simmons, rapper and actor
Ray Davies
Lenny Dee
Gaetano Donizetti, opera singer
Peter Gabriel
Jimi Hendrix
Kristen Hersh (Throwing Muses)
Phyllis Hyman
Jack Irons
Daniel Johnston
Otto Klemperer, musician, conductor
Oscar Levant, pianist, composer, television
Phil Ochs, musician, political activist, poet
John Ogden, composer, musician
Jaco Pastorius
Charley Pride
Mac Rebennack (Dr. John)
Jeannie C. Riley
Alys Robi, vocalist in Canada
Axl Rose
Nick Traina
Del Shannon
Phil Spector, musician and producer
Sting, Gordon Sumner, musician, composer
Tom Waits, musician, composer
Brian Wilson, musician, composer, arranger
Townes Van Zandt, musician, composer

Poeti

John Berryman
C.E. Chaffin, writer, poet
Hart Crane
Randall Jarrell
Jane Kenyon
Robert Lowell
Sylvia Plath
Robert Schumann
Delmore Schwartz

Politicieni

Robert Boorstin, special assistant to President Clinton
L. Brent Bozell, political scientist, attorney, writer
Bob Bullock, ex secretary of state, state comptroller and lieutenant governer
Winston Churchill
Kitty Dukasis, former First Lady of Massachusetts
Thomas Eagleton, lawyer, former U.S. Senator
Lynne Rivers, U.S. Congress
Theodore Roosevelt, President of the United States

Carturari

John Strugnell, biblical scholar

Oameni de stiinta

Karl Paul Link, chemist
Dimitri Mihalas

Sportivi

Shelley Beattie, bodybuilding, sailing
John Daly, golf
Muffin Spencer-Devlin, pro golf
Ilie Nastase, tennis
Jimmy Piersail, baseball player, Boston Red Sox, sports announcer
Barret Robbins, football
Wyatt Sexton, football
Alonzo Spellman, football
Darryl Strawberry, baseball
Dimitrius Underwood, football
Luther Wright, basketball
Bert Yancey, athlete

TV & Radio

Dick Cavett
Jay Marvin, radio, writer
Jane Pauley

Scriitori

Louis Althusser, philosopher, writer
Honors de Balzac
Art Buchwald, writer, humorist
Neal Cassady
Patricia Cornwell
Margot  Early
Kaye Gibbons
Johann Goethe
Graham Greene
Abbie Hoffman, writer, political activist
Kay Redfield Jamison, writer, psychologist
Peter Nolan Lawrence
Frances Lear, writer, editor, women’s rights activist
Rika Lesser, writer, translator
Kate Millet
Robert Munsch
Margo Orum
Edgar Allen Poe
Theodore Roethke
Lori Schiller, writer, educator
Frances Sherwood
Scott Simmie, writer, journalist
August Strindberg
Mark Twain
Joseph Vasquez, writer, movie director
Mark Vonnegut, doctor, writer
Sol Wachtler, writer, judge
Mary Jane Ward
Virginia Woolf

 

Tulburarea posttraumatica de stres

Caracteristicile tulburarii:

Caracterizata prin aparitia unor simptome psihopatologice invalidante care debuteaza in urma unui eveniment traumatizant.

Tulburarea posttraumatica de stres poate aparea la orice persoana care a suferit o trauma ce depaseste exeprientele umane obisnuite (catastrofe naturale, accidente de masina sau avion, violuri sau agresiuni violente exercitate asupra familiei/persoanei in cauza).

Simptome ale tulburarii posttraumatice:

  • ganduri negative cu caracter repetitiv referitoare la evenimentul stresant;
  • cosmaruri legate de eveniment
  • rememorari si flash-back-uri atat de intense, incat subiectul se simte si se comporta ca si cum trauma s-ar produce in prezent
  • tendinta de reprimare a sentimentelor si gandurilor legate de evenimentul traumatic
  • tendinta de evitare a activitatilor sau situatiilor asociate cu evenimentul traumatizant (astfel un individ care a suferit un accident rutier va dezvolta fobia de a conduce masina)
  • anestezie emotionala (subiectul pierde contactul cu starile sale afective)
  • sentimente de detasare sau instrainare fata de ceilalti
  • pierderea interesului pentru activitatile considerate pana atunci agreabile
  • anxietate crescuta si persistenta, tulburari de somn (dificultatea de a adormi sau de a ramane adormit), tulb de concentrare a atentiei, irascibilitate si pusee de comportament agresiv.

Diagnosticul de tulburarea posttraumatica de stes:

  • Persistenta simptomelor de cel putin o luna (in cazul in care durata este mai mica de o luna avem de-a face cu tulb acuta de stres).
  • Simptomele trebuie sa creeze un disconfort sever subiectului (perturbare serioasa a vietii sociale, profesionale si a altor aspecte importante ale existentei

Persoana care sufera de tulb de stres posttraumatic este:

  • Anxioasa
  • Iritabila
  • Actioneaza adesea in mod impulsiv

Tulb posttraumatica de stres poate aparea la orice varsta.
Copiii care sufera de aceasta tulburare nu retraiesc in mod constient evenimentul traumatic, dar acesta imbraca forma viselor si se manifesta prin intermediul jocului.

Se recomanda:

– Psihiterapia care il ajuta pe subiect ca sa isi exprime mai bine starile afective si sa integreze experienta negativa traita.
Aceasta va contribui la reducerea simptomelor si la dezvoltarea sentimentului de autocontrol asupra propriului destin.

Autor: literatura de specialitate